Până acum câteva zile nu știam că Charlie Chaplin a “împrumutat” – ca să folosesc un cuvânt mai politicos, în loc de “șterpelit” – ideea pentru filmul Marele Dictator, cel care avea să-l reconfirme drept o vedetă de renume mondial, de la un vechi prieten, scriitorul de origine română Konrad Bercovici.

Iniţial, auzind această presupunere, am fost mai mult decât neîncrezător și m-am decis să studiez faptele, folosind sursele ușor de găsit pe Internet. Mare mi-a fost mirarea văzând câte documente am descoperit, atât în biografiile oficiale ale lui Chaplin, cât şi în analele judiciare ale timpului.

Dar cine a fost acest Konrad Bercovici, de care din păcate se ştie
prea puţin, în zilele noastre?

Născut la Brăila în 1882, și-a petrecut copilăria la Galați, unde tatăl lui era “geambaș”, adică negustor de cai, pe care îi cumpăraţîn special de la tiganii din regiune. Deși erau o familie de negustori, copiii au avut o educație aleasă, Konrad fiind capabil să vorbească și să scrie fără cusur în mai multe limbi, română, greacă, franceză şi germană

La vârsta de 11 ani și-a pierdut tatăl şi familia s-a mutat la Paris, unde el a urmat cursurile de liceu și facultate. La început a dus-o destul de greu, făcând tot felul de meserii, unele necesitând efort fizic, dar s-a descurcat, iar mai târziu s-a căsătorit cu pictorița și expertul de artă Naomi Librescu.

Fascinaţi de continentul american, cei doi s-au mutat peste ocean, locuind mai întâi la Montreal şi mai târziu în Manhattan, New York. Cu talentul său extraordinar pentru limbi, Bercovici a început în curând să scrie articole şi nuvele pentru publicații de limbă engleză, urmate de multe cărți şi scenarii de film, cu predilecție despre familile de țigani pe care le cunoscuse în copilărie.

Acestea l-au făcut cunoscut și apreciat la Hollywood, unde s-a împrietenit cu multe personalități ale timpului, printre care care Paul Robeson și soția lui Essie, Mary Pickford, Douglas Fairbanks, dar în special cu Charlie Chaplin, care a devenit un fel de unchi pentru copiii cuplului Bercovici-Librescu.

Totul s-a prăbuşit brusc, atunci când Bercovici a văzut filmul Marele Dictator. Spre surprinderea lui, el nu figura nicăieri pe genericul filmului, deși în urmă cu câţiva ani, el a fost cel care i-a propus lui Chaplin ideea filmului, i-a dat chiar un mic scenariu. Bercovici a creat eroului filmului după modelul unui țigan pe care-l cunoscuse în copilărie, iar ţara fictivă din film Chaplin a numit-o Tomania, foarte asemănător cu România, desigur influențat de sugestia lui Bercovici.

De fapt, Bercovici nu avea nicio pretenție materială, cerea doar ca pe generic să fie menționat că senariul fusese sugerat de el. Dar Chaplin, care se credea un Dumnezeu în domeniul cinematografiei, nu a acceptat să împartă gloria acestui film cu nimeni, chiar dacă asta însemna distrugerea unei prietenii vechi. Bercovici a încercat în zadar să-l convingă pe Chaplin sa îi dea cel puțin o mică mențiune, dar acesta s-a opus cu înverșunare. Până la urmă Bercovici s-a decis să îl dea în judecată, având documente doveditoare şi un martor infailibil. A declanşat un proces de plagiat, fiind reprezentat de unul din cei mai mari avocați americani ai timpului: Louis Nizer.

După multe tergiversări, Chaplin a fost nevoit să accepte faptul că va pierde procesul și a ales o variantă posibilă în legislația americană. Fără să recunoască că ar fi fost vinovat de delictul de plagiat, a acceptat o înţelegere, ceea ce americanii numesc an out of court settlement. În 1947 i-a plătit lui Bercovici suma enormă de 95.000 de dolar, care în banii de astăzi s-ar ridica la peste un milion de dolari, desigur o sumă unică într-un caz de plagiat. În boom-ul de după război, când preţurile creşteau foarte repede, un apartament nou de 100 m² în Manhattan se putea cumpăra cu 10.000 de dolari. Același apartament, în funcţie de locație, astăzi se vinde cu cu cel puțin două milioane! Faceți, vă rog, calculul!

Nu am găsit nicăieri vreo menţiune despre ce a făcut Bercovici cu banii primiți. Cum era destul de înstărit, bănuiesc că i-a împărțit cu copiii și alte rude. Cât despre Chaplin, cunoscut a fi fost poate cel mai zgârcit actor din America, cred că a “scrâșnit” din dinți și a preferat să plătească decât să recunoască faptul că ideea Marelui Dictator a fost furată de la Konrad Bercovici.

Jack Chivo