Eu nu prea scriu despre realitatea israeliană, pentru simplul motiv că pe de o parte cititorii israelieni cunosc realitatea de aici cel puțin la fel de bine ca mine și pe de alta n-am habar ce i-ar interesa pe alții, cei departe (geografic) de noi.

Dar cred/sper că povestea de mai jos e suficient de inedită pentru a stârni interesul tuturor.

Deci la treabă.

În primul rând, câteva cuvinte de introducere.

Emigrația evreilor din Uniunea Sovietică în anii 1990-2000 a avut o influență uriașă asupra întregii realități israeliene. Mai bine de 900.000 indivizi (în imensa lor majoritate evrei, dar nu numai) au întâlnit cam vreo 7 milioane de israelieni și s-au integrat cu succes (cea mai mare parte a lor) în viața de toate zilele a acestor locuri.

Ați urmărit vreodată cum apa aruncată pe podea umple cele mai mici și ascunse crăpături? Exact așa s-a întâmplat cu emigrația sovietică în acești ultimi 30 ani. De la măturători de stradă și până la miniștri, olimii din fosta Uniune Sovietică și-au  găsit rostul în toate domeniile, și au devenit foarte repede un factor important în dezvoltarea societății israeliene, iar limba rusă a devenit a doua limbă a țării, chiar inaintea limbii arabe, dacă luăm in considerare și emigrarea rusă/sovietică din toți anii de după apariția Israelului pe harta lumii.

Treptat, ei și-au făcut simțită prezența, nu numai în economie, dar și în cultură, sport (și încă cum!), în medicină, în politică, pe scurt, peste tot!

O mulțime de expresii rusești s-au încadrat în mod natural în limba ivrit, nemai vorbind de toți cei care (ca și mine) învățaseră limba rusă în țările lor de baștină, lor oferindu-le ocazia să-și reamintească câte ceva din cele acumulate ”acolo”, în tinerețe.

Așa se face că expresia  de limbă rusă ”novâi god”, pentru cine nu știe, Anul Nou, și-a găsit locul în jargonul zilnic, ceea ce a creat o nouă realitate în această țară.

Să mă explic.

Cineva, și nu în mod întâmplător (pentru cine nu-și mai aduce aminte, marxism-leninismul ne învață că nimic nu e întâmplător!), cineva din administrația religioasă eveiască a Israelului a preluat  în urmă cu mulți ani ”Silvester”

ca denumire a nopții de 31 decembrie .

Silvester I a fost un papă antisemit, care a funcționat în acest post între anii 314-335 și a murit în noaptea de 31 decembrie! El e cel care l-a convins pe împăratul Constantin să interzică evreilor prezența în Ierusalim și a inițiat o serie de legi antisemite care au fost aprobate, la vremea  lor,  de Consilul papal.

Denumirea de Silvester oferită nopții de 31 decembrie nu e invenția rabinilor israelieni, ci e folosită în câteva țări, cum ar fi Austria, Cehia, Franța, Germania, etc.

Tradiția de a sărbători Anul Nou în Israel își are originea în anii emigrației masive din Europa, dar nu toți israelienii sărbătoresc cu adevărat Anul Nou ”civil” și se pare că ora 12 noaptea găsește trează mai puțin de două treimi din populația acestei țări.

Explicația e clară. Noi avem propriul nostru An Nou, Roș Hașana, în septembrie sau octombrie, deci mulți israelieni nu au nevoie de un al doilea.

Dar rabinatul israelian consideră, în modul cel mai absurd, sărbătorirea Noului An de 31 decembrie ca o blasfemie, ca și cum cei care celebrează Noul An în acea noapte de fapt comemorează decesul lui Silvester, papa antisemitul de acum 1700 ani!!

Atitudinea administrației religioase a obligat pe mulți să se ferească a declara pe față intenția de a întâmpina în mod festiv Anul Nou pe 31 decembrie. Ba mai mult, foarte multe restaurante (și baruri) israeliene au refuzat timp de zeci de ani să organizeze petreceri de Anul Nou, de frică că își vor pierde titlul de restaurant kașer.

Dar Anul Nou a fost sărbătorit din totdeauna în Israel, iar numărul celor care petreceau în acea noapte până la orele mici ale dimineții varia în funcție de amplitudinea emigrației din țările Europei (mai ales de Răsărit) și din continentul american.

Aceasta a fost situația pe care noi am găsit-o în Israel acum o jumătate de secol. Evreii de origine română au continuat – bine înțeles – să numească noaptea respectivă Revelion, restaurantele românești organizau petreceri în acea noapte, pentru că oricum ele nu posedau certificatul rabinatului și nici nu aveau nevoie de el pentru a atrage clienți, meniul era tipic românesc, inclusiv ciorba de burtă după ora 2 noaptea, muzica era de toate felurile, iar a doua zi dimineața fiecare se aranja cum putea: unii avuseseră grijă să-și ia o zi de concediu, alții ajungeau la lucru mai târziu.

Un amănunt personal: în clinica pe care o conduceam în acea vreme, programul de 1 ianuarie începea nu la ora 7.00 ca în toate zilele de lucru, ci la 8.00, și fără raportul de dimineață. E tot ce puteam face pentru a oferi medicilor o oră în plus de somn, după petrecerea de noapte.

Așa s-au petrecut lucrurile până când…

Până în momentul în care societatea israeliană a început să simtă prezența emigrantului venit din fosta Uniune Sovietică.

Magazinele cu tentă rusească au apărut în mai toate orașele. Prăvăliile care vindeau carne de porc au răsărit ca ciupercile după ploaie. Deodată au apărut pe piață toate felurile de vodcă, inclusiv cele de origine rusească.

Și odată cu toate aceste transformări, a crescut în mod simțitor numărul celor care sărbătoreau seara de 31 decembrie, în grupuri restrânse, dar mai ales în localuri publice, care își asiguraseră deja o clientelă permanentă și nu mai aveau nevoie de clienții care evitau restaurantele nerecunoscute de rabinat.

Și așa, treptat, termenul de Novâi God a început a fi folosit din ce în ce mai mult, chiar și de israelienii nevorbitori de limbă rusă.

Ba mai mult, apariția acestui termen a avut o influență binefăcătoare asupra atmosferei negative create de-a lungul timpului de denumirea de Silvester cu care fusese ”pictată” noaptea de 31 decembrie.

Pe scurt, ziarele, radioul și televiziunea au înlocuit termenul ”clasic”, cel cu nume de papă, cu cel rusesc și în felul acesta campania împotriva sărbătoririi trecerii la noul an a încetat, aș zice eu, cu desăvârșire.

Iată, mi-am spus eu, și ca mine mulți alții, iată încă un efect binefăcător al emigrației rusești/sovietice, pe lângă multele schimbări în bine din ultimii 30 ani.

Dar acum câteva zile m-am revoltat și motivul revoltei mele explică faptul că m-am hotărît să scriu despre noaptea de Anul  Nou.

Într-o bună dimineață, fiind în mașină și ascultând o emisiune a postului de radio cel mai cunoscut în Israel, am fost martorul unui interviu luat unei distinse cercetătoare din domeniul social (și cu un clar accent rusesc), având ca subiect celebrarea trecerii de la un an la altul.

Bineînțeles că pe tot parcursul interviului (cam vreo zece minute) cele două doamne, ziarista și cercetătoarea, au folosit termenul de Novâi God, iar persoana intervievată a explicat cu lux de amănunte cum petrec israelienii de origine rusească această noapte.

Dar ca orice om de știință, ea s-a simțit datoare să ofere ascultătorilor un scurt istoric al acestei sărbători.

Voi încerca în cele ce urmează să redau, pe scurt și cu cuvintele mele, esența prezentării.

Spunea doamna: Novâi God s-a născut în URSS, ca răspuns la interdicția de a celebra Crăciunul și a devenit una din cele mai populare sărbători în URSS, ea preluând și bradul și multe alte semne ale sărbătorii interzise (GBM: până aici totul e în ordine!).

Odată ajunși în Israel, continua cercetătoarea, emigranții ruși/sovietici au adus cu ei acest obicei și el s-a instalat treptat-treptat în societatea israeliană, expresia de Novâi God devenind pentru toți israelienii sinonimă cu Noul An!

Iar eu am rămas stupefiat, nu de faptul că doamna respectivă nu s-a îndurat să cerceteze mai îndeaproape ”fenomenul”, ci pentru că forma în care subiectul a fost prezentat dovedește că poți scoate rusul/rusoaica din Rusia dar nu poți scoate rusul/rusoaica din… Uniunea Sovietică!

Nimic nu era până au venit ”ei” și totul a început după ce ”ei” au venit.

Până la ei nu se știa de această sărbătorire a anului care tocmai vine, nu exista Revelion, și nici măcar Silvester!!

Popov a inventat radioul, și razele X se numesc așa pentru că încă nu s-a descoperit/inventat savantul sovietic care le-a descoperit/inventat.

Mă întorc la una din ideile expuse la începutul acestor rânduri. După părerea mea, emigrația sovietică din anii 1990-2000 a fost cel mai frumos și important cadou pe care l-a putut primi Israelul din primul moment al existenței sale și până în ziua de azi! Nici nu vreau să-mi închipui cum am fi arătat noi, poporul și țara, fără acești oameni, care au venit fără a cunoaște limba, sau obiceiurile, sau tradițiile, unii (mulți!) fără o profesiune adecvată noii realități, și care s-au adaptat cu viteza fulgerului la noua situație, au făcut totul ca să câștige o bucată de pâine, s-au reprofilat, au învățat limba, și au devenit în câțiva ani cetățeni ca oricare alții.

Pentru mine personal, uriașa alyia din URSS a fost un factor extrem de important din punct de vedere profesional. În câțiva ani nevoia de medici ATI a scăzut simțitor, iar eu am ”absorbit” (traducere nereușită din ebraică) nu mai puțin de 35 rezidenți ATI, veniți din fosta URSS, în clinica pe care o conduceam. În plus, am reînceput să vorbesc rusește, puțin, stâlcit, dar puteam să înțeleg și să mă fac înțeles în limba lui Pușkin, Lermontov și… Putin.

Dar tendința unora de a face tabula rasa din tot ce era înainte din punct de vedere cultural nu poate fi trecută cu vederea. Metoda întrebuințată e desuetă, e scoasă din uz aici, iar cei care încearcă s-o folosească pentru uzul lor personal nu au nicio șansă să reușească.

E exact cum ai susține că omenirea, globul pământesc și tot ce el adăpostește, au apărut doar inainte cu 5780 ani și până atunci totul era neant, nu exista nimic.

Drept pentru care eu declar aici, sus și tare, că soția mea și cu mine, împreună cu încă 12 prieteni de origine română, unii stabiliți în Israel de 50-60 ani, am sărbătorit Noul An de Revelion, la restaurant, ne-am pupat și îmbrățișat la ora 00.00, ne-am urat unul altuia toate cele dorite pentru 2020 și în felul acesta am respectat un obicei plăcut, adus de peste mări și țări, în Israel, cu mult înainte de apariția emigrației ultimului deceniu al ultimului secol.

Nu Silvester și nu Novâi God !

Deci la mulți ani și toate cele dorite în această noapte de An Nou, noapte numită Revelion.

Gabriel Ben Meron