De a lungul anilor am făcut eforturi deosebite să nu scriu în revista BAABEL despre subiecte care aparțin realității israeliene. Cred că am reușit, cel puțin parțial. Și asta nu pentru că ceea ce se întâmplă aici e banal, plictisitor și fără nicio influență asupra restului lumii. Din contră, viața de zi cu zi aici, în așa-zisa Țară Sfântă, oferă celor interesați o sumedenie de scenarii potrivite pentru un film sau o carte cu subiect politic, cultural, social sau religios.

Dar se pune întrebarea: cine este interesat în aspectele care nouă, celor de aici, ne par a avea un caracter universal, când s-ar putea prea bine să nu-l aibă?

Dar, aflându-mă în această țară de aproape o jumătate de secol, am hotărât să împărtășesc cititorilor câteva date statistice (uite, iar mă țin de statistică!) privitoare la afinitățile religioase ale populației evreiești din Israel. Sper că cel care va avea răbdarea să citească aceste rânduri până la sfârșit va găsi explicația acestei hotărâri și chiar o va găsi, pe undeva, interesantă. Deci, în primul rând faptele.

Populația Israelului de azi se apropie de 9 milioane locuitori, 75% evrei, 21% arabi și 4% nici una nici alta – aceasă grupă reprezintă în mare parte emigranții din fosta Uniune Sovietică și care nu și-au putut dovedi apartenența la religia mozaică.

Sondajul efectuat de un cunoscut ziar israelian (de orientație „post-sionistă”, cum o numim noi aici, drept pentru care eu nu-l mai citesc, dar uneori îmi mai cade în mână un exemplar), se referă numai la populația evreiască din Israel. Deci sondajul are o valoare relativ restrânsă. Nu înțeleg de ce populația arabă a fost exclusă, poate doar pentru că el a fost efectuat în preajma Anului Nou evreiesc.

Iată despre ce e vorba:

La întrebarea legată de credința în Dumnezeu, 54% din evreii Israelului au răspuns pozitiv, procentul fiind de 64% printre tineri (18-24 ani) și 22% printre cei de peste 65 ani.

44% au fost de acord că omul se trage din maimuță.

Șabatul (sâmbăta) e respectat total de 25% și parțial de alți 14%.

Alimentația kașer (preparată după regulile religioase evreiești) e respectată total de 45% din populație și parțial de 14%.

Cu privire la deschiderea prăvăliilor în ziua de sâmbătă (ceea ce contravine preceptelor religioase evreiești) 65% au răspuns pozitiv, 84% dintre cei peste 65 ani, dar numai 51% dintre tineri.

În sfârșit 38% nu au nimic împotrivă ca evreii să se căsătorească cu neevrei, iar (ce ziceți de asta?!) 61% acceptă căsătoriile între doi indivizi de același sex.

De fapt statistica e mult mai cuprinzătoare decât cea prezentată aici. Dar găsesc că și aceste date sunt suficiente pentru a permite o discuție.

Voi începe prin a reaminti controversa pe tema „ce a menținut evreii ca popor timp de 2000 ani în Diaspora?” Cercurile religioase susțin că doar religia i-a ținut pe pe evrei împreună, dar alții (printre care Jean Paul Sartre) consideră că „cimentul” care i-a unit pe evrei în toți acești (foarte mulți, prea mulți!) ani a fost antisemitismul. De aceea, după Revoluția Franceză vechea populație evreiască a Europei de vest s-a asimilat, iar evreii de azi din aceste țări provin în mare parte din acele locuri (de exemplu Europa răsăriteană) unde emanciparea nu ajunsese sau fusese respinsă de oficialități.

După părerea mea ambele opinii conțin o bună doză de adevăr. Așa se face că într-o lume care se îndepărtează tot mai mult de religie, populația evreiască a Israelului este în majoritate religioasă (dacă suntem de acord cu definiția că individul religios este cel care crede în existența lui Dumnezeu).

Și acum un punct de vedere personal. Înainte de a afla despre acest sondaj eram convins că procentul cel mai mare de religioși se află în rândurile populației vârstnice. Explicația ar fi că omul în vârstă, volens nolens, e obligat să se gândească mai mult și mai des decât alții, la momentul inerentei sale dispariții din viață. Această situație ar tebui să-l ducă pe cel bătrân spre religie, spre Puterea Supremă, cu care e bine să te ai în relații pozitive, că cine știe, poate că religioșii au dreptate, mâine-poimânie te vei întâlni cu El și atunci să te văd pe unde scoți cămașa? Exemplul lui Pavlov, celebrul fiziolog rus, devenit religios in ultimii ani ai vieții, este mai mult decât elocvent.

Ei bine, nu! În Israel tinerii cred mai mult în Dumnezeu decât bătrânii! Aveți vreo explicație?

Eu am. Cred că după o lungă existență terestră, fiind martorul unei foarte lungi liste de fărădelegi, de crime odioase, de copii nevinovați dispăruți înainte de vreme, dar mai ales după Holocaust, care a distrus o treime din poporul așa-zis ales, vârstnicului îi este greu să mai creadă în ceva sau cineva care-i conduce soarta, de acolo, de sus. Adică începi prin a fi religios și încetul cu încetul vezi și înțelegi despre ce e vorba și atunci cauți răspunsurile de care ai nevoie în alte părți.

Interesantă este și discrepanța dintre procentul celor care cred în Dumnezeu și al celor care respectă preceptele Domnului! Mai puțin de jumătate din populația evreiască a Israelului respectă preceptele alimentației kasher și doar 25% respectă Șabatul. La acestea se mai adaugă și dorința a două treimi din evrei ca magazinele să rămână deschise și în ziua cea mai sfântă, Sâmbăta.

Cum înțeleg eu această realitate? După părerea mea, o bună parte din cei credincioși se opun preceptelor conducerii religioase, precepte care nu își au originea în ordinele coborâte de pe muntele Sinai, ci în adaosurile făcute de cei care aicea jos Îl servesc pe Cel-de-Sus. Această atitudine mi se pare explicabilă. E perfect justificat să crezi că tot ce a apărut după despărțirea lui Moise de Dumnezeu este rezultatul imaginației și al dorințelor celor care și-au asumat rolul de intermediari între Puterea Supremă și credincioși, prin urmare nimic sau mai nimic din cele 613 porunci care trebuie respectate de un evreu (după indicațiile administrației religioase) nu își au originea în dorința lui Dumnezeu, ci sunt un produs uman.

Fraza de mai sus îmi amintește de celebra glumă după care oamenii se înțeleg foarte bine cu Cel-de-Sus, doar cei de jos le fac probleme.

Aceeași explicație o pot avea și celelalte două date statistice, după care aproape 40% din cei chestionați nu au nimic împotriva căsătoriilor mixte și peste 60% nu văd nimic rău în relațiile homosexuale, care reprezintă o extrem de gravă abatere de la preceptele religioase.

Mai îngrijorător este faptul că peste jumătate din cei anchetați nu cred că omul este rezultatul unei evoluții extrem de îndelungate, ci că prima ființă umană a apărut ca rezultat al activității divine, doar acum vreo 6000 ani. Și atunci ce facem cu datele științifice, imposibil de negat, care arată că viața a apărut milioane de ani înainte de prima săptămână de lucru a Creatorului?!  Le omitem!

Explicația provine din realitatea israeliană. O mare parte a copiilor (nu știu exact care e procentajul) este încadrată în sistemul educațional religios sau cel parțial religios, în care domină studiul cărților sfinte.

Așadar nu poate să ne mire faptul că din informațiile oferite vizitatorilor unei peșteri de lângă Ierusalim a fost omisă precizarea că rămășițele umane descoperite acolo datau de sute de mii de ani, pe motivul că peștera e vizitată de mulți elevi din rețeaua de educație religioasă.

Pentru cei ca mine, ateiști convinși, dar cu un profund respect pentru tradițiile evreiești (postul de Yom Kippur, azima de Paște, circumcizia sau căsătoria sub baldachin), datele publicate în cotidianul amintit sunt pe undeva încurajatoare. Ele creează impresia că o bună parte a populației evreiești în țara mea nu se lasă subjugată de strictele precepte religioase impuse de o administrație a cărui scop e să controleze viața fiecăruia din noi, ci judecă în mod inteligent realitatea și caută soluții practice care să contribuie la bunăstarea și satisfacția celor din jur.

Și atunci nu e de mirare că recentul sondaj indica un fapt pe cât de îmbucurător pe atât de surprinzător: într-o țară bântuită de războaie și de acte de terorism aproape zilnic, cu un sistem militar în care tinerii își petrec ani frumoși din viață în pericol de a și-o pierde, într-o țară fără bogății naturale, într-o țară cu 25 de partide și 30 de planuri diferite cum să ne rezolvăm gravele noastre probleme, în această țară blagoslovită de Cel-de-Sus, dar dușmănită de zeci de țări, una mai doritoare decât alta de a vedea Israelul prefăcut într-o relicvă istorică, în această țară 89% din cetățenii de toate etniile s-au declarat fericiți că trăiesc aici, în cea pe care mulți o numesc Țara Sfântă – dar și mai mulți se întreabă dacă merită această denumire.

Iată un amănunt vrednic de luat în seamă: Israelul ocupă locul al 11-lea pe lista privitoare la gradul de mulțumire a cetățenilor pentru viața pe care o duc; se află înaintea unor țări cu tradiție democratică mult mai veche, cu situație economică mult mai înfloritoare și cu o existență practic lipsită de pericole.

Acum, în încheiere, aș vrea să știu dacă cele de mai sus interesează pe respectații cititori ai revistei. Dacă nu, iau întreaga vină asupra mea.

Gabriel Ben Meron