”Trădare, trădare, dar s-o știm și noi”

Cu puțină exagerare, acest citat cred ca acoperă cel mai bine esența ultimei decizii luate de președintele Donald Trump: retragerea militarilor americani din Siria și Afganistan. Este o atitudine greu de calificat atât pe planul politicii interne americane, cât și in relațiile externe față de aliați fie europeni, fie din Orientul Mijlociu,  cu abandonarea a doi dintre cei mai fideli dintre ei – kurzii și Israelul.

Pragmatic, luând în considerare promisiunile electorale ale actualului președinte care – continuând politica fostului președinte Obama – se retrage dintr-o serie de zone fiebinți ale globului care nu mai prezintă interes pentru Statele Unite, putem gândi că are dreptate. Numai că atunci când se iau niște măsuri de anvergură și importanță ca aceasta, cu consecințe pe termen lung, nu te rezumi numai la pragmatism. Te uiți puțin mai departe.

Printre argumentele lui Trump figurează ideea că Statul Islamic, pentru distrugerea căruia America s-a angajat să intervină în Siria, nu mai există, a fost înfrânt printr-o acțiune coordonată în care rolul principal a fost jucat de luptătorii kurzi, antrenați de americani. Este adevărat. Cei 2000 de militari prezenți în Siria nu ar reprezenta o forță determinantă în complicatul conflict care se desfășoară acolo unde, în afara diferitelor grupări siriene pro și contra regimului Assad, mai acționează Iranul, Turcia și Rusia. Potrivit analiștilor, dar și conducerii armatei americane, aceste argumente nu prea stau în picioare. Da, grosul armatei Statului Islamic a fost înfrânt și alungat, dar estimări din mai multe surse arată că mai există aproximativ 15.000 de luptători ISIS care abia așteaptă o slăbire a presiunilor militare ca să se lanseze din nou, sub o formă sau alta, într-un ”război sfânt”. Iar în ceea ce-i privește pe militarii americani, nu contează numărul, ci prezența lor acolo, o prezență simbolică, dar care cântărește mult. Arată că SUA sunt implicate în găsirea unei soluții a problemei siriene.

Decizia președintelui Donald Trump a fost primită cu o mare reticență de către o parte a opiniei publice și a unor membri ai guvernului american. Ea a determinat demisia ministrului apărării, Joe Mattis, care – din mai multe puncte de vedere – nu este de acord cu poziția președintelui și se pregătea de mult să-și părăsească postul. De asemenea, și-a prezentat demisia Brett MCGurk, emisarul special prezidențial în Coaliția Globală pentru Înfrângerea Statului Islami, organizație internațională care a coordonat războiul antiISIS. Pentru el decizia președintelui a fost un șoc și a declarat în scrisoarea de demisie că militanții SI din Siria se refugiază, dar nu sunt învinși, iar retragerea forțelor americane din Siria ar crea condițiile care au dus la apariția sa. Numeroși senatori republicani, deci din partidul președintelui, au criticat decizia și l-au sfătuit pe Trump să-și regândească poziția.

Principala consecință a acestei măsuri este abandonarea de către Statele Unite a regiunii care devine astfel terenul manevrelor politice și strategice ale trei forțe; Iranul, Turcia și Rusia. Moscova este puternic implicată în regiune. Pentru Putin, războiul din Siria a deschis calea revenirii Rusiei printre puterile globale. Prin poziția de distanțare a celor doi președinți americani, Rusia a salvat regimul Assad, a reușit să anihileze o parte din rezistența antiguvernamentală și își face o puternică bază militară în regiune. Iranul, care colaborează cu Rusia, va avea de asemenea condiții mai bune de expansiune, de a sprijini organizațiile teroriste din zonă –Hezbollah și Hamas – care amenință Israelul. La prima vedere, situația Turciei pare mai dificilă, ținând cont de relațiile sale cu Iranul și, până nu de mult, cu Rusia, dar situația pare, din punctul său de vedere, să se îmbunătățească, după mai multe întâlniri trilaterale. Cele trei țări se consideră garantele autoproclamate ale păcii în Siria și, în urmă cu câteva zile, au semnat la Geneva un acord privind formarea unei comisii care să elaboreze o nouă constituție pentru Siria, pe baza căreia să se orgaizeze alegeri legislative. Dar Turcia a mai obținut ceva. I se deschide cale liberă pentru a-i lichida pe luptătorii kurzi care au dus greul războiului împotriva forțelor Statului Islamic.

Luptători kurzi

La începutul articolului am folosit expresia ”trădare”. Cred că cei mai puternic afectați sunt kurzii care, chiar dacă visează la un stat, s-ar mulțumi deocamdată cu o regiune autonomă mai extinsă. Trebuie recunoscut că partea americană nu le-a făcut promisiuni legate de statalitate, dar kurzii sperau să obțină mai multe drepturi, cu sprijinul SUA. Nu numai că acest lucru nu s-a îndeplinit, dar acum vor deveni victimele dușmanului lor –Turcia care vede în orice fel de organizație kurdă o grupare teroristă, legată de PKK, partidul kurzilor din Turcia, și o amenințare pentru integritatea sa teritorială.

O altă victimă a acestui joc politic este Israelul care probabil că în acest moment  conștientizează valoarea ”marii prietenii” manifestate de președintele Trump față de statul evreu. Deocamdată, premierul Netanyahu s-a limitat să declare că Israelul va combate în continuare orice încercare a Iranului de a se apropia de granițele statului evreu. Situația este departe de a fi liniștitoare. Prin plecarea militarilor americani, Israelul pierde și prezența unei forțe cu rol de descurajare și sursa de informații valoroasă căpătată din partea americană.

Pentru Statele Unite, cel puțin deocamdată, decizia lui Donald Trump este binevenită. Îi va crește popularitatea care acum, la jumătatea mandatului, nu s-a mai dovedit atât de solidă ca la alegeri. Nu vor mai fi victime, ”băieții” se întorc acasă și vor fi în siguranță. Ce se întâmplă cu restul lumii și așa tulburată de conflicte, se pare că nu prea îl interesează pe Trump. Probabil că și-a ales din istorie celebrele vorbe lui Ludovic al XV-lea: ”După mine potopul”.

Eva Galambos

 

14 Comments

  • Stephan Benedict commented on January 4, 2019 Reply

    Stimat domn Ivan G. Klein, dvs ati scris: Eu nu văd o greșeală a lui Obama în legătură cu Siria ci mai degrabă o acțiune deliberată făcînd parte din lungul șir care include sprijinirea Fraților Musulmani ( Primăvara Arabă ) împotriva lui Mubarack , votul din decembrie 2017 de la O.N.U. etc. Cum adica nu vedeti vreo greseala a lui Obama legata de Siria?? Chiar ati ajuns sa va jucati cu cuvintele si sa nu acceptati mai tarziu ceea ce ati scris cu mainile dvs ? Sa fim seriosi! Chiar daca nu il sustineti pe Obama, dar sa scriti asa ceva este complet confuz! Tocmai retragerea lui din Siria si intregul Orient Apropiat a dat lumina verde arabilor pentru 5 razboaie civile ! Wake up my friend !

  • Ivan G Klein commented on December 29, 2018 Reply

    Stimate Domnule S.B. , Regret că n-ați înțeles că am o părere favorabilă despre Trump și foarte defavorabilă față de Obama .Vă rog recitiți-mi comentariile . K.I.

  • Stephan Benedict commented on December 28, 2018 Reply

    Cum poti domnule I.G. Klein, sa-l lauzi pe Obama, exact pentru performanta lui cea mai negativ posibila – retragerea brusca a trupelor americane din Orientul Apropiat, care a dus la 5 razboaie civile, dupa cum mentionam, cu sute de mii de victime. terminarea bazei militare a rusilor din 1970 a fost grabita de colapsul barajului de la Assuan, care a dus la o catastrofa ecologica de proportii monumentale. Acest lucru a grabit plecarea lor din Orientul Apropiat, pentru aproape 5 decenii. Acum, Putin a folosit slabiciunea lui Obama, pe care il manca palma sa plece cat mai repede din zona, dupa peste un deceniu de razboi impus de daramarea celor doua turnuri gemene din NY. Te-as sfatui sa nu-i mai dai credit unui presedinte care a mintit de doua ori electoratul american, precum ca este crestin, cand in realitate el stia bine ca este musulman, intrucat tatal lui adevarat se convertise in Kenia la religia musulmana, cu vreo 14 ani inaintea nasterii lui.

  • Ivan G Klein commented on December 25, 2018 Reply

    Stimate Domnule S.B. ,
    Baza navală rusească de la Latakia datează din 1970 – baza aeriană Tartus e din 2015 .
    Eu nu văd o greșeală a lui Obama în legătură cu Siria ci mai degrabă o acțiune deliberată făcînd parte din lungul șir care include sprijinirea Fraților Musulmani ( Primăvara Arabă ) împotriva lui Mubarack , votul din decembrie 2017 de la O.N.U. etc.
    Deobicei , explicațiile legate de o demisie nu sînt neapărat adevărate – Mattis e prea bătrîn ca să motiveze prin dorința de a sta cu familia .
    Regretabil dar posibil ca rolul de aliat uitat să fie rezervat kurzilor .

  • Ivan G Klein commented on December 25, 2018 Reply

    Și încă ceva ….Nefiind trupe americane în Siria se evită o provocare care ar putea avea consecințe nedorite , de ex. o ciocnire ruso-americană ]ntr-un moment nepotrivit orchestrată de alții ( e bine ca tu să alegi timpul unei acțiuni militare și nu inamicul ) . Nefiind trupe americane se evită situații tragice de gen Liberty ( google war 1967 Liberty ) .
    Sper ca retragerea să nu fie de rău augur — după retragerea trupelor ONU a urmat războiul de 6 zile iar după evacuarea consilierilor sovietici a urmat războiul de Yom Kipur – Recent iranienii au înzestrat Hisbalah cu rachete de mare precizie , adăugîndu-le la cele peste 15000 deja avute. K.I.

  • Stephan Benedict commented on December 24, 2018 Reply

    Draga Ivan, aici sunt de parerea Evei. Consecintele de lunga durata ale retrageriii abrupte din Siria, pot fi sau deveni dezastruoase pentru Israel. Rusia a folosit momentul retragerii lui Obama din Orientul Apropiat in 2010, pentru a-si instala prima baza maritima in Marea Mediterana si prin inrederea oarba obtinuta de Iran. Dupa retragere, intregul Orient Apropiat a devenit instabil, ocazionand crearea Primaverii Arabe si a cinci razboaie civile in Egipt, Tunisia, Libia, Siria si acum Iemen. Primul om din arena internationala care l-a felicitat pe Trump pentru intentia lui a fost Putin si acum Erdogan. Efectele de lunga durata ale deciziei pripite ale lui Trump, care va duce la zdruncinarea bazei lui republicane, va apare ceva mai tarziu, dar cu consecinte grave de lunga durata. Omul de care am cea mai multa incredere si cel mai puternic suporter al Israelului, senatorul Lyndsey Graham s-a opus deja acestei masuri, iar Trump de frica la invitat imediat la Casa Alba pentru un “tratament special de dinner”. Trump este deja “gata” sa comita inca odata greseala fundamentala a lui Obama de acum aproape 9 ani, nemaivorbind de situatia Kurzilor din Turcia si Siria, si a reinvierii obligatorii a organizatiei ISIS. O sa-i para rau ca nu l-a ascultat pe Secretarul lui de Interne, Mattis. Daca Trump va continua pe acest drum gresit si daca vom avea o cadere a bursei datorita unei posibile recesiuni si daca nu va reusi sa obtina finantarea constructiei zidului de la granita de sud, soarta alegerilor s-ar putea sa devina deja pecetluita cu mult timp inaintea alegerilor din 2020.

  • Ivan G Klein commented on December 24, 2018 Reply

    Congresul ( sub influența opiniei publice ) a oprit participarea la război a forțelor americane – martie 1973 – iar în 1975 ajutorul militar American era redus la o zecime vs. 1975 . După 55 zile Saigonul a fost ocupat de nord vietnamezi ….Dacă în 1973 americanii ar fi oprit livrările , Israel ar mai fi avut muniție pentru două săptămîni – în condițiile acestea americanii ( înțelege Congres ) aveau un cuvînt greu în desfășurarea evenimentelor continuare / încetarea ostilităților …….Pînă în 2015 ajutorul american pentru Afganistan a totalizat $ 109 miliarde ( vezi Plan Marschal total $ 102 miliarde ) – cifre ajustate inflației .
    Eu nu sînt la current în ce baltă a lăsat Trump Israelul – Israel s-a descurcat întotdeauna singur , ajutorul militar American fiind foarte important – e de dorit ca opinia publică americană să nu mai aibă un motiv în plus de a fi anti – Trump , pierderea unor soldați în Siria . ( ceeace ar fi o piedică pentru Trump în a face cei doi pași menționați în comentariul meu ) .K.I.

  • George Ivan Kun commented on December 23, 2018 Reply

    In general, baza de atack impotriva presedintilor este abandonarea promisiunilor electorale facute de ei, promisiuni care au dus la alegerea lor in postul suprem.
    Trump, un maestru de incorectitudine politica si un calcator pe bataturi profesionist, care foloseste minciunea ca aparare impotriva atacantilor si mai mincinosi decat el, are totusi o idee fixa de a se tine de promisiunile electorale, o chestie fara precedent in politica americana, bazata istoric pe “double speak” cum bine a spus George Orwell. Trump are multe deficientze si e o tinta usoara pentru “media” ai carei hiene ar cersi la colt de strada daca n-ar avea zilnic pe meniu carnea si sangele lui Trump, pe care sa le mestede si recurgiteze prin ziare si TV, dar oare Hillary Clinton ar fi fost alternativa???? Hai sa fim seriosi. Daca cineva are dubii, exista suficient material documentar despre masinatiile ei pro-arabe, anti-israeliene si obtinerea de sute de millione de dolari in mod ilegal, pentru uz propriu. Aranjarea disparitiei din viata a zeci de dusmani de ai ei… Ok, mai savurati Duminica, sau ce a ramas din ea.

  • Iulia Deleanu commented on December 23, 2018 Reply

    Cum să fie liniște într-o lume care se schimbă cu viteză din ce în ce mai puternică? Fie ca anul 2019 să aducă mult dorita stabilitate în bine.

  • Eva Galambos commented on December 23, 2018 Reply

    Ivan Klein este cu totul alta situatie. Nu se poate compara cu războiul din Vietnam. În acest caz, o parte a americanilor nu doreau retragerea, nimeni nu uita ce a facut si face ISIS si ca datorita retragerii americane in perioada Obama a luat nastere Statul Islamic. Fugi de-aici cu doi pași inainte.Trump nu simte.nici un fel de răspundere morală față de nimeni decât față de alegători, ca să obțină un al doilea mandat. Nu vezi ca a lăsat baltă Israelul.

  • Ioana Nitescu commented on December 23, 2018 Reply

    Ca de obicei, un comentariu care pune punctul pe I. Situatia este foarte complicata si lumea este deja in degringolada.

  • Mike Klein commented on December 23, 2018 Reply

    Eva, Trump a spus doar “America First”. Nu vede mai departe decât lungul nasului și nu-l interesează restul lumii. Cât despre popularitatea lui, părerile sunt împărțite. Au votat mai mulți îpotriva lui decât pentru, dar sistemul electoral arhaic din Statele Unite i-a dat victoria lui cu toate că au fost mai multe voturi pentru Clinton. El este foarte popular cu o mare bază de republicani dar e departe de a avea o majoritate.

  • Stephan Benedict commented on December 23, 2018 Reply

    Sunt perfect de acord cu tot ceea ce ai scris draga Eva ! Eu as adauga un alt factor inca neanalizat. Exista trei evrei americani, de rezonanta mare politica, care produc valuri de nemultumiri. In primul rand este miliardarul George Soros, care anul acesta la varsta de aproape 90, a traversat Atlanticul pentru a participa la conferinta anuala a oamenilor de afaceri de la Davos, Elvetia, dar scopul lui nu a fost de a intreprinde ceva financiar si doar de a avea oportunitatea, ca in timpul sedintei, sa-i de-a peste nas presedintelui Trump, pentru a-l discredita. O alta persoana de rea credinta a fost senatoarea din California Dianne Finestein, care a manevrat pe la spate procesul impiedicarii numirii judecatorului Brett Kavanaugh la Curtea Suprema. A treia persoana, poate cea mai nociva, este senatorul din NY, Chuck Schumer, care acum 9 ani sustinea in public, pentru a-si castiga credite politice, necesitatea impiedicarii patrunderii in SUA al emigrantilor ilegali. Acum, si-a schimbat opinia cu 180 de grade. O nerusinare fara precedent ! Toti cei mentionati de mine creiaza si produc cu mana lor, antisemitism in America. Legatura dintre aceste trei cazuri si articolul tau, Eva, s-ar putea face cu timpul.

  • Ivan G Klein commented on December 23, 2018 Reply

    Cred că decizia președintelui Trump e corectă . E un pas înapoi care îi va permite să facă doi pași înainte la momentul oportun . America nu-și poate permite să țină în spinare ( economic ) o țară ( Afganistan ) iar posibilitatea de manevră a președintelui poate fi mult limitată de o opoziție publică ( amplificată mult de adversarii politici în cazul pierderii de vieți americane peste hotare ) ….Reamintesc două pagini din istorie – în timpul campaniei din Egipt , trupele lui Napoleon au suferit înfrîngere după înfrîngere în fața mamelucilor pînă cînd aceștia în loc să atace separat s-au unit într-o armată pe care Napoleon a distrus-o ( caz actual IS ) – În timpul războiului de Yom Kipur , munițiile americane livrate Israelului au jucat un rol esențial – ( caz trecut – forțele americane s-au retras din Vietnamul de sud cînd Congresul sub influența opiniei publice a oprit cheltuielile necesare campaniei ). K.I.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *