Scriitorul Amos Oz a plecat dintre noi

Există o legendă hasidică despre ”oamenii drepți”, cei care prin comportamentul lor dau dovadă de înțelepciune și bunătate, sunt vizionari și, în pofida obstacolelor, a rezistenței semenilor lor, se străduiesc să-și realizeze cu sau fără succes viziunile. Un exemplu mai bun decât Amos Oz este greu de găsit. Plecarea lui este o pierdere uriașă  pentru societatea israeliană, pentru literatura ebraică al cărei reprezentant inegalabil a fost, dar și pentru literatura și cultura universală.  O lume întreagă, cu excepția Comisiei ”Nobel”, l-a considerat printre cei mai mari scriitori contemporani. Nu știu în ce an a fost trecut pe lista propunerilor pentru Premiul Nobel dar șansa, norocul  l-au ocolit (ajutat de  subiectivismului unora), așa cum l-a ocolit pe tatăl lui, Arieh Klausner, șansa de a căpăta un titlu, un post  de profesor universitar deși era un om cu o excepțională erudiție, cu cercetări literare serioase  care cunoștea  17 limbi străine.

Nu prea cred în premoniţii, totuși ceva trebuie să existe fiindcă în urmă cu câteva zile am dorit să recitesc Poveste despre dragoste și întuneric, poate cea mai bună creație a scriitorului. Este memorialistică, ea nu s-ar încadra în categoria „roman” . Nu este o operă imaginară. Dar tot ceea ce a trăit scriitorul în primii 20 de ani din viață a devenit materia de bază care i-a alimentat mai târziu creația literară. Evenimente, idei, personaje, conflicte, întâmplări, gânduri, vise – pot fi  identificate în romanele sau povestirile lui.

În anii lui de adolescență, Amos Oz a vrut să scape de moștenirea diasporei, a generației părinților lui venită mai ales din Europa centrală și de est. Dorea să devină „omul nou israelian”, pionierul ars de soare, tăcut, care muncește pământul și luptă împotriva dușmanului Israelului, care nu mai este stăpânit de umbrele trecutului. A și spus de mai multe ori că și-a luat rămas bun de la Europa. Dar acest lucru nu s-a dovedit posibil. Acel om nou israelian poartă în sine germenii trecutului; cultura, civilizația, credințele noului stat, ale acelei lumi noi în care dorea să trăiască tânărul Amos își au sursa primoridială în tot ceea ce evreii au creat în diaspora – și ceea ce era bun și ceea ce era rău. Eroii lui Oz sunt personaje complexe care nu pot să se elibereze total de moștenirea înaintașilor lor.

Amos Oz a fost un îndrăgostit al Ierusalimului dar nu al celui pe care-l cunoaștem astăzi și ne încântă ochii, ci cel al copilăriei lui. A trăit într-un cartier al micilor burghezi, al sărăciei, într-un oraș care se îngusta în urma războiului pentru independență, a supraviețuit asediului arab, foametei, mizeriei. Și acest Ierusalim  pe care-l știe pe dinafară apare în romanele sale, chiar și în ultima sa carte, ”Iuda”, un roman al trădării care, susține el, uneori este menită să servească o cauză nobilă. Este o idee pe care scriitorul a încercat să o transpună în propria viață, în luările sale de poziție politice. Deoarece, permanentul lui militantism  în favoarea împăcării cu arabii,  a unei păci între israelieni și palestinieni, a celor două state a fost considerat de o parte a opiniei publice israeliene drept trădare.

Amos Oz era conștient de caracterul belicos al lumii arabe față de prezența evreilor în Ereț Israel, față de crearea statului evreu. Cu toate acestea, el a crezut că se găsesc și în tabăra cealaltă oameni care ar împărtăși convingerile lui. Poate că au fost, dar prea puțini și din ce în ce mai puțini, iar vocea lor este acoperită de bubuitul demagogilor neîmpăcării și urii. Și acum, fără Amos Oz va fi și mai greu dialogul.

Era un om modest, prietenos  și timid, cel puțin asta a fost impresia în cele 10-20 de minute în care am reușit să stăm de vorbă cu el la București cu prilejul unui interviu. Dar iubea oamenii. A recunoscut că una din marile lui plăceri – cu origini în copilăria lui – este să urmărească oamenii, să încerce să ghicească cine sunt, ce povești ascund, ce s-ar putea întâmpla cu ei. Așa-s scrie romanele, a mărturisit el.

Amos Oz a plecat dintre noi A lăsat în urmă o moștenire literară valoroasă și o țară dominată de conflicte  Nu putea să le rezolvel, dar era o voce a rațiunii și era auzită. Din păcate, nu și ascultată.Așa se întâmplă cu ”oamenii drepți”.

Eva Galambos

13 Comments

  • Eva Grosz commented on December 30, 2018 Reply

    Mare durere, mare pierdere. Mulțumim pentru frumoasa prezentare și dorim Un An Nou Fericit și plin de creativitate !

  • Mirjam Bercovici commented on December 30, 2018 Reply

    Ca și PHILIP ROTH,evreul american,AMOS OZ a fost scriitorul meu preferat tocmai pentru că a fost un evreu israelian și nu și-a abandonat crezul în posibilitatea unei păci între evrei și arabi.
    Sincer, m-a afectat moartea lui.
    Z.L.
    Mirjam Bercovici

  • Asher Shafrir commented on December 30, 2018 Reply

    Exact așa. Dovada cât de iubit a fost sunt articolele emoționante care au apărut astăzi în ziarul Israel Hayom, cel mai de dreapta ziar. Nu înțeleg de ce toată lumea se agață de ”două state”, când probleme lui politice au fost altele. Una, când a încercat să intre în politică, fie cu Mereț, fie cu Avoda, și a doua când a dat cartea lui la Maruan Barguti, care stă la închisoare fiindcă a omorât 5 israelieni. Jumătate din Israel este pentru două state. Și Bibi a spus cândva că el susține.
    Eu îl plâng și personal, fiindcă am avut ocazia să-l cunosc și să bem cafea de multe ori împreună.
    Yehi zichro baruch.

  • Lucian-Zeev Herșcovici commented on December 29, 2018 Reply

    Imi amintesc de faptul ca unul dintre primele filme israeliene care m-au influentat a fost “Michael Shely”, ecranizare dupa romanul “Sotul meu, Michael” de Amos Oz. Era in 1975, pentru mine era o forma de integrare in Israel. M-a impresionat, mi-a placut.
    Amos Oz a fost un pacifist idealist, relative echilibrat. Dar nu totdeauna un pacifist idealist poate reusi: depinde si de cealalta parte. El nu decide, ci poate incerca sa influenteze publicul in mod indirect, din punct de vedere moral. Depinde da mai multi factori. Cred ca Amos Oz insusi era convins de acest lucru. Au fost insa extremisti de partea “pacifista” care l-au criticat, in afara de partea “nationala”. Atunci cand Yasser Arafat a refuzat conditiile oferite de Ehud Barak la Camp David, Amos Oz a cautat sa convinga lumea araba sa accepte, sa inteleaga ca aceasta este maximum ce poate obtine, dar un commentator de la ziarul “Haaretz” l-a atacat pe Amos Oz. Era semnul ca “palstinienii” nu voiau pace, ci toata Palestina. Amos Oz a contnuat sa fie idealist, pacifist, dar cu un ideal nerealizabil pe moment (cine stie cat timp si daca vreodata!). Totusi a fost un scriitor iubit de toti in Israel, datorita talentului sau, descrierii realitatii israeliene, chiar daca nu toti erau de acord cu parerile sale politice. Cred ca a fost cel mai mare scriitor israelian dupa Shmuel Yosef Agnon. Si, cred ca se poate adauga: scriitor evreu israelian, chiar daca initial voia sa fie “israelian suta la suta”, ceea ce inteles el insusi ca este imposibil. Unul dintre scriitorii care reprezinta continuitatea evreo-israeliana (recent s-au mai stins doi, Nava Semel si Aharon Appelfeld, de origine evreo-romana). Un cuvant pios in amintirea lui Amos Oz.

  • Beatrice Ungar commented on December 29, 2018 Reply

    Multumesc Eva pentru textul tau foarte pretios!!! Poate Cel de Sus va acorda Premiul Nobel celui care il merita de mult!!!

  • Ilia Ehrenkranz commented on December 29, 2018 Reply

    ”Trădările” lui Amos Oz au început de timpuriu. A crescut într-o familie revizionistă, la dreapta spectrului politic, dar a evoluat în cu totul altă direcție. A votat mereu cu partidul de stânga ”Meretz”, a susținut soluția a ”două state pentru două popoare”. Rectitudinea, consecvența și elocvența sa i-au conferit o imensă autoritate morală. Ne va lipsi.

    Revistei BAABEL La mulți ani 2019!

  • Iulia Deleanu commented on December 29, 2018 Reply

    Dispariția fizică a acestui important scriitor contemporan israelian și universal a stârnit multă emoție în toată lumea. Emoție care se resimte și în cele scrise în acest articol.

  • SHOSHANA PALMOR commented on December 29, 2018 Reply

    LA MULTI ANI REDACTORILOR SI CITITORILOR RESAUSITEI REVISTE BABEL INFRUNTE CU.A.GHITA

  • Veronica Rozenberg commented on December 29, 2018 Reply

    Sa-i fie tarana binecuvantata si “zichro baruch” adica memoria binecuvantata, acestui mare scriitor israelian si al epocii prezente, persoana de mare valoare culturala, si care a fost nu odata condamnat de unii, pentru ca ar fi luat-o prea mult spre stanga.

    Personal nu pot uita excelenta carte scrisa cu multi ani in urma, Cutia neagra, o carte in care este impresionanta analiza pe care o poate un barbat, sufletului si personalitatii feminine, eroina a cartii.

    O lacrima in amintirea lui !!

    La Multi Ani 2019 cititorilor revistei Baabel !!

  • Roth Maria commented on December 29, 2018 Reply

    Merci de articol. O mare pierdere pentru toti iubitorii de pace

  • Alex Berca commented on December 29, 2018 Reply

    Excep’ional de frumoasă prezentare a celui care a fost Amos Oz -omul de mare omenie.
    Dumnezeu să-l odihnească în pacea pe care și-a dorit-o în toată viața lui..

  • Ivan G Klein commented on December 29, 2018 Reply

    Bine scris necrolog . Și trist – oare numai printre cei care se duc sînt drepți … care culmea au fost neînțeleși și nedreptățiți în cursul vieții ? Am citit prea puțin de Amos Oz , cu zeci de ani în urmă , ca să mă pot referi la opera lui . Și nici n-aș vrea să am un comentariu care să se îndepărteze de ideile articolului scris cu atîta căldură , pasiune . K.I.

  • Tiberiu Georgescu commented on December 29, 2018 Reply

    Incerc un sentiment de tristete si amaraciune;a fost unic in felul lui.
    L-ati zugravit cu multa fidelitate;multumesc stimata doamna Galambos.

    .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *