A murit omul care l-a prins pe Eichmann

Săptămâna viitoare se vor împlini 30 de zile de la moartea lui Rafael (Rafi) Eitan, unul din cei mai mari spioni (dacă nu cel mai mare) pe care i-a avut Israelul. El a murit în ziua de 23 martie la vârsta de 92 de ani, după o viață cu adevărat aventuroasă, o viață nebună, de care foarte puțini oameni pe lume au parte. Majoritatea operațiilor la care a participat sunt învăluite în cel mai adânc secret, nu se poate povesti despre ele nimic și probabil că toate detaliile acestora nu vor fi cunoscute niciodată. Dar două operații spectaculoase l-au făcut faimos în acest univers de fapte invizibile, explodând ca niște revelații capabile să schimbe lumea.

Prima și cea mai vestită este arestarea și aducerea în Israel a celui mai mare criminal de război prins până astăzi, Adolf Eichmann. Operația incredibil de delicată și periculoasă, condusă de Rafi Eitan, a avut loc în anul 1960 în Argentina, dar argentinienii nu știau nimic. Acțiunea a fost precedată de o perioadă de peste cinci ani în care viața lui și a familiei a fost urmărită cu meticulozitate. Acum câțiva ani Rafi Eitan a dat amănunte despre această operație într-o serie de interviuri.

Adolf Eichman în penitenciarul din Ramla

Eichmann locuia cu familia la Buenos Aires, într-o zonă liniștită, pe strada Garibaldi. În fiecare dimineață pleca la lucru cu autobuzul și se întorcea seara după ora 19.00. În ziua stabilită, Rafi și grupul său l-au pândit pe Eichmann în drumul spre casă, l-au prins și l-au băgat cu forța în mașina lor. Eichmann a încercat să se opună, dar nu avea nicio șansă. În mașină, Eitan a încercat întâi de toate să-l identifice. Serviciile secrete israeliene aveau întregul dosar medical al lui Eichmann de pe vremea când făcea parte din SS. Deci era suficient să intre cu mâna pe sub cămașa lui și să-i pipăie corpul, căutând toate neregularitățile, mai ales cicatricea operației de apendicită făcute în perioada când era ofițer SS. Apoi l-au adus în adăpostul lor secret, unde doctorul care era cu ei i-a făcut toate măsurătorile antropometrice: circumferința capului, lungimea brațelor, etc., comparând datele cu cele din dosarul medical. Numai după aceea l-au întrebat în limba germană cum îl cheamă. El a dat două nume de care se folosise după război. Când l-au întrebat numărul lui de SS, el l-a formulat instantaneu.

Ultima dificultate era transportarea clandestină a lui Eichmann din Argentina în Israel. Cel mai ușor ar fi fost să fie dus ce un avion El Al, dar între Israel și Argentina nu xistau zboruri El Al, după cum nu sunt nici azi. În consecință, s-a recurs la un scenariu complex. Cu ajutorul unei stewardese care și-a jucat exemplar rolul, Eichmann a fost deghizat într-un membru al personalului de zbor. L-au îmbrăcat în uniformă, l-au amețit și au spus argentinienilor că este bolnav și trebuie să-l ducă în Israel. Despre rolul stewardesei s-a aflat numai acum câțiva ani.

Grupul lui Eitan

Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri momentul când Ben Gurion a anunțat la radio prinderea lui Eichmann. La noi acasă toți erau emoționați, mai ales pentru că în familia noastră urmele holocaustului erau profund resimțite. Întreaga familie a tatălui meu, din Cluj, a rămas pentru eternitate la Auschwitz, Eichmann fiind principalul lor călău.

***

Jonathan Pollard

A doua acțiune secretă care a adus faima lui Rafi Eitan a fost cazul lui Jonathan Pollard, chiar dacă, în esență, ea a fost un eșec. În 1985 Pollard lucra ca analist la serviciile secrete ale forțelor navale americane și timp de peste de doi ani a transmis în Israel informații secrete privind URSS. Rafi Eitan a fost comandantul ofițerului care l-a activat pe Pollard. Fiind descoperit de FBI, Pollard a bătut la poarta ambasadei israeliene din Washington, căutând un refugiu. Persoana de serviciu de la ambasadă a telefonat în Israel cerând instrucțiuni, iar Rafi Eitan a dat ordin ca omul de la poartă să nu fie primit. Ca urmare Pollard a fost prins și a petrecut 30 de ani în închisoare. Chiar și după eliberare mai are de îndurat tot felul de restricții, inclusiv interzicerea de a veni în Israel. Rugămințile de grațiere ale prim-miniștrilor israelieni adresate tuturor președinților Statelor Unite din această perioadă au rămas fără efect.

Cu aceasta Rafi Eitan a încheiat o carieră de zeci de ani de spionaj pentru statul Israel, patria sa. În anul 1996 a intrat în Kneset în fruntea unui partid al pensionarilor, fiind timp de trei ani ministru pentru problemele pensionarilor.

Rafi Eitan ministru

Întâmplător am am avut ocazia să-l cunosc personal. La sfârșitul anilor 90 și începutul mileniului am lucrat împreună cu fratele lui Rafi la un proiect educațional. Fiind director de bancă pensiont, el era responsabil cu bugetul proiectului. Prin el l-am cunoscut îndeaproape și pe Rafi, care pe vremea aceea nu mai era nici ministru, nici membru al parlamentului.

Rafi Eitan va rămâne un personaj nemuritor în istoria incredibilă a Israelului modern.

Asher Shafrir

10 Comments

  • Ivan G Klein commented on April 25, 2019 Reply

    Important ! Sînt recunoscător d. A.S. că scrie la Baabel . Mă consider prieten cu d. A.S. ( ca și cu oricare alt autor ) dar ….. mai prieten mi-e adevărul .

  • Ivan G Klein commented on April 25, 2019 Reply

    Eu , din replicile la un comentariu de al meu – ca și din comentariile altora – sper să mai învăț ceva ….Nu are sens pentru mine să discut cu cineva care nu a citit sursa la care mă refer – e ca o discuție imposibilă între doi cunoscători a două limbi diferite ….Eu , limiitîndu-mă strict la articol – din articol nu reiese ce activități deosebite ca spion a avut R.E. , capturarea lui Eichmann o consider ca o operațiune cu caracteristici asemănătoare cu Entebbe 1976 – Pollard și-a oferit serviciile pentru bani atît Israelului ca și altor state ( el nu a fost cetățean israelian , trimis în misiune ) . … Cum am scris Abba Eban , știa de operațiune dar a negat diplomatic .

  • Asher Shafrir commented on April 25, 2019 Reply

    Îmi pare rău, dar trebuie să ripostesc și lui V.R. Lumea ar fi mai curată dacă n-ar fi teroriști, criminali de război, sinucigași etc. Pollard și-a propus serviciile voluntar și nu a fost acceptat imediat. Ținta era URSS și nu SUA bineînțeles. Probabil a fost o greșeală să fie acceptat, dar atunci în anii 80 lucrurile arătau diferit: Tocmai fusese descăperită o rețea de israelieni importanți care au spionat pentru URSS,
    Ce înseamnă să nu iei în considerație serviciile de spionaj putem vedea de la catastrofa din Sri Lanka unde în câteva minute au murit peste 300 de oameni și din sutele de răniți vor mai muri și vor rămâne și mutilați. Nu te gândi nici odată că ție nu ți se poate întâmpla.

  • Veronica Rozenberg commented on April 24, 2019 Reply

    Acceptarea unui servici atat de problematic si complex, acela de a spiona, chiar in favoarea unei tari, ea insasi problematica si a carei existenta mai este inca, din pacate, un subiect de polemica pentru unele state care nu vor s-o accepte, nu este obligatorie de a trezi admiratia celor din jur.
    Oricat de necesare sunt aceste servicii si oricat de speciale si poate intr-un fel, chiar aproape greu de imaginat trasaturile celor care accepta, dar mai ales reusesc s-o faca, personalitatea umana a acestor oameni este discutabila.
    In legatura cu Rafi Eitan, z”l, cel care a avut contributia majora la capturarea lui Eichman si transportul sau pentru a fi judecat in Israel, nu as putea sa abordez in acelasi fel atitudinea avuta de statul Israel fata de Pollard, din contra.
    Exemplul citat mai sus, cu ordinul pe care l-a dat Eitan ca Pollard sa nu fie primit in ambasada Israelului, te face sa gandesti, ca lumea ar fi mai curata (ce naivitate desigur, sa pot gandi macar le posibilitatea unei asemenea alternative), fara necesitatea puterilor de diferite anverguri (state, sau monopoluri industirale, reprezentanti diversi ai ceea ce s-ar chema FORTA) sa apeleze si sa primeasca serviciile celor capabil de a le deservi.

    Nu demult a fost prezentat la televiziunea israeliana un reportaj foarte interesant despre o persoana, originara din Africa de Sud, care si-a pus serviciile in favoarea Israelului, din considerente, partial morale, partial poate necunoscute. Numele ei era Silvia Raphael.
    si se poate citi despre ea pe wikipedia.

    Probabil ca intre numele ei si cel despre care este scris articolul este doar o coincidenta lingvistica.

  • Asher Shafrir commented on April 23, 2019 Reply

    Mai am câteva cuvinte ca să închei partea mea de comentarii. Articolul acesta nu este în nici un caz despre răpirea lui Eichmann ci In Memoriam unui om care a cotribuit enorm la securitatea Israelului. Și când ne părăsțte cineva i se aduc meritele și nu eșecurile.
    În afară de asta nu pot avea nici o admirție nu procurorului german nici altcuiva de acolo. Putea el cu seviciile secrete germane să-l aducă pe Eichmann în Germania după cum se cuvenea. Dar nu a făcut-o. În fond Germania nu a judecat în 70 de ani nici un criminal de război important.

  • Asher Shafrir commented on April 23, 2019 Reply

    Nu vreau să mă contrazic cu I.G.K, mai ales nu despre stewardessa. Nu spun că Eitan a fost cel mai mare spion israelian. A fost Eli Cohen și au fost și alții. Am spus că a fost um om remarcabil care a făcut și multe greșeli. Despre cine merită laude, dacă cineva a participat vreodată la o operațiuni de comando (poate și I.K.?) știe diferența între a sta în birou și a fi pe câmp. Bineînțeles că A.E. nu știa nimic. Dacă știa el mai știau câțiva și cine știe cum se termina. Nu așa lucrează servicii secrete.

  • Ivan G Klein commented on April 22, 2019 Reply

    Articolul menționat de mine susține că Abba Eban nu știa de operațiune . În cartea lui – Israel through my eyes – A.E. arată că fusese informat de Ben Gurion . El-Al l-a lăsat pe A.E. în Argentina , întorcîndu-se imediat cu Eichmann . Informația cu răpirea lui Eichmann a fost făcută publică imediat în Israel creindu-i probleme lui A.E. care era pentru o săptămînă în Argentina .

  • Ivan G Klein commented on April 22, 2019 Reply

    Nu pun la îndoială că A.S. a relatat corect ceeace a auzit la T.V. ( 2018 ) , dar în răspuns nu a scris nimic de stewardesă .Ca și A.S. , autorul articolului menționat de mine a discutat direct cu R.E. ( 2014 ) . În articol se arată că de-a lungul timpului aproape toți cei implicați în operațiune , israelieni , au căutat să-și atribuie cît mai multe merite . Pentru mine , pe baza articolului , principalii eroi sînt soția neevreică a lui Hermann ( Argentina ) și procurorul general Bauer ( Germania – Hesse ) . Eu cred că cel mai mare spion israelian , în sensul adevărat , a fost Eli Cohen . Apreciez corectă decizia lui R.E. de a refuza adăpostirea în ambasada Israel a lui Jonathan Pollard .

  • Asher Shafrir commented on April 22, 2019 Reply

    Eu am auzit asta din gura lui Rafi Eitan într-un interviu pe care l-a dat anul trecut la aruț 12, la televiziune. Asta este din prima sursă și nu a doua sau a treia. Poate mai târziu domnișoara s-a făcut medic, nu știu. Dacă Rafi mai era în viață, îl întrebam personal.

  • Ivan G. Klein commented on April 22, 2019 Reply

    “ Cu ajutorul unei stewardese care și-a jucat exemplar rolul, Eichmann a fost deghizat într-un membru al personalului de zbor. L-au îmbrăcat în uniformă, l-au amețit și au spus argentinienilor că este bolnav și trebuie să-l ducă în Israel. Despre rolul stewardesei s-a aflat numai acum câțiva ani “.—- .Despre această stewardesă aș vrea detalii-sursa . Eu am citit acum o detailată expunere a operațiunii , nu se amintește de vre-una . . vezi https://www.thedailybeast.com/how-the-israelis-captured-nazi-mastermind-adolf-eichmann?ref=scroll
    In plus, mi-amintesc că într-un film dedicat răpirii se pomenea de o doctoriță care de fapt a fost un doctor cunoscut personal de . Gabriel Ben Meron ( vezi articolul din Oct. 25 ,2018 )

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *