Este titlul unui articol apărut în ziarul Új Kelet din 15 mai 1931.
Era un moment critic în istoria relațiilor evreo-maghiare din Ardeal. Partidul Maghiar a declanșat o campanie publicistică împotriva evreilor ardeleni care au intrat în Partidul Evreiesc înființat la începutul lunii mai a respectivului an. Așa-zișii evreii maghiari care au aderat la acest partid nou înființat au fost acuzați de trădare, pentru că ar fi făcut un pas premeditat pentru a lovi în Partidul Maghiar. ,,Este trădător, necinstit și infidel acel evreu care procedează așa” scria Miklós Krenner, cunoscut publicist clujean care semna sub pseudonimul Spectator.
În ziarul Új Kelet au apărut numeroase răspunsuri la această calomnie. Am să redau răspunsul lui dr. Izor Erdős. Şi nu o fac deloc întâmplător, ci pentru simplul fapt că el era bunicul meu mult iubit. Dar mai presus de orice, consider că acest text este un document de mentalitate, ca de altfel toate celelalte articole pe această temă, precum şi un document de mentalitate pentru ziarul Új Kelet care publica astfel de articole.
Dr. Izor Erdõs la masa de lucru, într-un colţ al sufrageriei casei sale din Târnăveni, anii 1930
Este o jignire insuportabilă ca fiecare evreu care nu-și dă votul Partidului Maghiar să fie considerat trădător! Trebuie să mărturisesc că nu m-am întâlnit până acum cu astfel de insulte din partea maghiară. Nu pot să accept că astfel de aprecieri ar putea reflecta poziția oficială a Partidului Maghiar. De aceea trebuie să discutăm deschis despre relațiile dintre minoritatea maghiară și cea evreiască din Ardeal. Pentru că n-avem ce să ne reproșăm. După 1918 Ardealul a revenit României, în aceste condiții și maghiarii au ajuns să aibă destin de minoritari, la fel de minoritari cum sunt evreii în lume de 2000 de ani. Așadar, maghiarii din Ardeal nu trebuie să uite că în calitatea lor de minoritari nu ne mai pot trata tot așa cum o făceau pe vremea când evreimea era o minoritate aflată sub stăpânirea lor. În Ungaria dinaintea războiului, evreimea avea interese comune cu maghiarii deci au avut un drum comun, Ungaria acordând emanciparea evreilor aflaţi pe acelaşi drum. Un fapt pentru care care evreii sunt recunoscători; recunoștință manifestată și în timpul războiului când și-au vărsat sângele pentru apărarea țării. Dar în momentul când Ardealul a revenit României, evreimea, în mod firesc, și-a depus jurământul de credinţă faţă de ţară, la fel de firesc precum faptul că și maghiarii din Ardeal au adoptat cetățenia română, devenind minoritari.
Dar trebuie să ţinem cont de faptul că situația evreimii crescute în spiritul culturii şi tradițiilor maghiare este infinit mai grea şi mai complicată decât a maghiarilor d-lui Spectator. Ne-au trebuit 12 ani pentru a ne regăsi și încă va trece mult timp până când se va consolida terenul sub picioarele noastre. Deci, în politica noastră independentă față de politica maghiară, nu este vorba de trădare, ci de instinctul nostru de supraviețuire care ne dictează să ne apărăm interesele, pe cât e posibil.
Toate fibrele mele nervoase mă leagă de spiritualitatea maghiară; în limita legalității românești doresc din inimă ca maghiarii să-și găsească locul pe acest pământ. Tocmai de aceea dacă aprob înființarea Partidului Evreiesc și militez pentru consolidarea lui nu însemnează că arunc în aer podul din spatele meu. Domnule Spectator, dincolo de interesele comune ale statutului nostru de minoritari, evreii mai au și revendicări speciale şi este datoria noastră sfântă să luptăm pentru satisfacerea lor. Așadar, judecătorul obiectiv trebuie să accepte că avem dreptul să nu ținem cont de interesele maghiarilor căci doar maghiarii fără scrupule merg pe drumul lor și nu le pasă de nimic, iar evreii nu au dreptul să le facă reproșuri pentru asta. Așadar, vă înșelați foarte mult dacă îndrăzniți să susțineți că un evreu care își construiește propriul partid este dușmanul maghiarilor. Eu cred că dreptatea e de partea celui care nu ațâță partidele minoritarilor unul împotriva altuia, ci dimpotrivă, caută să le împace ca să militeze împreună pentru impunerea intereselor lor comune. Evreimea nu-și creează un partid separat pentru că ar fi împotriva maghiarilor, ci dimpotrivă, minoritatea evreiască vrea să-şi apere interesele alături, umăr la umăr cu minoritatea maghiară.
Deasupra leagănului meu s-au recitat poeziile lui Arany și ale lui Petőfi, s-au cântat cântece populare maghiare. Chiar dacă mă doare, am să trec peste faptul că rasismul maghiar a șters mari poeți evrei din rândul creatorilor maghiari, dar resping categoric faptul ca domnul Spectator să ne declare trădători!
Aceste rânduri le-a publicat în ziarul Új Kelet, Dr. Izor Erdős, cunoscut avocat în Diciosânmartin (astăzi Târnăveni) răspunzând acuzaţiilor lui Spectator.
Lya Benjamin
Fotografie preluată din articolul: Benjamin, Lya, Partidul Evreiesc din România în arena politică a țării (1931-1936), în Revista de Istorie a Evreilor din România, Nr. 3 (19)/2018, Hasefer, București, p. 212
9 Comments
Stiu si eu o poveste,din păcate adevărată. Bunicul meu era sef de gară in timpul celui de al doilea război mondial. Prin gara Regală de la Băneasa,condusă de el,treceau trenuri care transportau catre lagărele naziste de exterminare, in conditii inumane,cetăteni evrei Trenurile erau pazite de soldati germani si nimeni nu avea voie sa ofere măcar apa,acelor suflete nevinovate ,pe nedrept năpăstuite. Ei bine ,bunicul meu era un om care rămăsese corijent la limba germană in scoală si nu-i prea iubea pe nemți Oprea trenurile si ordona să se ofere apă celor din tren,cu riscul de a fi împuscat sau arestat. Într-o zi,un ofiter german i-a pus pistolul in piept bunicului meu interzicandu-i să mai ofere apa evreilor din trenuri. Bunicul meu avea si el revorver si la rândul sau i-a pus pistolul in piept neamtului si i-a spus ca aceasta gară este a lui si nu o sa-i comande nimeni ce sa facă aici. In timpul pogromului legionar, a gazduit la el acasă o familie de evrei cu doi copii care după război, in semn de recunostintă, au venit special din Israel la casa bunicilo rmei ca sa-i aducă bunicii mele un inel de aur cu un frumos rubin, drept recunostintă pentru gestul lor omenesc.
venit din ORADEA in ISRAEL 1963
Am multi prieteni evrei ,doamnele Jelenici si Moskovici si multi alti prieteni, pe care-i respect foarte mult si le spun mereu ca fac parte dintr-un popor, singurul,care are gena inteligentei si a ințelepciunii.
Țin să mulțumesc cititorilor Baabelului care au acordat atenție articolului bunicului meu .Țin să precizez că articolul a fost scris de el contribuția mea este că l-am depistat și l-am tradus din limba maghiară.După cum am spus în introducerea articolului îl consider un document de mentalitate căci reflectă faptul că ori cât de asimilați să fi fost evreii ardeleni totuși și-au păstrat demnitatea identității lor și este într-un fel și un document istoric căci reflecta conștiința faptului că în noile condiții istorice respectiv după 1918 situația evreilor din Ardeal se delimitează de aceea a maghiarilor .Dr E.I. a sesizat acest lucru chiar dacă nu a ajuns să formuleze conceptul de dublă minoritate pentru cazul evreilor.De altfel vreau să semnalez cartea lui Tibori Szabo Zoltan, “Arnyekos Oldal” în care face o analiză excepțională a problematicii identității evreiești în relații cu maghiarii în diferite etape istorice.Dl Zador are dreptate în referirile sale la relațiile dintre UER și Partidul Evreiesc dar acolo divergențele aveau altă natură politică și până la urmă s-a ajuns la o înțelegere ambele organizații constituindu-se în 1936 în Consiliul Central sub președinția lui dr. Filderman
Articolul Lyei Benjamin, respectiv al bunicului ei este mai actual ca oricând.
Draga Lya, acest articol, scris intr-o romaneasca care mie mi se pare impecabila, este deosebit de interesant si impresionant, totodata.
Ceea ce mi se pare cel mai merituos este atitudinea demna si liber exprimata a “bunicului tau iubit”, cat si publicarea opiniilor sale, din anul 1931 (12 ani dupa unificarea Transilvaniei cu Regatul, despre care s-a vorbit atat de intens in cursul anului, care abia s-a incheiat) in favoarea unui partid al evreilor in Ardeal in ziarul Új Kelet.
Despre atitudinea abordata insa, de catre evreii atunci aflati sub legea romaneasca, dar care continuau sa se simta apartinand culturii maghiare, pot doar spune ca este cred vorba de un fenomen relativ cunoscut, in care evreii au incercat sa se asimileze culturii popoarelor in mijlocul carora au trait, dar la un moment de restriste, slabiciune politica, conflict, ei au fost categorizati, intotdeauna – din pacate – si cred fara deosebire de localizare geografica, ca o “a cincea coloana”.
Sunt si eu descendent (din partea mamei) dintr-o familie de evrei unguri. Bunicul mei a luptat in armata austro-ungara in primul razboi mondial. A fost toata viata lui un ‘patriot maghiar’ asa cum se definea si autorul articolului citat. Din nefericire, istoria a fost cumplit de aspra cu evreimea maghiara ramasa in Ungaria sau cazuta sub regim maghiar in Ardealul de Nord in timpul razboiului. Din toata ramura materna a familiei noastre, doar bunicii, pe care 1918 i-a prins in Banatul devenit o parte din Romania, doar ei au supravietuit razboiului. Tot restul familiei mamei si bunicilor, familie ilustra evreiasca din Ungaria, industriasi, avocati, notari, profesori, toti au pierit in Holocaust. Istoria a dat dreptate, in mod tragic, dr. Izor Erdős.
Foarte interesant și instructiv articol care reflectă frământările minorităților naționale din Transilvania la începutul anilor ` 30.Culmea a fost că atunci nici U.E.R. (Uniunea Evreilor din România -condusă de W. Fildermann ) nu a fost prea încântată de înființarea Partidului Evreiesc și participarea sa la alegerile parlamentare pe liste independente.
Foarte inteersantul articolul semnat de Lya Benjamin aduce în atenţie un subiect care ar merita să fie tratat mai pe larg: acela al maghiarilor israeliţi care au crescut în limba şi cultura maghiară şi au avut parte de emancipare încă de la mijlocul veacului al XIX-lea, în cadrul Imperiului Austro-Ungar. E interesant de urmărit cum s-au coagulat într-o minoritate evreiască şi care au fost relaţiile lor cu minoritarii maghiari din România.