Refugiați de Corona în Dubai

Vremea rece, umedă și cenușie de noiembrie elvetică ne-ar fi pus oricum în căutarea unui refugiu mai cald. Dar al doilea val al pandemiei de Covid19 care bântuie pe la noi a fost un motiv în plus să fugim din patria noastră de pe versantul nordic al Alpilor. De sărbători ne-am fi dorit să facem o vizită la fiica și nepoții din Israel. Dar în zilele noastre, vizitele unor turiști din țări „dubioase”, ca de exemplu Elveția, sunt foarte rău văzute acolo – cu alte cuvinte ele sunt total blocate.

Reflexul de a evada, care după milenii de persecuție a devenit o trăsătură esențială a tribului nostru, s-a manifestat în cazul meu printr-un alarmism cu totul exagerat, suflându-mi la ureche: „Lasă-ți cortul și caută-ți un loc sigur, la adăpost de virus! Ajuns acolo, instalează-te într-un hotel de cinci stele, all-inclusive dacă se poate, și așteaptă să treacă urgia.”

Știu din experiență că trebuie să ai încredere în ceea ce îți spune intuiția, la urma urmei ea a salvat pe mulți dintre venerabilii mei strămoși când erau la ananghie – cea mai bună dovadă este însuși faptul că exist. Ei s-au descurcat chiar fără Internet, nu ca mine. Așa că am profitat de ocazie să caut un locșor ferit, unde să-mi pierd urma pentru o vreme.

Alegerea destinației nu a fost prea dificilă, din simplul motiv că aproape toate țările lumii au statistici de Covid mai bune ca Elveția și prin urmare nu te lasă să intri. Dar sunt și câteva excepții, cum ar fi Antarctica, Maldivele, Egiptul și Emiratele Arabe Unite. Maldivele le-am șters de la început de pe listă, pentru că nu au munți ca să facem drumeții lungi – și apoi sunt prea scumpe. Antarctica ne invita cu prețuri cât se poate de avantajoase (în iglu și în sac de dormit adus de acasă), dar de la o vreme prea s-au înmulțit pinguinii în regiunea de coastă și de atâta gunoi, ideea nu ne prea atrăgea.  Spre Egipt nu am găsit un zbor convenabil, ar fi trebuit ori să schimbăm avionul, ori să luăm un zbor de noapte și nu aveam niciun chef să renunț la orele mele obișnuite de somn.  Mai rămânea doar Dubai, tot fără munți și cu un zbor de aproape 6 ore. Dar în rest totul era perfect, chiar all-inclusive.

Deci am rezervat un sejur de două săptămâni pentru soția mea și pentru mine, pe un banc de nisip construit artificial, numit The Palm, unde am găsit tocmai hotelul potrivit. Exact cum îmi închipuisem eu un refugiu sanitar. Desigur, nu e ușor să ajungi acolo. Întâi de toate ai nevoie de un certificat că ești Covid-negativ. Un simplu document medical, pe care, ca discipol al lui Hippocrate, l-aș fi putut elibera eu însumi, din păcate nu este suficient. Se cere un act emis de o instituție recunoscută și scris în engleză sau arabă. Și apoi trebuie făcut chiar înainte de sosirea în Dubai, altfel nu e acceptabil. Este destul de riscant – ori îl faci prea devreme și nu mai e valabil, ori îl primești prea târziu și pierzi zborul. Din fericire, am prins momentul potrivit și am obținut certificatele de Covid-negativ cu câteva ore înainte de plecare. A fost o procedură administrativă complexă, cu înregistrare online, programarea exactă a orei, completarea mai multor formulare și, nu în ultimul rând, plata unei taxe exorbitante, cam cât răscumpărarea unui ostatec de la mafia columbiană. Cea mai neplăcută a fost însă procedura de recoltare a probei pentru analiză. Nu m-ar fi deranjat o mică mostră de sânge, dar un tampon de vată, mare cât o mătură, introdus într-o fosă nazală, a fost o adevărată tortură. Eram pe punctul să mărturisesc totul, chiar și lucruri pe care nu le-am făcut niciodată, când torționara nemiloasă mi-a scos tamponul din nas și l-a introdus într-o eprubetă marcată cu numele meu. Soția mea trebuie să fi îndurat același martiriu, dar nu știu nimic precis, pentru că ea, cumplit șocată, a trecut totul sub tăcere. Dar ce nu faci pentru a evita riscul de infecție? Covid19 nu e o plăcere, mai ales că implică, printre altele, pierderea gustului și a mirosului, ceea ce pentru un gurmand de talia mea este mai rău decât moartea.

Cu rezultatele negative în mână, precum și cu o dovadă de la compania de asigurări de sănătate, care declara că, în caz de boală neașteptată, vom fi trimiși înapoi acasă, morți sau vii, am stat la coadă la ghișeul de check-in pentru taloanele de îmbarcare. După câteva clipe de ezitare, ni s-a dat drumul bord. Zborul a fost ca o vizită dublă la cinema – am apucat să vedem două filme (întrerupte de anunțurile enervante din cabină) și între ele să luăm masa. Desigur, trebuia să stăm tot timpul cu mască, era permis să o dăm la o parte numai pentru câteva minute, în timpul mesei.

Am aterizat în Dubai aproape de miezul nopții, ora locală. Spre surprinderea noastră, formalitățile de la aeroport nu s-au desfășurat cu nepăsare orientală, din contră! Dubai este bine organizat în toate privințele; chiar debarcarea unei mari mulțimi de călători într-un timp scurt este gestionată fără probleme. Oricum pe timp de pandemie nu sunt mulți călători. A trebuit să arătăm din nou certificatele de sănătate și în mai multe rânduri ni s-a luat cu discreție temperatura. La controlul pașapoartelor ni s-a cerut să ne așezăm cu fața spre o cameră de luat vederi. Un clic imperceptibil și domnul în cămașă de noapte de un alb orbitor și cu un șarpe negru în jurul capului ne-a lăsat să trecem. După marea dragoste pe care Emiratele o arată în ultima vreme pentru Israel, aș fi vrut să-l îmbrățișez pe simpaticul controlor de pașapoarte, dar din motive de igienă a trebuit să-mi înfrânez impulsul; gestul de sărut, pe care l-am schițat în direcția lui, a rămas ascuns îndărătul măștii.

Călătoria nocturnă cu taxiul până la bancul nostru de nisip ne-a făcut o impresie ireală, ca și cum am fi aterizat în mijlocul unui film științifico-fantastic. De ambele părți ale autostrăzii cu șase benzi se vedeau bazele unor palate de sticlă, ale căror vârfuri se pierdeau în nori. Unele erau învăluite în întuneric, fiind încă în construcție și păreau ca niște cadavre de mastodonți în peisajul futurist. Trenuri suspendate de mare viteză treceau fără zgomot în ambele sensuri și peste tot pulsau lumini multicolore. Am trecut pe lângă structuri care arătau ca niște monoliți preistorici, ca și cum ar fi aparținut unei culturi megalitice care cunoștea secretele electricității, un fel de Carnac sau Stonehenge cu reclame luminoase. Doar uriașele ecrane publicitare, unde se vedeau oameni cu aspect contemporan care foloseau tot felul de articole de lux, ne aminteau de societatea de consum; totul era însă mult mai mare, mai orbitor și mai elegant.

Structurile artificiale de nisip ale Palmului din Dubai. Hotelul nostru se află pe partea dreaptă a circumferinței.

Prima noapte am petrecut-o într-un somn de plumb, plin de coșmaruri despre ceremonii primitive cu sacrificii umane. Un mare preot, îmbrăcat ca un director de magazin, ne-a condamnat la moarte pentru teste pozitive de Covid, iar altarul era o uriașă casă de marcat. Tocmai mă pregăteam să îndur cu stoicism calvarul de a fi tras în țeapă pe un gigantic bețișor de urechi, când a sunat deșteptătorul. Îl pusesem să sune la 9.15, ca să nu pierdem primul nostru mic dejun din Dubai. Era o dimineață splendidă, cu soare strălucitor. Am primit micul dejun, dar nu ni s-a permis să punem mâna pe nimic. Lângă fiecare cub de brânză și borcănel de iaurt stătea câte un angajat, cu mască și mănuși, care ne punea pe farfurie ceea ce ne doream. Doar amestecatul cu lingurița în cafea puteai să ți-l faci singur.

A fost cea mai grea muncă a zilei, după care nu ne-a rămas decât să mergem la plajă, luând cu noi prosoapele împachetate cu grijă, și să ne trântim pe șezlonguri dezinfectate. Era suficient să divulgăm numărul secret al camerei și personalul ne aducea mici gustări. Aha, deci nu era chiar all-inclusive! De fapt nu era o surpriză, totul era scris, ca de obicei cu litere mărunte, în prospect. Dar pentru a-i face o bucurie soției, am lăsat-o să mă privească răcorindu-mă cu o halbă de bere. Nimic nu e prea scump pentru iubita mea!

Modestul nostru adăpost de retragere din pandemia elvețiană: hotelul.

Așa trecuse prima noastră zi de refugiați de Corona în Golful Persic. Sperăm că până la întoarcere, în două săptămâni, situația de acasă se va fi ameliorat și, eliberați din ghearele nemiloase ale all-inclusive, ne vom putea întoarce la siguranța casei noastre.

Peter Biro

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

15 Comments

  • Sorina commented on December 4, 2020 Reply

    Felicitari, draga domnule doctor Biro,
    Intamplator, stiu ca specialitatea ta este nu sa adormi constiintele, asa cum incearca multi, indiferent de nivelul de pregatire a sistemului medical, ci sa adormi oamenii la propriu, pt ca sa se trezeasca apriape mou-nouti, teoretic..
    De aceasta data, ne-ai incantat si departe de a ne adormi, ne-ai facut sa visam cu ochii deschisi la luxosul refugiu din frunza de palmier arabeasca…
    Felicitari!! Si ce inseamna 1001 de nopti in istoria omenirii?!
    Dovada ca povestile si vraja lor nu mor nici macar in fata “virusului ucigas”

    • Peter Biro commented on December 4, 2020 Reply

      Ai dreptate, draga Sorina. Acum sper că a doua parte a călătoriei noastre la Dubai va apărea în Baabel joi viitoare. În el o să dezvăluiesc câteva detalii despre locuitorii acestui luxos teanc de nisip, despre un imens centru comercial în care locuiesc pinguini, despre o călătorie cu balonul cu aer cald peste deșert și întâlnirea mea cu Alex, o cămilă bine purtată, care, din păcate, nu înțelegea deloc limba română.

  • gabriel gurm commented on November 29, 2020 Reply

    Bravo tzie Peter, esti primul meu prieten/cunoscut care s-a lasat atras de mrejele noilor amici ai Israelului.
    SI eu ma pregatesc (deocamdata teoretic) sa ajung “acolo”, cu sperantza ca pana atunci cele doua tzari sa ramana in relatii normale.
    Astept urmarea si cateva “tips” pentru cel novice de la cel cu experientza.
    GBM
    PS. Si termina cu injuraturile in ungureste!!!!! Sau nu sunt injuraturi?!

    • Peter commented on November 29, 2020 Reply

      Dragul meu Gabi!
      Sunt bucuros să-ti ofer Eitzes-urile mele pentru tot ce trebuie să știi pentru Dubai. Numai noi și relațiile dintre Emirate și Israel să rămână sănătoși. Este posibil ca anumite cuvinte din limba maghiară să sune ca o Înjurătură pentru urechi românesti. Pot exista motive lingvistice sau psihologice pentru aceasta. Dar eu asigur, serios, că ceea ce am scris în maghiară nu a fost deloc condamnabil, ba a fost potrivit chiar și pentru minori. Sper că asta te-a liniștit.

      • gabriel gurm commented on November 30, 2020 Reply

        Eram linistit de la inceput…. Tu nu stii sa injuri in nicio limba, asa-i??
        GBM

  • Simona Fuchs commented on November 27, 2020 Reply

    Va fi interesant sa citim si povestea reintoarcerii in Zürich!

    • Peter Biro commented on November 27, 2020 Reply

      Draga Simona, nu știu dacă întoarcerea noastră de mâine va conține ceva demn de raportat. De fapt, sper să nu se întâmple nimic special. Dar o continuare despre șederea noastră în Dubai în ultimele 2 săptămâni așteaptă deja să fie publicată. Te rog doar să ai răbdare.

      • Veronica Rozenberg commented on November 27, 2020 Reply

        Drum bun si vesti bune la Zurich ! 1

  • Veronica Rozenberg commented on November 26, 2020 Reply

    Oare Islamul reuseste sa indeparteze sau sa imunizeze pe acei domni in albul lor stralucitor, in fata virusul pe care Elvetia cea snoaba 😉 in excelenta sa tehnica si poate atemporala, caci cine daca nu elvetienii au stiut in decursul secolelor sa dea o atentie sporita masurarii timpului?

    Totusi, poate vor fi suprize, chiar in nocturnele unui periplu du-saptamanal.

  • Veronica Rozenberg commented on November 26, 2020 Reply

    D-le Biro e mai mult decat delicioasa relatarea dvs, m-am delectat cu adevarat, si am avut senzatia ca puteti adauga o povestire Biro created la nemuritorea culegere a unor O mie si una de nopti, ce-i drept de data asta ar fi

    O prima zi si noapte alaturata misterioasei Sheherezada.

    Ati avut o initiativa excelenta, felicitari pentru ea, si o petrecere ca in basme acolo pe bancul de nisip care schiteaza o frunza de palmier inaintand in Golful Persic.

    Singurul amanunt ciudat, pentru cineva care a trecut analiza de Corona in Israel, ma gandesc ca elvetienii, atat de eficienti in a construi inca acum zeci de ani, daca nu sute, trecatorile impresionante peste Alpi, ar mai avea de invatat cum se fac testele nazale pentru Corona, in conditii omenesti :-))

    Petrecere minunata !!!

    • Peter Biro commented on November 26, 2020 Reply

      Dragă doamnă Rozenberg,

      Vă mulțumesc pentru cuvintele amabile care îmi facilitează despărțirea iminentă de Dubai. Ca răspuns la sugestia dvs. cu misterioasa Sheherezade, trebuie să recunosc că aproape s-a întâmplat. Cu toate acestea, soția mea era strict împotriva faptului să o duc cu mine în cameră. Deci nu au fost 1001 nopți dulci în orient, nici măcar una de genul respectiv. Dar în rest, foarte agreabil.

      Violența celui de-al doilea val de infecții cu corona din Elveția se datorează probabil încrederii în sine excesive a autorităților sanitare elvețiene. Aceștia au acționat conform devizei: așa ceva nu ni se poate întâmpla. Ei bine, s-a dovedit diferit; a putut.

      Fiți gata pentru continuarea în curând.

  • Peter Biro commented on November 26, 2020 Reply

    Desigur, va veni o continuare. Aproape că l-am terminat deja. Trebuie doar să aștept până când costumul meu de baie se usucă și sa culeg ultimele impresii din acest loc. Dar a fi numit de către Hava Oren în aceeași suflare ca maestrul Bocaccio este desigur, o mare onoare. Din păcate, nu pot prezenta nimic analog pentru Decamerone – pot raporta doar De Camerone Nostrum din etajul trei al hotelului.

  • Hava Oren commented on November 26, 2020 Reply

    Un nou Boccaccio, fuge de molimă și scrie povești! Sper că va veni și o urmare, cu mai multe impresii din Dubai.

  • Marianne barash commented on November 26, 2020 Reply

    Kellemes vakaciot

    • Peter Biro commented on November 26, 2020 Reply

      Köszönöm dràgàm. Sajnos mar majdnem vége van.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *