O decizie controversată

Sfârșitul anului 2017 a adus o nouă temă, care a încins spiritele în Orientul Mijlociu. Este vorba de declarația președintelui Statelor Unite, Donald Trump, privind mutarea ambasadei americane la Ierusalim. S-a scris mult despre subiect, de la reacții oficiale politice la analize de presă, la articole ce invocau argumente religioase și culturale. Și încă se mai scrie! Cine urmărește desfășurările politice din Orientul Mijlociu, și în special conflictul arabo-israelian, cunoaște sensibilitatea acestui subiect, potențialul său de a inflama o regiune și așa supraîncălzită politic.

Dar mai întâi câteva precizări de ordin istoric.

La 29 noiembrie 1947, Organizația Națiunilor Unite, luând act de încetarea mandatului britanic asupra Palestinei, a votat rezoluția 181, unul dintre documentele pe care se sprijină Declarația de independență a Israelului. Aceasta, rămasă în istoria Israelului, sub numele de כ”ט בנובמבר  recomanda înființarea a două state în Palestina, unul evreiesc și unul arab. În ceea ce privește statutul Ierusalimului, se recomanda un regim internațional și o divizare a acestuia a corpus separatus. Subliniez că mișcarea sionistă, condusă în acel timp de pragmaticul David Ben Gurion, a acceptat cu entuziasm rezoluția ONU, respinsă de partea arabă. Convenția de armistițiu, ce a urmat Războiului de Independență din 1948-1949, a fixat  o “temporară” divizare a Ierusalimului.

La 23 ianuarie 1950, Knessetul proclama Ierusalimul capitală a Statului Israel,  iar câteva luni mai târziu, Iordania anunța anexarea Ierusalimului și a zonei vecine, West Bank. În fapt, deși ambele părți foloseau în discursul lor politic termenul de Ierusalim, fără precizări, ca un întreg, cele două părți ale orașului erau divizate. În urma Războiului de 6 zile în 1967, Israelul își extinde controlul asupra Ierusalimului de Est, anunțând unificarea orașului, dar realitatea de la fața locului rămâne practic neschimbată.

De facto, comunitatea internațională a recunoscut Ierusalimul de Vest drept capitală a Israelului. Aici vin șefii de state din toată lumea, aici își prezintă scrisorile de acreditare toți ambasadorii străini. Dar poate evenimentul cel mai semnificativ a fost vizita la Ierusalim, la Knesset, a lui Anwar Sadat, președintele Egiptului. Să nu uităm că era șeful celui mai mare și mai important  stat arab. Toate acestea erau parte a recunoașterii capitalei israeliene de facto, în Ierusalim. Singura rezervă a majorității statelor a fost în legătură cu păstrarea ambasadelor în afara Ierusalimului, dat fiind sensibilitatea subiectului.

În 1995, Bill Clinton a decis mutarea ambasadei USA la Ierusalim, printr-o lege numită Jerusalem Embassy Act. Măsura nu a fost concretizată, iar legea se amână periodic. Fără a trece la măsuri concrete, ideea a fost repetată și alti doi președinți: George W. Bussh și Barack Obama.

Aici trebuie să facem o precizare asupra momentului inițiativei lui Clinton, inițiativă ce venea într-un climat pozitiv, dominat de efectul istoricelor acorduri israeliano-palestiniene de la Oslo.  Ele erau văzute de șeful executivului american ca parte a unui proces de pace, atunci în desfășurare. Nerealizarea deciziei s-a datorat tocmai deteriorării situației din zonă și a agoniei procesului de pace, inițiat la Oslo.

Am revenit asupra acestor câteva elemente de istorie pentru a sublinia că declarația lui Trump nu conține nici un element nou, iar o anume ambiguitate privind recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului este menținută. Trump, fără să precizeze, ca și înaintașii săi la Casa Albă, se referă strict la Ierusalimul de Vest. El spune: “acolo unde este Parlamentul, Curtea de Justiție, Guvernul”…. Deci, Ierusalimul de Vest? Mă întreb ce este nou, ce este ‘istoric” în declarația Trump.  Și aș răspunde: nimic nou. Așadar, atât entuziasmul exagerat al unora, cât și revolta altora sunt nejustificate.

Sigur, ne putem întreba: de ce Trump a simțit nevoia unei astfel de declarații, în cel mai nepotrivit moment posibil. El a încercat să își îmbunătățească poziția în interiorul Statelor Unite, în care popularitatea sa este în scădere drastică. În același timp, este o răsplată pentru unul din cele mai puternice centre de sprijin ale sale: electoratul evanghelist. Și în timpul campaniei electorale și după aceasta, acest electorat de extremă dreaptă a fost cu Trump. Și acești electori sunt sprijinitorii ideii unui mare Israel, care să corespundă obiectivelor lor teoretice: o convertire generală la creștinismul de tip evanghelic. Deci, ceea ce liderii de dreapta ai Israelului nu observă, sau se fac că nu observă, este că proiectul politic al fundamentaliștilor evanghelici este un Israel care să-și piardă caracterul evreiesc.

Un alt motiv al gestului lui Trump este sprijinirea aliatului său premierul israelian, Benjamin Netanyahu, aflat într-o situație foarte grea din punct de vedere politic, confruntat cu trei dosare  penale și eventualitatea dării în judecată și implicit obligația de a demisiona. De aceea, personal, sunt deranjat de caracterizarea ca “pro-israeliană” a poziției președintelui american. Este o poziție pro-Netanyahu, ceea ce nu este același lucru. Există o parte însemnată a publicului israelian care nu privește cu simpatie politica lui Trump. Mai mult decât atât, în problema  mutării ambasadei SUA la Ierusalim, există, încă din perioade anterioare, o opoziție a tehnocraților din Ministerul de Externe, a celor care cunosc în profunzime situația politică din Orientul Mijlociu.

Diferența față de momentul Clinton -1995 este cea a contextului politic, caracterizat de o anchilozare generală a procesului de pace, cu lipsa unor perspective și o radicalizare anti în ambele părți.

Invocarea argumentelor istorice, religioase și culturale este interesantă și firește că impresionează. Dar un construct politic, în special în zone de complexitatea Orientului Mijlociu, nu se poate baza pe emoții, ci pe cunoașterea profundă a realităților. Cine cunoaște realitatea contemporană a Ierusalimului știe că în fapt sunt două entități diferite, unul evreiesc și unul arab.

Firește, personal nu am nici o îndoială, importanța Ierusalimului în istoria poporului evreu este uriașă. Dreptatea evreiască în problema Ierusalimului este evidentă, dar, același popor greu încercat, are o vorba înțeleaptă. לא מספיק להיות צודק, צריך להיות חכם(nu este de ajuns să ai dreptate, trebuie să fi, de asemenea, și deștept). A fi deștept înseamnă să recunoști realitatea celor două Ierusalimuri.

Poate este necesar un efort – care poate fi și dureros – de a recunoaște realități, ce sunt mai greu de recunoscut. Și așa, Ierusalimul,  orașul supranumit și “oraș al Păcii” ar putea fi și o punte între popoare, și nu un motiv de conflicte sângeroase.

Amintesc că evreii au ca valoare supremă viața, nimic nu are în iudaism întâietate asupra acestei valori. Și pentru respectarea acestei valori, pe care doar pacea o poate asigura, sunt necesare concesii.

Într-un superb eseu, publicat în ultimele zile ale lui 2017, marele filozof evreo-francez, Bernard- Henry Levy, face o critică dură declarației lui Trump. După ce își exprimă profundul atașament față de Ierusalim, el spune:

nu cred că o lovitură de poker politic, o recunoaștere diplomatică rău gândită, nenegociată și detașată de orișice efort de pace globală și justă ar fi de natură să consolideze ce este esențial pentru mine: legitimitatea Israelului alături de viitorul stat palestinian, pe pământul în care se regăsesc dorința sa, rugăciunile sale, pământ care astăzi este vulnerabil”.

Este punctul de vedere al unui om care iubește Ierusalimul, dar și înțelege complexele realități din jurul acestui loc magic. Este o invitație la o meditație serioasă, realistă, o pledoarie pentru a privi politicul în contextul valorilor morale și a stabilirii unor autentice priorități.

Liviu Rotman

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

16 Comments

  • elly commented on January 22, 2018 Reply

    Jerusalim oras liber pentru fiecare religie, si de 2000 de nai evrei sau rugat la Dumnezeu ca sa ne intoacem in Jerusalim. Jerusalim oras sfant la trei religiii din 1947 fiecare religie si fiecare persaona poate intra in oras. Evrei capila tari sa fie in Israel. Israel. Child survivor of the Holocaust. elly berkovits gross

  • tiberiu roth commented on January 21, 2018 Reply

    Urmăresc cu interes disputa vie iscată pe marginea articolului succint dar bine scris de Liviu Rotman pe care-l prețuiesc și față de care nutresc cele mai bune sentimente de stimă și prietenie. Mă bucur să-l avem în rîndul(din ce în ce mai valoros) al colaboratorilor revistei Baabel,mă bucur de numărul mare al cititorilor care l-au lecturat. Mă bucur de calitatea comentariilor care contribuie la prestigiul revistei noastre .Este bine și necesar ca să existe confruntări de opinii ele totdeauna ajută la cristalizarea ideilor. În ce privește ”Decizia controversată” nu împărtășesc punctul de vedere al autorului,și am prezentat aceasta cititorilor noștri în articolul publicat de Baabel în ediția precedentă (4 ianuarie). În rest să fim sănătoși și să fie pace în Israel și unitate pentru Ierusalim.!!!

  • Stephan Benedict commented on January 20, 2018 Reply

    Nu stimat domn Rotman. Decizia din 1995 a lui Bill Clinton, in legatura cu Jerusalem Embassy Act, nu s-a transpus in viata niciodata, ci a ramas doar teoretica, la fel ca si “deciziile” sau dorintele urmatorilor presedinti americani, George W. Bush si Barak Obama. Masura luata de Donald Trump este de a implementa decizia, fara ocolisuri si conditii. Acest lucru a produs valul de proteste din intreaga lume araba. Dimpotriva, dupa semnarea acelui document, odata cu alegerea lui Benjamin Netanyahu, in primul lui termen, in 1996, Bill Clinton a facut tot ce era posibil , sa-l submineze politic si sa opreasca procesul initiat de acel act, numai pe motive politice. Ca urmare a acestei schimbari bruste, Netanyahu a fost fortat sa-si piarda suportul politic si dupa numai trei ani, in 1999, a trebuit sa fie schimbat din functia de prim ministru. Va “multumesc” ca admiteti ostilitatea dvs mult prea evidenta fata de Netanyahu, pe care il considerati un pericol pentru Israel. Faptul ca a fost reales pentru o cifra record de cinci ori de prim ministru, il desconsiderati total. Atunci cum va explicati ca stanga in Israel este total la pamant de 23 de ani, de la asasinarea fostului prim ministru Itzak Rabin ?! Inseamna ca ceea ce sustineti dvs este in mintea unei simple minoritati din Israel, total neconcludenta, intrucat marea problema a Israelului modern este RADICALIZAREA dusmanilor lui atat din zona cat si afara din granitele actuale, marea majoritate a tarilor membre ale ONU, care folosesc Israelul drept ciuca batailor. Din acest motiv, un om de talia si personalitatea lui Netanyahu este atat de necesar, intrucat problema numaul unu in Israel nu este libertatea casatoriilor cu personae de acelasi sex, ci siguranta si securitatea statului, de care Israelul n-a avut inca parte de un om mai bine calificat decat Netanyahu. Dvs sustineti ca in politica nu este ca in fotbal, cand o greseala a unei echipe e urmata de o lovitura de pedeapsa. In politica domnule Rotman, este chiar mai grav, intrucat schimbarea politicii fata de un stat, poate adduce la consecinte drastice si majore care pot sa implice sute de milioane de oameni, cand este vorba de marile puteri. In privinta izolarii si sfidarii comunitatii international de catre Netanyahu, dumneavoastra puteati sa va dati seama si singur ca daca el ar fi respectat intocmai toate masurile stupide de la ONU impotriva Israelului, statul evreu s-ar fi dezintegrat in cateva luni de zile. La ONU exista zeci si zeci de rezolutii votate si aduse pe blocul discutiilor, cele mai stupide decizii posibile anti-israeliene. Daca va prefaceti ca nu stiti nimic de ele, atunci imi pare rau ca ar trebui sa va spun ca nu am in dvs un partener super informat si sofisticat de discutii si in consecinta, n-am mai avea ce sa ne mai comunicam, intrucat dvs sunteti complet obsedat de “distrugerea” statului Israel de catre Netanyahu, care este un mare neadevar. Comparatia dvs dintre Levy si Trump, mi separe complet inoportuna si total exagerata. Unul este un cercetator si autor de carti, iar al doilea este un developer, ajuns presedinte. A trage concluzia pe baza acestei comparatii ca dvs sunteti politic de partea lui Levy este de-a dreptul ridicola, intrucat termenii de comparative sunt total diferiti. In legatura cu prea mulkta gandire nu duce nicaieri, este intotdeauna cunoscut ca gandirea prea lunga, poate deveni o frana in calea actiunilor. S-a intamplat de atatea ori !

  • klein ivan commented on January 20, 2018 Reply

    Președintele Trump și-a anunțat decizia de mutare a ambasadei fără a ne consulta pe noi , L.R. , S.B. și subsemnatul . Ce ar fi să așteptăm doi ani ( max. trei ) cît durează mutatul și să discutăm atunci ? .. Evangheliștii – cunosc un supraviețuitor al Holocaustului care îmi spunea cu mîndrie că prin prelegerile lui a contribuit la aducerea multor turiști evangheliști în Israel . E un rezultat concret , palpabil de preferat unor discuîii teoretice despre intențiile ( nerealizabile ) unora dintre ei . … Nu știu nimic despre filozoful evreu-francez menționat de L.R. , dar pentru a lua în considerare vre-o idee despre Israel ar trebui să aud despre ceva valoros enunțat de de acesta în legătură cu tensiunile din Franța . ..Problemele din Orientul Apropiat se adîncesc de la an la an odată cu creșterea disparităților economice , Israel vs. Statele arabe , deci nu datorită neînțelegerii de către evrei a situației din zonă .( rezolvarea unei situații mult mai simple , unirea Romaniei cu R. Moldova devine mai dificilă odată cu adîncirea diferenței economice între cele douî țări )…..Poziția mea este foarte apropiatî de a lui S.B.

  • Liviu Rotman commented on January 20, 2018 Reply

    Domnule Benedict,
    majoritaea problemelor pe care le ridicati au raspuns in textul meu. Cu conditia de a fi citit atent si calm. De exemplu, “de ce spun ca initiativa lui Trump, nu a adus nimic nou”. Sa nu uitam de Jerusalem Embassy Act, decizia din 1995, al lui Bill Clinton. Repet, nu este nimic nou! iar la argumentul dv. ca gestul lui Trump a trezit entuziasm si furie, voi raspunde ca si unii si altii au dorit sa foloseasca decizia Trump in scopuri politice.
    Nici nu vreau sa imi ascund ostilitatea fata de actualul premier israelian, domnule Benedict! Am un singur motiv, dar esential la aceasta ostilitate: consider-impreuna cu o mare parte a societatii israeliene-ca Netaniahu este periculos pentru Israel. Va atrag atentia ca victoriile electorale ale acestuia nu sunt si un certificat de cruasht pentru inca premierul Netaniahu. Nu fac decat sa spun ce au spus multi politologi, ca votul nu este singurul criteriu al exprimarii vointei populare. Sa va amintesc ca in 1933 Hitler este ales democratic? Si exemplele pot urma.
    Aveti dreptate partea araba, mai precis Iordania, a incalcat grosolan prevederile internationale privind accesul la locurile sfinte din Ierusalim. Pozitie ce trebuie condamnata, dar nu acorda automat drepturi, in afara acordurilor internationale.In politica nu este ca in fotbal cand o gresala a unei echipe e urmata de o lovitura de pedeapsa a adversarului.
    Domnule Benedict, atrag atentia ca una din liniile fundamentale ale conceptiei sioniste, prezentata de Theodor Herzel, inca la primul Congres de la Bassel, din 1897, trecand prin toate documentele fundamentale sioniste si culminand cu Declaratia de independenta, din mai 1948, este construirea Statului, sub umbrela comunitatii internationale. Din pacate, actualul premier a facut totul ca sa izoleze Israelul de aceasta comunitate, pe care a sfidat-o sistematic.
    In ce priveste formula de “poker politic” daca cititi atent textul, veti vedea ca apartine lui Bernard Henry Levy si sunt mandru sa gandesc la fel cu unul din marii filozofi evrei ai epocii noastre. Ma veti scuza, dar intre Trump si Levy, eu il aleg pe cel din urma. Avem optiuni diferite!
    Va recomand sa cititi mai mult despre fenomenul neoevanghelist. Eu, domnule Benedict, nu iubesc fundamnetalistii, indiferent de limba pe care o vorbesc.
    As mai adauga ca iubesc dezbaterea si polemica (ce este mai iudaic decat polemica!) dar facuta in anumite limite civice. Formulele dv. ca “fantsmagorie, fabulatii, etc” nu se incadreaza in aceste limite.
    Spre deosebire de dv. nu cred ca “prea multa gandire nu duce absolut nicaieri”. Ci dimpotriva! Sau cum spunea un personaj al lui Caragiale, imortalizat pe ecran de marele Birlic: Viceversa!

    • boris mehr commented on January 20, 2018 Reply

      Redacției și domnului dr. Liviu Rotman

      Mulțumesc redacției că a publicat scurtele mele intervenții. Nu apreciez faptul că d. Rotman răspunde exclusiv lui Ștefan Benedict, ignorând faptul că Boris Mehr nu este chiar un necunoscut. Am câteva obiecții la replica d.Rotman
      1. Netaniahu nu este simpatzat nici în Israel, nici în alte țări? Fals. Este unul dintre cei mai consecvenți politicieni israelieni.
      2. Israelul este izolat de restul lumii? Fals. Verificați câte ambasade are Israelul, câte acorduri comerciale, etc. Cultura israeliană este apeciată. Cine să iubească Israelul? Rusia, adică parte din fosta URSS? Nu mă mir. China? Este neutră. Țările musulmane? O parte din ele au relații cu Israelul. Să nu uităm că antiisraelismul este o componentă a antievreismului/ antisemitismului din țările cu tradiție antievriască. Să nu uităm că musulmanii au invadat o parte a Europei, votul lor influențează poziția Franței, Germaniei, etc.
      4. Știm că intelectuali de vază, scriitorul Amos Oz, dirijorul Barenboim, filosoful fost anarhist Bernad. Levy nu agrează orientarea de dreapta a guvernulu Israelian. Dar ei nu țin cont de teroarea sub care trăiesc israelienii de la înființarea Statului în 1948. Adică evreii sunt de vină ? Dar Holocaustul nu ne învață că orice compromis cu un aprig dușman duce la catastrofă? Câți nu erau cei care credeau în intențiile pacifiste ale lui Hitler?
      5. Ciner sunt palestinienii? Arabi din Orient. Nu pot suporta ideea unui Ierusalim -capitală a unui stat evreiesc? Cât timp e poate disprețui dorința evreului de a avea o capitală fără a aștepta aprobarea extremiștilor musulmani? Nimeni nu dă afară pe arabi din locurile unde trăiesc. Decizia lui Trump nu duce la atingerea bunăstării unei populsții arabe. Este o decizie firească așteptată de 70 de ani. Rîzboiul din 1967 nu a fost o greșeală, dar nu s-a mers până la capăt. adică recunoașterea Ierusalimului ca oraș inyegral administrat de Israel. Mă mir că d. Liviu Rotman nu reține ce au dorit sioniștii. Doar nu este antisionist. Ne este frică de răzbunarea extremiștilor? Frica nu este un sfetnic bun. Diplomația este bună când ai cu cine trata o chedtiune fără amenințarea cu atentate. Mersi.

      • boris mehr commented on January 20, 2018 Reply

        în completare – August Bebel spunea că atunci când dușmanii te laudă , înseamnă că ai făcut o greșeală.
        Acum am citit revista Lumea nr. 1 /2018, condusă de un neprieten al evreilor, Marian Opreare. Veți găsi argumente anti-Trump apropiate de expunerile din aticolul atât de lăudat aici , regret sincer.

        • boris mehr commented on January 20, 2018 Reply

          am scris ceva nepotrivit?

  • boris mehr commented on January 20, 2018 Reply

    sper să aveți amabilitatea să rețineți punctul meu de vedere, chiar dacă nu corespunde părerii redacției, ok?
    Adică nu ștergeți comentariul, colegial vă spun.

  • boris mehr commented on January 20, 2018 Reply

    NU ESTE NIMIC CONTROVERSAT PENTRU CEI CE ÎNȚELEG ISTORIA SIONISMULUI, a fi realist nu înseamnă a ține la frigider un sentiment care nu este evreiesc. Nici Liviu, nici Eva nu au dreptate, iar Benedict spune clar ce gândește.

  • Roth Maria commented on January 19, 2018 Reply

    Prefer complexitatea argumentării dlui Rotman, față de reflexiile subiective, cu exprimări simpliste, marcate de subiectivități si de tip ”othering” (noi, voi si ei) ale dlui Stephan Benedict

  • Stephan Benedict commented on January 19, 2018 Reply

    Stimat domn Rotman, Dvs scrieti: “În fapt, deși ambele părți foloseau în discursul lor politic termenul de Ierusalim, fără precizări, ca un întreg, cele două părți ale orașului erau divizate. În urma Războiului de 6 zile din 1967, Israelul își extinde controlul asupra Ierusalimului de Est, anunțând unificarea orașului, dar realitatea de la fața locului rămâne practic neschimbată.” Depinde care realitate doriti s-o admiteti si s-o vedeti?! Ceea ce dvs. nu adresati si nu atingeti este ca timp de 18 ani, intre 1949 si 1967, nicio alta religie, decat cea Islamica, n-a avut acces la locurile sfinte, iar din 1967 pana acum, Ierusalimul este realmente internationalizat, toate cele trei mari religii avand drepturi egale de a frecventa si practica religiile lor proprii, fara oprelisti, atat vreme cat aceste asezaminte nu sunt tulburate de extremisti. Dvs va intrebati ce este istoric nou in declaratia lui Trump referitoare la mutarea ambasadei americane la Ierusalim? Daca n-ar fi realmente nimic nou, atunci prima intrebare este de ce aceasta reactie negativa si explozia de ura a tuturor tarilor arabe, dar mai ales a palestinienilor? Cum puteti dvs sa minimalizati si chiar sa desconsiderati total importanta si masura curajoasa a presedintelui american, in mod clar cea mai importanta decizie pro Israel al vreunui presedinte american, de la Harry Truman incoace, o decizie care da Israelului un suport enorm, in oceanul potrivnic in care se scalda de cel putin 10 ani, cand aproape toate statele lumii nu stiu cum sa faca mai rau si sa voteze mai repede la ONU, sute de rezolutii anti-israeliene. De asemenea nu stiu daca ati auzit ca acelasi presedinte Donald Trump a taiat ajutoarele anuale ale palestinienilor cifrate la $125 de milioane, ca pedeapsa pentru reactia lor dusmanoasa impotriva SUA si a presedintelui American, prin amenintarile parasirii permanente a mesei tratativelor. Toate aceste lucruri demonstreza in modul cel mai clar efectul deciziei presedintelui american, pe care dvs o minimalizati si o desconsiderati total, numai pentru ca sa va dati singur dreptate si sa-l subminati si discreditati. Cum puteti dvs sa considerati ca interventia lui Donald Trump a avut loc in cel mai nepotrivit moment ? Exact invers, domnul meu! Cu numai o saptamana inainte, statele ONU votasera o rezolutie care lua total dreptul Israelului asupra Ierusalimului si accesul lor la locul lor cel mai sfant, la Zidul Plangerii. Dvs va aventurati in declaratii subiective, care reflecta in mod cat se poate de clar vederile dvs de staga, anti-Trump, abandonand in mod neavenit si intentionat, interesele fundamentale ale poporului din care faceti parte, pe motive politice. Exista si in SUA, evrei care nu sustin Israelul de loc, dar ma mira ca dumneavoastra, care sunteti un cercetator si un cadru universitar si ati scris nenumarate carti pe aceasta tematica, sa capatati o asemenea “alunecare” ideologica si sa nu mai fiti in stare sa vedeti padurea din cauza copacilor. O alta problema pe care-o ridicati in mod fals este: “Deci, ceea ce liderii de dreapta ai Israelului nu observă, sau se fac că nu observă, este că proiectul politic al fundamentaliștilor evanghelici este un Israel care să-și piardă caracterul evreiesc”. Cum puteti sa scrieti un asemenea neadevar? Este prima data in viata cand aud despre Israel asa o fantasmagorie ? Cum puteti sa fabricati, sa fabulati si sa credeti o astfel de deviatie? Ca urmare a celor sustinute, imi pare ca nu sunteti de loc cu picioarele pe pamant si ancorat in realitati! In ceea ce priveste separarea pozitiei dvs “pro-Israeliene” a lui Trump, de pozitia “pro-Netanyahu”, acest dualism si discrepanta este creat artificial de dvs, in scopuri clar politice, pentru a-i discredita pe amandoi lideri. Argumentul ca nu toata lumea il place pe Trump in Israel nu este suficient de convingator si de puternic, pentru a demostra opusul si convingerea tariei argumentelor dvs. De asemenea pozitia dvs. anti-Netanyahu este mult prea evidenta pentru a fi trecuta cu vederea, desi acesta a fost reales liber, nu mai putin de cinci ori, o cifra record in politica israeliana. Iata mesajul primului ministru Netanyahu de sarbatorile de iarna: Catre toti prietenii nostril crestini din lume: Craciun Fericit si La Multi Ani ! Va trimit aceste felicitari din Ierusalim. Sunt in curtea acestei magnifice Ambasade a Crestinismului International. Sunt atat de mandru asupra relatiilor noastre cu fratii si surorile noastre Crestine. Ma intreb daca pentru multi dintre voi, va mai amintiti de experienta primei voastre vizite in Israel, cand ati vizitat Biserica Sfantului Sepulcru (Holy Sepulchre) sau Calea Crucii (Via Dolorosa), sau Marea Galilee, sau Nazareth. Sunt convins ca v-a impresionat mult. Si pe noi ne atinge profund aceasta legatura cu voi, intrucat noi stim cu totii ca acest teritoriu al Israelului este teritoriul mostenirii noastre comune si a civilizatiei. Ce mostenire magnifica este acest loc! In schimb, noi suntem constienti cu totii ca aceste locuri se afla sub atac in aceste zile, ca fortele intolerantei, ale barbarismului care ataca toate religiile, ataca pe Crestini cu o vehementa speciala. Noi suntem de partea voastra si eu sunt mandru asupra faptului ca Israelul este acel loc din Orientul Apropiat in care comunitatea Crestinilor nu numai ca supravietuieste, dar chiar prospera si nu din nimereala. Ci din cauza eforturilor noastre speciale catre libertatea religiilor; este datorita eforturilor noastre catre mostenirea noastra; este datorita eforturilor noastre catre viitorul nostru comun. Deci v-as ruga sa veniti in Israel. Veniti si vizitati-ma, intrucat va astept. Va fi pentru voi o mare experienta. Craciun Fericit si La Multi Ani! Spre final, dvs accentuati necesitatea cunosterii profunde a realitatilor existente pe pamant, la Ierusalim, inaintea luarii unor decizii politice, sau cum il caracterizati, de joc de pocker politic. Dvs nu realizati ca acesta cunoastere profunda are loc de 70 de ani, lucru care nu a adus la nicio actiune fundamental de rezolvare a conflictelor religioase. Dimpotriva, odata cu scurgerea vremurilor, Israelul este din ce in ce mai blamat pentru lipsa unor masuri energice, care sa duca la o pace durabila si substantiala. De peste doi ani, poporul de rand palestinian din Ierusalim este directionat pentru neprecupetirea niciunui efort de a injunghia cu cutitul pe strada, orice cetatean normal israelian. La asemenea acte atrocitati si crime oribile dvs atatati la “…o invitație la o meditație serioasă, realistă, o pledoarie pentru a privi politicul în contextul valorilor morale și a stabilirii unor autentice priorități”. Prea multa gandire dle Rotman, nu duce absolut nicaieri. Fara a fi pragmatic si a lua masurile lui Netanyahu, nu duce absolut nicaieri, decat la mentinerea statusului quo. Wake up my friend!

  • Andrea Ghiţă commented on January 19, 2018 Reply

    Este un articol-lecţie care prezintă complexitatea chestiunii şi o priveşte atât prin prisma de perspectivă, cât şi din cea actuală.

  • PLUGARU VALER GHEORGHE commented on January 19, 2018 Reply

    Ceeace desprind este o motivare a unui principiu: politica fara pragmatism (o buna evaluare a situatiei) este greu sa rezolve probleme atat de mari. Consider cele exprimate ca un interesant argument pentru a dori sa intelegem cursul lucrurilor intr-o chestiune atat de complicata.

  • eva galambos commented on January 18, 2018 Reply

    Susțin întru totul poziția articolului. De fapt cam același punct de vedere l-am exprimat și eu în mai multe articole despre declarația lui Trump, desigur nu atât de complex ca Liviu Rotman. Mulțumesc Liviu, în numele celor care gândesc realist problema O.M.

    • Liviu Rotman commented on January 19, 2018 Reply

      Multumesc, Eva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *