Arta Manuelei Holban

Reflecții asupra unei expoziții personale*

 

Manuela Holban este un artist care s-a pregătit din cea mai fragedă tinerețe să devină pictor, nepermițând nicio clipă vieții să o abată de la acest țel. Și-a început studiile la Liceul de Arte Plastice din București, urmând apoi cursurile Institutului de Arte Plastice din capitală, unde a fost studenta maestrului Corneliu Baba. Înainte de a lua în 1987 calea exilului, a lucrat ca restaurator la Muzeul Național de Artă, o experiență care a învățat-o să aprecieze și să respecte operele și arta trecutului. Ajunsă în Statele Unite, într-o lume care nu îi era familiară, și-a continuat dezvoltarea artistică bazându-se primordial pe valorile însușite acasă.

În decursul celor peste trei decenii care au trecut de atunci și-a expus lucrările în cadrul a douăzeci și cinci de expoziții personale, dar și a altor peste patruzeci de expoziții de grup. Lucrările ei au fost văzute de publicul iubitor de artă din Washington, orașul în care trăiește, de către rafinatul public din New York, precum și de către vizitatorii de expoziții din multe alte orașe americane, precum Pittsburgh, Princeton, Newburg, Norfolk, Lebanon și altele. A expus de asemenea în Franța, în Marea Britanie și în Spania, fiind reprezentată de prestigioasele galerii Chiz (Pittsburgh, PA), Pierogi 2000 (Brooklyn, NY), Muse (Columbus, OH) și Maria Pestana (Madrid, Spania).

Manuela Holban: Conversation

Expoziția pe care am avut plăcerea să o vedem pe simezele Muzeului de Artă din Cluj la sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie a marcat într-un mod absolut feeric întoarcerea artistei în țara sa de baștină după 31 de ani de pribegie. Manuela Holban a revenit acum în țara natală pentru întâia oară după emigrarea ei din anul 1987, un moment, cred eu, deosebit și marcant al carierei sale artistice. La vernisaj am dorit să-i mulțumesc public pentru faptul că pentru această întoarcere de suflet a ales Clujul și muzeul nostru de artă. Decizia ei ne onorează pe noi clujenii și mai mult dacă avem în vedere că publicul orașului ei natal, Bucureștiul, a avut plăcerea întâlnirii cu operele sale abia cu o săptămână în urma clujenilor.

După ați avut ocazia să observați și personal, picturile Manuelei Holban sunt opere de artă extrem de sensibile, misterioase și evocatoare, care se constituie într-o pledoarie unitară și determinantă în favoarea valorilor perene. Picturile sale sunt de fapt imaginile unor vise pe care le-am avut sau le-am fi putut avea oricare dintre noi, și pe care ulterior nu le vom mai revedea în totalitatea detaliilor poate niciodată, ci peste care memoria noastră aruncă de obicei vălul ciudat sau mai degrabă de nepătruns al unor secrete adânc îngropate în noi, al unor vrute și nevrute emoții ținute sub tăcere, care izbucnesc la un moment dat din prăpastiile adânci ale sufletului, dând câteodată fiori, provocând alteori stări de anxietate și senzații dureroase.

Manuela Holban: Oglinda 1

Manuela Holban: Oglinda 2

Învie în această lume personaje care clarifică în mod univoc locul și timpul în care își fac apariția. Perioada de glorie și de sfârșit a renascentismului și prelungirea acesteia în secolele care i-au urmat. Vălul despre care vorbeam se ridică din când în când și ne permite să pătrundem în această lume, în care întâlnim personaje reale, pe Marie Antoinette sau chiar pe Casanova, surprins în diversele ipostaze ale călătoriilor și cuceririlor sale amoroase și galante. Fêtes galantes ‒ este de fapt titlul unei serii de lucrări ale pictorului, un indiciu artistic ce constituie un veritabil cod al descifrării lucrurilor ascunse, al misterelor acestei lumi de vis.

Manuela Holban: Casanova

Manuela Holban creează cu o mână de maestru senzația iluziei. Parcă este acolo obiectul dorințelor tale, parcă ai putea să-i deslușești trăsăturile și să-i înțelegi gesturile, parcă vălul misterului e dat la o parte din anumite perspective, și parcă ai putea chiar să atingi acel gât sau piept dezvelit, îmbietor și amețitor. Parcă vezi fețele care se reflectă în oglinzi ‒ și parcă la un moment dat îți zărești propria ta față pe care ți se citesc și secretele cele mai de taină.

Manuela Holban: Fêtes galantes (The End)

Trebuie să te gândești bine: în ce măsură mesajul artistei este unul izvorât din metafizică sau din propriile sale trăiri interioare, cât de mult este el ancorat în epoca aceea a dorințelor și a gesturilor mai mult sau mai puțin galante, și că este oare vorba de o simplă invitare la reflexie sau tot ce vezi este o apologie complexă a lumilor scufundate în abisurile altfel de nepătruns ale sufletelor noastre peste care se suprapune doar vălul perioadei de lumină a renascentismului, a reașezării ființei umane în centrul artei și atenției universale. Răspunsul pe care-l vei da acestor întrebări este cheia adevăratului mesaj al artistei.

Manuela Holban: Fêtes galantes (The Dance)

Lucrările Manuelei Holban nu se lasă descoperite dintr-o dată. Cu cât privești mai îndelung această lume, cu atât ți se permite să o penetrezi mai adânc. Spații generoase străjuite de arcade care au văzut multe, coridoare lungi ale unor șoapte pierdute care te invită să călătorești și să explorezi totul, aparențe și priviri tremurânde care îți provoacă iluzii ciudate, gesturi amoroase sensibile sau uneori disperate, luminate de lanterne magice, care fac să te treacă fiorii, dar și să te simți parte a tuturor acestor povești, umbre îmbietoare ale senzualității, aerul plin de mistere al măștilor superbei Veneții, al Franței frivole sau al Spaniei ascunse după eticheta doar aparent rigidă ‒ și toate acestea laolaltă, cu scopul clar al fixării pe retină, al întipăririi în memorie, al inducerii unor proiecții metafizice ce nu pot fi lepădate. Al provocării carnale și intelectuale. Al întregului carnaval al vieții.

Manuela Holban: Portret olandez

Aș dori să atrag atenția în mod special asupra rigurozității compozițiilor și al cromaticii deosebite a Manuelei Holban. Formele și paleta extrem de bogată în culori a artistei sunt elemente plastice definitorii ale artei sale. Roșul, albastrul și verdele stăpânesc aceste lucrări cu o siguranță de sine demnă de invidiat.

Manuela Holban: Cythera

Mă bucur că am avut ocazia să fiu martorul acestei expoziții. O felicit pe Manuela Holban și îi mulțumesc încă odată că ne-a adus lucrările ei și ne-a permis să fim călători în această lume de vis pe care a creat-o și a crescut-o în America, dar care își are rădăcinile aici, pe pământul pe care trăim noi.

Zoltán Tibori Szabó

 

* Muzeul Național de Artă Cluj, 24 octombrie‒11 noiembrie 2018

3 Comments

  • Mike Klein commented on January 3, 2019 Reply

    Foarte bună evaluare Zoli. Am văzut expoziția Manuelei in Washington in 2016. Picturi impresionante și apreciate de publicul american.

  • Maria Roth commented on January 3, 2019 Reply

    Ma duc negresit sa vad expozitia. Merci de artiol.

  • Hava Oren commented on January 3, 2019 Reply

    Mărturisesc că nu auzisem de Manuela Holban și articolul mi-a trezit interesul. Din păcate nu stau la Cluj să văd expoziția, dar în era internetului asta nu mai e o problemă insurmontabilă. Am văzut mai multe din tablourile ei și parcă ceva mi s-a părut cunoscut. A durat o vreme până să-mi dau seama ce era. Mi-au amintit de unul din tablourile mele preferate, ”Interior at Petworth” al lui Turner. Ce spun experții: există într-adevăr o legătură sau e doar o părere subiectivă?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *