„Burn the candles, use the nice sheets, wear the fancy lingerie…”

V-ați pus problema cât de des ne începem ziua cu un „Eu cu ce mă îmbrac azi?”? Ați calculat vreodată cât timp consacrăm alegerii ținutei, pentru că știm ca stilul vorbește despre noi? Nu am nici eu date concrete, însă știu următoarele: că hainele vorbesc – nuanțat şi greu de tradus – despre noi şi că toate ne străduim să ne cultivăm sufletul pentru că frumusețea să radieze din interior spre exterior. Adevărul e că trăim într-o lume în care cei din jur își formează păreri (inițiale) despre noi în funcție de hainele îmbrăcate sau genţile purtate. Nu știu câte persoane au curiozitatea şi receptivitatea reală pentru a căuta să cunoască femeia care se ascunde într-o bluza scumpă Max Mara şi jeanşi Zara, dar nu despre asta scriu azi. Dacă hainele sunt profilul nostru exterior, cel căruia îi dedicăm timp şi atenție, iar interiorul ne est eesenta şi fundament, ce facem insa cu stratul din mijloc? Cum care strat de mijloc? Lenjeria intima.

Puţini sunt cei cărora îl expunem, însă noi îl alegem, probăm, cumpărăm şi purtam zilnic. La fel ca hainele, sertarul nostru cu desuuri ar fi în stare să scrie un roman despre noi, diminețile şi nopțile noastre. Uneori alegem lenjeria pe criterii strict funcționale, alteori preferăm ceva colorat şi copilăros, deseori asociem seducția doar cu piese senzuale, apetisante, delicate şi provocatoare. Unele dintre noi sunt adeptele seturilor perfect asortate, multe au învățat arta mix-and-match (sutien animal print şi slip cu buline, ce nebunie!), câteva nu riscă cromatic şi preferă minimalismul alb-bej-negru. Cunosc femei care își înnoiesc lenjeria intimă doar în sezonul de reduceri, așa cum am întâlnit femei care își cumpără doar lenjerie de lux. Știu femei care își păstrează lenjeria frumoasă pentru „ocazii speciale” şi vizitele la ginecolog (nu glumesc!), așa cum știu femei care consideră că lenjeria intimă frumoasă e un moft, pentru că sunt single sau casatorite de multă vreme sau au câteva kilograme în plus sau consideră că statutul de mamă l-a substituit pe cel de femeie. Îmi imaginez că există chiar şi femei care tratează lenjeria cu indiferenţă…

Ca stilist, știu, că „stratul de mjloc” influențează felul în care o haină se va așeza pe corp, cât de lejeră, strâmtă sau decoltată aleg o ținută, ce fel de reliefări (cusături, dantelă, mici rulouri de ţesut adipos) vor fi vizibile sau vor părea să fi dispărut, ce culori, transparente sau texturi voi recomanda. Ca femeie vorbind altor femei despre stil şi frumusețe, știu că același strat – bine ales, evident! – are puterea miraculoasă de a ne face să ne privim altfel în oglindă, de a păşi altfel, de a îndrăzni să îmbrăcăm altfel de piese, de a ne simți cel puțin la fel de frumoase ca Dita von Teese, chiar dacă nu ne dezbrăcam în faţa unui amant. În sfârșit, dacă e vorba de mine şi doar de mine, cel mai des asociez lenjeria cu cochetăria şi păstrarea unui secret; indiferent cât de serios sunt îmbrăcată, doar eu stiu ce port pe dedesubt, iar asta face ca ritualul îmbrăcării de dimineață să fie palpitant.

Până relativ recent, articolele şi reclamele legate de lenjeria intimă o asociau strict cu seducția, sexul, budoarul. „O femeie poartă lenjerie sexy doar pentru a fi admirată de privirea unui bărbat”, era o astfel de noțiune demodată. „Desuurile sexy nu sunt făcute pentru a fi purtate, ci dezbrăcate”, spunea o alta vorba patriarhală.

Lucrurile s-au schimbat – în bine şi suficient de mult, sau cel puțin asta observ eu. Lenjeria intimă frumoasă nu mai este strict legată de exercitarea atracției sexuale. Da, sigur că continuă să fie element de seducție şi bomboană vizuală, dar din ce în ce mai multe femei își cumpără piese intime pentru deliciul propriu, pentru a se răsfăța, pentru a-și oferi bucuria propriei frumuseți fizice la pachet cu dantela şi panglici satinate. Astfel de piese, care ar face orice femeie să se simtă frumoasă, provocatoare, ademenitoare, am găsit la SevenSins, un spațiu online, dar şi offline în București (in zona Delea Veche), dedicat celor ce dau o atenție deosebită stratului de mijloc.

Mi se pare o chestie absolut fantastică cum, pe măsură ce devenim femei, ni se oferă un mic univers – nu doar sutiene şi slipi, dar bustiere, corsete, furouri, dresuri, body-uri, port-jartiere, chemisette, bralette – prin care descoperim o altă fațetă a feminității, învățăm o definiție a intimității, testăm limitele propriei senzualități. N-aș merge până la a spune ca alegerea lenjerie intimă e o cheie în descifrarea propriei tipologii de personalitate, dar sunt destul de sigură că e o modalitate prin care ni se revelează preferințele estetice, aspecte ale caracterului, emoții trăite pe moment…

Poate asta e motivul pentru care, în seara în care suntem în dispoziție visătoare şi îndrăgostită, scoatem din sertar o dantelărie roz, un pantalon scurt din satin sau un sutien cu volane miniaturale, care se potrivesc rochiei romantice şi diafane pe care o purtăm. Sau în dimineața în care ne simțim excitate, cochete, puse pe flirt şi foarte sexy, purtăm un sutien turcoaz şi slipi roșii, care nu au nimic de-a face cu taiorul bleumarin sobru de birou. Sau în ziua în care suntem leneșe, obosite sau doar rezervate, îmbrăcăm chiloți din bumbac gri şi un sutien din microfibră, fără armături, pentru că se asortează cu sentimentul de lejeritate dat de tricoul larg şi joggerii de catifea purtați în casă… Câte stări şi câte zile, atâtea femei şi atâtea stiluri, lista e interminabilă 🙂

Mă întreb dacă într-o zi – şi nu doar în preajma Valentine’s Day şi nu doar când ne dorim să cucerim pe cineva – vom avea conversații deschise despre lenjeria intimă, la fel cum astăzi discutăm despre rujuri, rețete, filme şi pantofi. Mă întreb când va fi ziua în care toate vom privi cu admirație şi empatie corpul oricărei femei ce se dezbracă lângă noi, în vestiarul de la piscina sau gym, fără să îl criticăm în gând şi fără să încercam să ghicim, în gând, mărimile purtate. Mă întreb câte adolescente cu corpuri superbe își aleg lenjeria pentru a se obișnui cu ce înseamnă respectul de sine şi non-obiectificarea sexuală, asa cum mă întreb şi câte dintre femeile de peste 60 de ani continuă să poarte dantelării şi satinuri, cultivând-și feminitatea indiferent de ce spune societatea?

(preluare de pe blogul autoarei http://www.stylediary.ro)

Irina Markovits