Dar noi de unde venim?

Deunăzi mă întorceam de la cumpărături la noi în Rehovot și așteptând la un semafor mi-am ciulit urechile la o discuție între doi trecători. Ceea ce am apucat să aud este că “Noi, sefarzii, spre deosebire de ashkenazim, votăm pentru Likud”.

Departe de mine de a mă mira de preferința electorală a celor doi, ceea ce m-a surprins era faptul că ei se considerau și se declarau sefarzi, deși amândoi păreau evrei etiopieni.

Subiectul originii evreilor este unul complex și fascinant.

Cu toate că în tinerețe eram conștient numai de existența câtorva comunități evreiești, în primul rând sefarzii (evreii spanioli) și ashkenazimii (evreii germanici), diversitatea evreilor este enormă.

Evreii care nu au părăsit niciodată orientul mijlociu aparțin de gruparea numită mizrahim (orientali). Probabil că astăzi ei constituie majoritatea populației evreiești din Israel, însă această grupare este foarte eterogenă, încorporând zeci de comunități din diverse țări de origine.

Printre altele este de menționat faptul că evreii nord-africani se trag din evreii expulzați din Iudeea antică și din sefarzii expulzați din Spania și Portugalia la sfârșitul secolului al XV-lea, dar exista și o mică comunitate de ashkenazim (mai ales în Egipt), chiar și originari din România, evrei care s-au refugiat la sfârșitul secolului al XIX-lea, datorită pogromurilor din Europa.

Diversitatea se manifestă și printre evreii italieni. În Italia există cel puțin patru comunităti iudaice: evreii tiberieni (numele vine de la Tibru, râul care curge prin Roma) care se trag din evreii aduși ca sclavi de către romani, apoi evreii sefarzi, evreii ashkenazim, ajunși acolo în special după Holocaust și “tripolitaim”, evreii din Tripoli – Libia.

Revenind la cei doi din Rehovot care se considerau sefarzi, ei aparțin de fapt comunității de evrei etiopieni, Beta Israel, sau a celor convertiți cu forta la creștinism, comunitatea Falashmura.

În Israel se mai pot enumera zeci de alte comunități, proeminente prin obiceiurile lor specifice, limba vorbită și fizionomia specifică, cum ar fi evreii gruzini, cei din Bukhara, sau cei din Cochin în India.

Evreii yemeniți sunt evrei orientali pe care unii îi consideră ca “evreii evreilor”, fiindcă se crede că ei sunt descendenții lui Yehuda sau a lui Beniamin. O altă poveste susține că o parte din evreii yemeniti sunt originari din triburi locale, convertiți la iudaism după vizita reginei din Saba la regele Solomon.

Evreii lumii sunt împrăștiați peste tot, din nordul Europei până în Africa de Sud, din insulele Oceanului Atlantic și până în insulele Caraibe.

Și mai sunt și cei convertiți. În afara de convertiții etiopieni (Falashmura), în ultimii ani au emigrat în Israel și câteva zeci de Conversos (numiți pe vremuri în mod denigrator Marranos, adică murdari) din Portugalia, care au practicat în secret religia mozaică încă din vremurile Inchiziției.

La spitalul Wolfson din Holon am cunoscut un magazioner sefard de origine, care venise din insula Aruba din Caraibe și vorbea olandeza și un medic ashkenazi, care venise din insula Trinidad, tot în Caraibe și vorbea engleza și spaniola.

După expulzarea din Spania și Portugalia în 1492, evreii sefarzi au emigrat spre nordul Africii, Olanda, Anglia, Germania, Italia, Scandinavia, Imperiul Otoman (inclusiv teritoriul României de azi) și probabil Orientul Mijlociu, iar începând din secolul al XVII-lea spre Americi.

Ca să revin la începutul povestirii mele, după ce i-am ascultat pe cei doi, mi-am pus întrebarea: “Dar noi de unde venim?”

Este greu de știut.

Soția mea, care s-a născut la Timișoara în familia Feldman (ashkenazim) are un văr al carui nume de familie este Amigo (nume sefardic “par excellence”).

Străbunicul bunicului meu se pare că a venit în Transilvania la sfârșitul secolului al XVIII-lea din Egipt! Am atașat la sfârșitul acestui articol o schemă tentativă a migrațiilor familiei Ezri (familia mea) de-a lungul istoriei.

Este bine știut ca amprenta genetică a majorității evreilor este rezultatul amestecului cu populația locală a țărilor unde au locuit. 

Însă ceea toate aceste comunități evreiești au în comun este tradiția milenară a iudaismului, prima religie monoteistă din istorie.

  1. https://en.wikipedia.org/wiki/Jewish_ethnic_divisions
  2. Simon Schama. The Story of the Jews. Vintage Publishing. London, 2014 (Vol 1) and 2017 (Vol 2)

Dr. Tiberiu Ezri, Rehovot, Israel

29 martie, 2019

4 Comments

  • Eva Grosz commented on April 29, 2019 Reply

    Temă interesantă. Diversitatea originii evreilor în diaspora și în Israel se datorează cred eu celor 2000 de ani de la căderea celui de al doilea templu. În această perioadă evreii au suferit de pogromuri, inchiziție ,forțați de a se converti , trăind o dublă identitate și la urmă să fie condamnați la Soluția Finală . Totuși i-a unit religia ,tradiția lor și până la urmă propria lor țară.

    • Tiberiu Ezri commented on May 2, 2019 Reply

      De-acord cu tine draga Evi.

  • Andrea Ghiţă commented on April 21, 2019 Reply

    Despre evreii romanioţi aflaţi mai multe într-un articol mai vechi scris de Tiberiu Roth şi publicat în revista Baabel: Salonic – istorie, confluenţe şi convieţuiri

    https://baabel.ro/2014/02/tiberiu-roth-salonic-istorie-confluente-si-convietuiri/

  • Tiberiu Ezri commented on April 21, 2019 Reply

    Sotia si cu mine ne-am intors recent din Grecia, unde in orasul Yanina am vizitat sinagoga unei comunitati de evrei etnici de care nu am auzit inainte – evreii romanioti (Romaniote Jews), considerata ca cea mai veche comunitate de evrei din Europa. Ei vorbesc limbile locale (cei din Israel ebraica, cei din Grecia (inclusiv din insula Corfu) greaca si cei din Turcia, limba turca) si nu vorbesc Ladino sau Yidish,
    Ca majoritatea comunitatilor evreesti din Europa, numai foarte putini au scapat cu viata din lagarele de concentrare naziste. Din Yanina au fost deportati 2000 de persoane si s-au intors din lagare numai 200.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *