Media: dictatura democrației – un rău necesar?

Informațiile pe care le primim în fiecare moment le datorăm mediei libere, care reprezintă stindardul democrației. Google Dicționary definește dictatura nu numai ca o formă de dominare absolută, statală sau guvernamentală, ci și ca o autoritate absolută în orice domeniu. Termenul ”Democrație” vine din limba greacă și înseamnă “condus de popor”. În perspectiva contemporană, democrația înseamnă nu numai că guvernul și instituțiile statale sunt alese de majoritatea populației, dar și respectarea drepturilor fiecărui individ, fie că el aparține majorității etnice, sociale sau politice ale populației, sau este membru al unei minorități. De exemplu o țară unde se practică discriminarea unor minorități, cum ar fi homosexualii sau transgenii, nu poate fi considerată cu adevărat o democrație. 

Cuvântul media se referă la mijloacele de comunicare prin care ni se transmit informații referitoare la actualități, economie, medicină, artă, muzică, politică, practic la tot ceea ce este legat de existența noastră.

Mass media se referă la mijloacele de comunicare care ajung la un număr mare de oameni, cum ar fi programele de radio și televiziune, cinematografia, presa (ziarele și cărțile), publicitatea și internetul, inclusiv Google și social media. Tot mass media se pot considera expoziții, concerte și alte manifestări culturale. Simplistic vorbind, școlile și universitățile transmit și ele informații unui număr mare de oameni, deci pot fi considerate mass media. 

În continuare voi folosi termenul media pentru tot ce se referă la mijloacele de comunicare cu masele de oameni.

Media are un rol important în educație, divertisment și publicitate, dar folosește și ca un podium pentru propaganda politică.

Primii muguri ai mediei au apărut în China, în secolul XIV, odată cu invenția tiparului, deși primele tipărituri pe lemn existau încă din secolul VIII, în timpul dinastiei Tang. În Europa, prima mașină de tipărit a fost construită de Gutenberg în Germania, în 1439. Grație mașinii de tipărit, primul ziar a apărut în anul 1605 la Strasbourg, în limba germană. Un progres simțitor în evoluția presei a avut loc în secolul XIX, odată cu inventarea fotografiei, a fonografiei, a telefonului, a cinematografiei și popularizarea publicității. În 1895 a apărut primul film (produs în Franța de către Louis și Auguste Lumière), iar în 1920 s-a înființat prima stație de radio la Detroit, Michigan. Apoi a apărut televiziunea (1928, General Electric, la Schenectady, New York), iar spre sfârșitul secolului XX au apărut computerele, sistemul video, televiziunea prin satelit și compact discul.

La începutul secolului XXI se constată o decădere a presei tipărite (probabil că va dispărea în curând) și o înflorire a comunicării interactive prin internet.

Până aici am scris despre media în general, lucruri pe care probabil majoritatea cititorilor le cunosc. În continuare aș dori să comentez asupra unor aspecte problematice, unde media se manifestă uneori în mod controversat și chiar hidos.

Majoritatea mediei mondiale, cea din țările dictatoriale, este cenzurată. Chiar și în țările în care media se exprimă liber, informația transmisă este adeseori falsă și înșelătoare. Unele mijloace de comunicare sunt părtinitoare, sau se ocupă de bârfe și uneori publică neadevăruri ca să facă senzație. Tipică acestui stil ziaristic este presa “galbenă” (yellow press), lipsită de valoare și de obicei scandaloasă. Redactorii acestor ziare sau reviste se bazează pe psihologia maselor: oamenii sunt atrași mai mult de știrile rele și de bârfe decât de articole care prezintă lucruri pozitive. Presa părtinitoare este atotprezentă. Lipsa de obiectivitate apare când presa sprijină anumite surse financiare sau partide politice, de la care speră să obțină diverse avantaje, inclusiv financiare. Prin urmare, adesea nici presa ”liberă” nu este cu adevărat liberă și scopul ei principal nu este neapărat propagarea adevărului.

Voi da câteva exemple, trecând însă sub tăcere numele persoanelor, a mediei și a țării implicate.

În primul rând se știe că anumite publicații din nordul și vestul Europei sunt sprijinite financiar de către miliardari cu petrodolari, mulți dintre ei musulmani. Aceasta explică în parte atitudinea anti-israeliană a acestor publicații și încurajarea boicotării Israelului (mișcarea BDS -Boycott, Divestment, Sanctions). Și totuși trista realitate este că evreii și nu acești magnați sunt acuzați de conspirație mondială. Acesta este încă un exemplu de propagare a minciunii de către anumite pubicații occidentale “libere”.  

Un caz concret de presă părtinitoare a fost la recentele alegeri prezidențiale într-una din țările europene. Votul diplomaților acestei țări în toată lumea, inclusiv în Orientul Apropiat, a fost publicat pe internet. Am căutat ce au votat diplomații aflați în Israel. Dar să vezi minune, Israelul nu exista pe harta lor! Toată regiunea era vopsită în galben și țara de pe hartă se numea Palestina! Nu era vorba de Iran, dușmanul Israelului, nici de perioada mandatului britanic, când aceast teritoriu se numea într-adevăr Palestine. Oare de ce o publicație europeană falsifică geografia și istoria? Mirosea a corupție. Poate că această publicație, care se pretinde liberă, este subvenționată de petrodolari? Am apelat în paralel la redacție și la ambasada acestei țări în Israel. Nu m-a surprins că scest periodic nu a catadicsit să-mi publice comentariul și nici nu a dat vreo explicație despre o posibilă greșeală de tipar. Ambasadorul acelei țări mi-a răspuns că nu are niciun control asupra publicațiilor non-guvernamentale, private, ceea ce nu m-a surprins, pentru că politicienii “respectă” media, din motive ușor de înțeles…

Media în general și presa în special are tendința de a favoriza un anumit partid, ori cele de la conducere, ori cele din opoziție, din dreapta sau din stânga hărții politice. Acest favoritism este mânat de interese materiale, politice, sau pur și simplu (preferabil) de ideologie. Este bine știut că și peste ocean există posturi de TV care sprijină guvernul și altele care sprijină opoziția.  

Tradițional, media în Israel este orientată spre centrul sau stânga hărții politice. Acest lucru s-a mai echilibrat în ultimii ani, când și dreapta are mai mulți reprezentanți în media importantă a Israelului. Asta nu înseamnă că media israeliană nu are dreptate când condamnă corupția în partidul (de dreapta) aflat la conducerea țării și care în ultimii ani a devenit îngrijorătoare.  

Practic, chiar dacă în Israel media e liberă, ea adeseori nu este obiectivă, poate doar când prezintă știrile zilei…  

Media poate distruge cariera unei persoane, chiar dacă până la urmă se dovedește că persoana respectivă a fost nevinovată. Un exemplu elocvent este cazul unui ofițer învinuit de către colegii de unitate că ar fi împușcat o fetiță. Din nefericire fetița a murit în timp ce încerca să treacă granița și părea să aibă o bombă în mână. Un ziarist cunoscut a intervievat câțiva soldați din unitatea cu pricina. Soldații au povestit că ofițerul nu numai că a împușcat-o pe fetiță, dar apoi s-a apropiat de ea și i-a tras un glonte în cap, ca să fie sigur că a murit. Ziaristul a publicat acest caz, făcând despre el mai multe programe la televiziune și prezentând-l drept foarte grav. Sub presiunea mediei, cazul a luat anvergură, ofițerul a fost judecat la curtea marțială, a fost eliminat din armată și condamnat la câțiva ani de închisoare. După câteva luni a ieșit la iveală că povestea cu glontele în cap a fost inventată de câțiva soldați care voiau să se răzbune pe ofițer pentru un incident din trecut. Chiar dacă ziaristul a fost pedepsit, cariera ofițerului a fost distrusă; despăgubirile primite nu i-au redresat nici cariera, nici trauma sufletească produsă de moartea fetiței și de nedreptatea pe care a suferit-o.  

Așadar, influența mediei asupra informațiilor pe care le primim în fiecare moment și asupra părerilor pe care ni le formăm ca urmare a acestor știri este colosală. Multe decizii pe care le luăm și noi și politicienii și chiar militarii, se bazează pe informații din media, care adeseori nu sunt obiective, sunt chiar false.

De aceea eu cred că media este ca un fel de ”dictator al democrației”.

Și totuși, media relativ liberă și relativ obiectivă din țările democratice este bineînțeles preferabilă mediei controlate în mod absolut de către regimurile dictatoriale.

Deci la întrebarea din titlul acestui articolul răspunsul este da, media este un rău necesar.

Tiberiu Ezri

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

7 Comments

  • Vladimir Florian commented on December 20, 2019 Reply

    Rem. 1. Par le communiqué du 27 févr. 1969, l’Ac. fr. propose l’équivalent fr. masses-média, ce qui a inspiré les rem. suivantes à Dupré 1972: ,,On peut être surpris de cette proposition [de l’Académie française]. Masses-média est un mot composé où le déterminant suit le déterminé, ce qui est contraire aux traditions françaises. Ce composé présente un aspect tout à fait germanique. Si mass media, terme américain, est indispensable aux sociologues et aux publicitaires − ce qui ne nous paraît pas certain − culture de masse, technique de masse, support de masse, etc. nous sembleraient bien préférables à masses-média qui reste un mot composé américain très mal francisé“. 2. Mass(-)media s’emploie sous la forme abrégée média (v. média). 3. Pt Rob. 1977 fournit une attestation de mass medium, sing. de mass media. La télévision (…) est-elle un vrai mass medium ? (M. Clavel ds Pt Rob. 1977). Gilb. 1971 cite un emploi de médium de masse, équivalent fr. de mass medium: L’O.R.T.F. se considère essentiellement comme un médium de masse (Les Échos, 5 avr. 1971).

  • Vladimir Florian commented on December 19, 2019 Reply

    Cuvantul “Media” nu exista in limba romana.
    In limba engleza este un substantiv la plural, singularul fiind “Medium”.
    Poate va referiti la “Mijloace de informare”

    • Andrea Ghiţă commented on December 19, 2019 Reply

      Stimate domn, DEX vă contrazice; https://dexonline.ro/intrare/media/33303. În română există mass media, media, mijloace de informare în masă, toate se referă la presă.

      • Tiberiu Ezri commented on December 20, 2019 Reply

        Un an nou fericit tie Evi, lui Frici si fiecaruia dintre babelieni!

        • Tiberiu Ezri commented on December 20, 2019 Reply

          Doamna Andrea
          Va multumesc si va doresc un An Nou fericit, la fel si tuturor Babelienilor!

  • Eva Grosz commented on December 19, 2019 Reply

    Foarte adevărat. Mai adaug că media este un mijloc de informație , care trece în câteva secunde de la o tragedie, la un câștig la loto sau la ultima rețetă dietetică. Oare ce rămâne în mintea unui om ,care este alimentat cu știri ca de o mâncare de ghiveci ? Felicitări Tibi ! Un An Nou bun familiei !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *