Nu-mi amintesc să fi urmărit  vreodată buletinele meteorologice cu atâta atenție ca acum când am fost în frumoasa mea excursie din Anglia și Scoția. De cum ajungeam la hotel,  și asta se întâmpla seara, dar și dimineața – deschideam televizorul la BBC care dădea foarte frecvent buletinul meteo. Și ce să vezi…din păcate, previziunile  se și adevereau, mai ales când era vorbă de ploaie. Dar să nu vorbesc cu păcat, au fost  doar episoade de ploaie, țineau o jumătate de oră sau o oră, după aceea se opreau și, am avut și zile în care chiar era vară. Scoția, care este mai la nord și, prin așezare, supusă mișcărilor norilor, ne-a oferit o zi superbă la Edinburgh și una mai puțin superbă, dar acceptabilă când am făcut o excursie minunată  în zona muntoasă, pe lângă lacuri, inclusiv la Loch Ness, dar Nessie a lipsit, a apărut numai la magazinele de suveniruri și nu în lac. Am avut și o întâmplare neplăcută pe-aici.  Autocarul s-a defectat pe autostradă, în dreapta tufiș, în stânga tufiș, dar ne-a salvat poliția scoțiană. Un alt episod legat de vreme a fost ruperea de nori tocmai la castelul (mai bine zis fortăreața) de la Windsor unde, neavând unde să ne adăpostim, poloaia ne-a udat…până la chiloți. Restul n-a mai contat.

Edinburgh, ca de altfel și Glasgow, este un oraș frumos, așezat pe dealuri. Am vizitat castelul și apoi palatul reginei care se află la aproximativ trei kilometri de castel . Un bulevard nu foarte larg  te duce până acolo. Este foarte bine la dus, deoarece, castelul fiind pe un deal, te duci în jos, e mai greu când te întorci, când trebuie să…urci. Și la tinerețea mea…spirituală, nu mi-a fost prea ușor.

Ceea ce m-a impresionat la Edinburgh, chiar pe acest bulevard, a fost animația produsă de tineri care urmau să participe la Festivalul ”Fringe”. Tradus în românește, Fringe înseamnă aproximativ la margine, adică nu ceva oficial, nu un festival ”cu ștaif”. Noi am fost pe-acolo după masa devreme, încă fără spectacole, dar  am asistat la reclama pe care zeci de grupuri de artiști  o făceau pentru performanțele lor. Am aici în fața mea teancurile de foi cu cele mai diferite programe – concerte ale unor soliști mai puțin cunoscuți, comedii improvizate, scenete din piese clasice englezești, dezbateri pe teme sexuale,  bineînțeles și gay, povestea unui bancher condamnat la închisoare, redată de fiul său,  drama unui cățel, sunt doar câteva dintre programele pe care le-am cules mergând pe ”drumul reginei”, așa se numea bulevardul care pentru mine a devenit oarecum un blestem, atunci când a trebuit să mă întorc. Dar mi-a plăcut animația, libertatea  care se manifesta și în programe și în gesturile artiștilor ce se străduiau să te atragă la spectacolele la care, din păcate, nu am asistat deoarece a trebuit să ne întoarcem la hotelul nostru care era un conac transformat, situat  ”la țară”, deci la o distanță de Edinburgh.

Revenirea în Anglia ne-a prilejuit să trecem prin trei orașe încântătoare Durham, Oxford și York – localități care și-au păstrat și și-au înfrumusețat caracterul medieval. Despre colegiile din Oxford nu este cazul să mai scru, dar vreau să menționez cartierele din suburbiile orașului, pline de verdeață, flori și…fără clădiri înalte, fără blocuri.

Afișierul capelei ecumenice din Oxford

Au urmat două zile de Londra. Prima, pe jos, plimbându-ne prin locurile, normal, căutate de turiști, dar justificate, ca să spun așa. Cine nu ar vrea să se ducă la Westminster Abbey și să pășească peste mormintele marilor englezi, mulți dintre ei înmormântați în pardoseala bisericii sau să se ducă în Picadilly Circus, Trafalgar Square sau lângă Covent Garden? Și dacă în plimbarea făcută pe jos ai întâlnit și un profil de-al Agathei Christie – din păcate, nimeni nu ți-a explicat de ce se găsea tocmai acolo – tot ai rămas încântată și cu amintiri. Pentru curioși, pot să spun că este spre drumul care duce la Covent Garden…

Ceea ce m-a încântat în această excursie și aici vreau să menționez, totuși, capacitatea Christian Tours –  agenția cu care fac excursii de ani de zile – de a ne oferi cât se poate de mult într-o excursie  de nouă zile, a fost faptul că ne-a inclus și două muzee: National Gallery și British Museum. Este adevărat, aici nu se plătește intrarea care în celelalte muzee, castele sau biserici este destul de pipărată, dar a te duce la aceste locuri este un fel de cireașă pe tort, o încunurare a întregii excursii. Niciodată în viața mea nu m–am gândit că am să văd Britsh Museum. Este adevărat, ni s-au dat câte două ore și jumătate la fiecare dintre cele două muzee, dar eu mi-am ales câteva teme, știam oricum că nu poți să parcurgi totul. La National Gallery mi-am ales impresioniștii și postimpresioniștii, iar la British – Parthenonul, Egiptul și civilizația babiloniană

Basorelief babilonian

care, să folosesc  o expresie destul de vulgară. dar plastică, preluată de la un prieten ”m-a dat cu bocănceii în sus”.  Văzând toate aceste exponate mi s-a confirmat o idee a mea, probabil nu  originală, că bazele și esența culturii și civilizației au fost puse cu câteva mii din urmă și nu s-au schimbat prea mult, poate numai din punct de vedere tehnic și tehnologic.

Rosetta – cheia descifrării hieroglifelor egiptene

Una peste alta, această excursie a meritat toți banii. A fost bine gândită ca program, probabil pe baza experienței mai multor ani, ne-am bucurat de serviciul unui ghid profesionist care a știut să aleagă cele mai interesante obiective și să renunțe la cele care nu i-ar fi atras pe turiști.

Pentru mine, această călătorie a fost valoroasă din multe puncte de vedere.Nu am să o uit niciodată -fiindcă mi-a oferit multe din dorințele mele din copilărie și tinerețe pe care atunci abia le-am schițat. A trebuit să ajung la o vârstă pentru a-mi îndeplini un vis, dar nu-mi pare rău. Poate că acum privesc lucrurile cu înțelepciunea pe care n-aș fi avut-o în tinerețe.Și mă consolez cu acest gând.

Eva Galambos