Săptămâna viitoare se vor împlini 30 de zile de la moartea lui Rafael (Rafi) Eitan, unul din cei mai mari spioni (dacă nu cel mai mare) pe care i-a avut Israelul. El a murit în ziua de 23 martie la vârsta de 92 de ani, după o viață cu adevărat aventuroasă, o viață nebună, de care foarte puțini oameni pe lume au parte. Majoritatea operațiilor la care a participat sunt învăluite în cel mai adânc secret, nu se poate povesti despre ele nimic și probabil că toate detaliile acestora nu vor fi cunoscute niciodată. Dar două operații spectaculoase l-au făcut faimos în acest univers de fapte invizibile, explodând ca niște revelații capabile să schimbe lumea.

Prima și cea mai vestită este arestarea și aducerea în Israel a celui mai mare criminal de război prins până astăzi, Adolf Eichmann. Operația incredibil de delicată și periculoasă, condusă de Rafi Eitan, a avut loc în anul 1960 în Argentina, dar argentinienii nu știau nimic. Acțiunea a fost precedată de o perioadă de peste cinci ani în care viața lui și a familiei a fost urmărită cu meticulozitate. Acum câțiva ani Rafi Eitan a dat amănunte despre această operație într-o serie de interviuri.

Eichmann locuia cu familia la Buenos Aires, într-o zonă liniștită, pe strada Garibaldi. În fiecare dimineață pleca la lucru cu autobuzul și se întorcea seara după ora 19.00. În ziua stabilită, Rafi și grupul său l-au pândit pe Eichmann în drumul spre casă, l-au prins și l-au băgat cu forța în mașina lor. Eichmann a încercat să se opună, dar nu avea nicio șansă. În mașină, Eitan a încercat întâi de toate să-l identifice. Serviciile secrete israeliene aveau întregul dosar medical al lui Eichmann de pe vremea când făcea parte din SS. Deci era suficient să intre cu mâna pe sub cămașa lui și să-i pipăie corpul, căutând toate neregularitățile, mai ales cicatricea operației de apendicită făcute în perioada când era ofițer SS. Apoi l-au adus în adăpostul lor secret, unde doctorul care era cu ei i-a făcut toate măsurătorile antropometrice: circumferința capului, lungimea brațelor, etc., comparând datele cu cele din dosarul medical. Numai după aceea l-au întrebat în limba germană cum îl cheamă. El a dat două nume de care se folosise după război. Când l-au întrebat numărul lui de SS, el l-a formulat instantaneu.

Ultima dificultate era transportarea clandestină a lui Eichmann din Argentina în Israel. Cel mai ușor ar fi fost să fie dus ce un avion El Al, dar între Israel și Argentina nu xistau zboruri El Al, după cum nu sunt nici azi. În consecință, s-a recurs la un scenariu complex. Cu ajutorul unei stewardese care și-a jucat exemplar rolul, Eichmann a fost deghizat într-un membru al personalului de zbor. L-au îmbrăcat în uniformă, l-au amețit și au spus argentinienilor că este bolnav și trebuie să-l ducă în Israel. Despre rolul stewardesei s-a aflat numai acum câțiva ani.

Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri momentul când Ben Gurion a anunțat la radio prinderea lui Eichmann. La noi acasă toți erau emoționați, mai ales pentru că în familia noastră urmele holocaustului erau profund resimțite. Întreaga familie a tatălui meu, din Cluj, a rămas pentru eternitate la Auschwitz, Eichmann fiind principalul lor călău.

***

A doua acțiune secretă care a adus faima lui Rafi Eitan a fost cazul lui Jonathan Pollard, chiar dacă, în esență, ea a fost un eșec. În 1985 Pollard lucra ca analist la serviciile secrete ale forțelor navale americane și timp de peste de doi ani a transmis în Israel informații secrete privind URSS. Rafi Eitan a fost comandantul ofițerului care l-a activat pe Pollard. Fiind descoperit de FBI, Pollard a bătut la poarta ambasadei israeliene din Washington, căutând un refugiu. Persoana de serviciu de la ambasadă a telefonat în Israel cerând instrucțiuni, iar Rafi Eitan a dat ordin ca omul de la poartă să nu fie primit. Ca urmare Pollard a fost prins și a petrecut 30 de ani în închisoare. Chiar și după eliberare mai are de îndurat tot felul de restricții, inclusiv interzicerea de a veni în Israel. Rugămințile de grațiere ale prim-miniștrilor israelieni adresate tuturor președinților Statelor Unite din această perioadă au rămas fără efect.

Cu aceasta Rafi Eitan a încheiat o carieră de zeci de ani de spionaj pentru statul Israel, patria sa. În anul 1996 a intrat în Kneset în fruntea unui partid al pensionarilor, fiind timp de trei ani ministru pentru problemele pensionarilor.

Întâmplător am am avut ocazia să-l cunosc personal. La sfârșitul anilor 90 și începutul mileniului am lucrat împreună cu fratele lui Rafi la un proiect educațional. Fiind director de bancă pensiont, el era responsabil cu bugetul proiectului. Prin el l-am cunoscut îndeaproape și pe Rafi, care pe vremea aceea nu mai era nici ministru, nici membru al parlamentului.

Rafi Eitan va rămâne un personaj nemuritor în istoria incredibilă a Israelului modern.

Asher Shafrir