Lagărul de concentrare nazist din Buchenwald, așezat în vecinătatea localității Weimar, unde s-au născut Goethe, Heine și Schiller, a fost eliberat în 11 aprilie 1945 de către trupele americane.  Supraviețuitorii transilvăneni ai acestui infern se întâlneau în fiecare an în această zi de primăvară.  Erau ca o familie. Tatăl meu a fost unul dintre membrii ei.  Mi-au rămas întipărite în minte multe din cele ce mi-a spus despre lagăr, dar povestea lui Tadek m-a impresionat în mod deosebit.  Cu permisiunea lui postumă voi  reproduce câteva fragmente din povestirea lui legată de acest copil.

În dimineața zilei 11 aprilie 1945 lagărul era cufundat în liniște, doar de la distanță se auzeau bubuiturile tunurilor.  O parte din trupele SS plecaseră în ziua precedentă, rămăseseră doar puțini dintre ei.  De fapt lagărul era sub controlul rezistenței antifasciste, care a reușit printr-o acțiune militară să-i alunge pe naziști.  Știam că războiul se apropie de sfârșit și că trupele aliate sunt pe undeva aproape, dar mai exista încă pericolul reîntoarcerii SS-iștilor.  La un moment dat am auzit zgomote de șenile de tanc. S-au întors trupele SS să ne lichideze, mi-am spus…  Poarta lagărului a fost dărâmată de un tanc cu o stea albă în cinci colțuri.  Tancul a înaintat încet, și-a învârtit turela cu 180 de grade, după care s-a oprit și din vehicolul blindat au ieșit soldați americani cu stele albe pe căști.  Apoi au venit alte tancuri, cu alți soldați cu stele albe…  Soldații americani se uitau cu uimire și groază la deținuți, iar noi ne uitam la ei cu bucurie și speranță.  Suntem liberi! strigau oamenii.  Nu-mi credeam ochilor, nu-mi venea să cred că am supraviețuit.  Brusc mi-am adus aminte de familia mea: soția, părinții, frații și surorile.  Oare ce s-a întâmplat cu ei?…

Tadek era un copil de 9 ani originar din Lituania.  Părinții lui muriseră, probabil în lagăr.  Timp de doi ani a fost ascuns de către comitetul de rezistență al lagărului, în vestita baracă 66, împreună cu alți copii care au supraviețuit.  Croitorul lui Lenin îi confecționa haine, un ofițer sovietic îi aducea ciocolată, un preot catolic îi meșterea jucării din ce se putea.

Comandantul trupelor care au eliberat lagărul, căpitanul Frederick Keffer din Armata a Treia sub comanda generalului Patton a adunat populația din Weimar pentru a le arăta consecințele încrederii oarbe în führerul lor și la ce crime au fost complici prin tăcere.  Nu îndrăzneau să se uite în ochii noștri,  mergeau cu capetele plecate, erau înspăimântați și îngroziți de ce vedeau.  Unii dintre ei se apărau, spunând că ei n-au știut nimic din tot ce se întâmpla în vecinătatea lor.  La sfârșitul „vizitei” toți se grăbeau să plece, dar ieșirea era blocată de un tanc.  Pe el stăteau mână în mână Tadek și căpitanul Keffer.  Coloana de „vizitatori” a fost nevoită să se oprească.  Ofițerul l-a luat în brațe pe copil și s-a adresat tuturor, atât deținuților cât și populației locale:

„Doamnelor și domnilor”, a spus uitându-se la Tadek, „acest copil este cel mai mare dușman al lui Hitler.  De ce? Are o singură vină: s-a născut evreu.  A fost salvat de solidaritatea umană.  A supraviețuit, doamnelor și domnilor!  Și nici el, nici ceilalți supraviețuitori, nici întreaga lume civilizată nu va uita ce crime s-au comis în acest lagăr în numele unei ideologii degenerate!”

La scurt timp după eliberare Tadek s-a intors în Lituania.

600 DE COPII DIN BARACA 66 BUCHENWALD AU SUPRAVIEȚUIT INFERNULUI NAZIST.  AU FOST SALVAȚI DE LA MOARTE DATORITĂ CURAJULUI , DEMNITĂȚII și SOLIDARITĂȚII UMANE.

   Andrei Schwartz

27 Martie 2018