Prima ediţie a emisiunii de televiziune Shalom a fost difuzată în 1999, în prag de Hanuka. În cei 21 de ani care au trecut am filmat aproape an de an de Sărbătoarea Luminilor şi păstrez amintiri de neuitat de la inaugurarea sinagogii Bal Şem Tov din Piatra Neamţ (2009)

de la Concertul de Hanuka din sinagoga de la Bistriţa,

precum şi de la câteva serbări minunate din templul neolog de la Cluj, înţesat de lume.

Dar cum întotdeauna amintirile cele mai interesante sunt cele care s-au petrecut în afara filmărilor, am să relatez o întâmplare din „culisele” filmărilor pentru Hanuka din anii 2001 (sau să fi fost în 2002?).

Grupajul de Hanuka realizat atunci a fost rodul unei frumoase colaborări cu tânăra familie S. care ne-a primit în casa ei pentru a filma atât pregătirile de Hanuka (confecţionarea Hanukiei şi prepararea specialităţii culinare) cât şi una din serile sărbătorii (cu aprinderea lumânărilor şi tradiţionalul joc cu titirezul). Băiatul lor de vârsta claselor primare s-a dovedit un excelent actor, tatăl – un amfitrion ştiutor în ale iudaismului, iar mama şi-a pus în valoare atât simţul artistic – la confecţionarea hanukiei – cât şi cel de gospodină.

Întâmplarea (rămasă printre episoadele anecdotice ale emisiunii Shalom) s-a petrecut la filmarea reţetei de latkes.

La ora convenită întreaga echipă s-a prezentat la locul filmării, micul şi cochetul apartament al familiei S.

Sandy Marius (1956-2013), desăvârşitul meu coechipier de televiziune (https://baabel.ro/2013/12/andrea-ghita-s-a-stins-din-viata-sandy-marius-un-coechipier-desavarsit-de-televiziune/ ), a venit însoţit de Cosmin, un tânăr asistent imagine, proaspăt angajat. Gazda noastră ne aştepta surâzătoare, coafată şi machiată. Îmbrăcată cu o rochiţă care-i venea perfect şi un şorţ foarte şic, rivaliza cu orice gospodină din reclamele de pe mapamond.

Nici n-a fost nevoie să-i pun întrebări că ne-a şi povestit, foarte frumos, că de Hanuka se mănâncă preparate prăjite în mult ulei, în amintirea miracolului uleiului sfânt, latkes fiind unul dintre cele mai îndrăgite dintre ele.

Pe masa din bucătăria – care strălucea de curăţenie – se aflau ingredientele necesare: cartofii descojiţi, un morcov curăţat de coajă, un bol mic cu făină, ouăle şi uleiul. Cuţitul şi răzătoarea erau la îndemână.

Cartofii (3-4 la număr) şi morcovul urmau să fie răzuiţi şi amestecaţi cu ouăle bătute. În compoziţia astfel obţinută se adăuga făina, sarea şi piperul după gust. Apoi se lua câte o porţie in compoziţie şi se prăjea în uleiul încins. Nimic mai simplu, nu-i aşa?.

Noul nostru coleg a setat camera Beta, iar Sandy s-a poziţionat cu obiectivul aţintit asupra „scenei”. Mai întâi trebuiau răzuiţi cartofii. Tânăra gospodină s-a apucat vitejeşte de treabă, numai că după câteva mişcări răzătoarea s-a încăpăţânat să mai funcţioneze. Atunci Sandy, galant, a oprit camera şi-a suflecat mânecile şi s-a apucat să radă cartofii (şi morcovul) bărbăteşte. După ce a încheiat operaţiunea, liniştindu-ne între timp că cele câteva mişcări de răzuire iniţială sunt de ajuns pentru primele cadre şi apoi se poate filma grămada de cartofi gata răzuiţi. Urma prepararea compoziţiei care era floare la ureche. Se adăugau ouăle bătute, condimentele şi făina amestecându-se bine cu legumele până la omogenizare. Sandy era la cameră, iar eu chibiţam. Totul părea să meargă strună. Mai rămăsese doar ultima fază: prăjirea chifteluţelor configurate cu lingura.

Gospodina noastră a şi luat prima lingură de compoziţie şi se pregătea s-o introducă în uleiul încins când proaspătul nostru coleg care tot timpul stătuse deoparte tăcut, urmărind foarte atent tot ce se petrece, s-a ridicat val-vârtej şi a exclamat: ”Staţi aşa. Din compoziţia asta nu o să iasă niciodată chifteluţe de legume!”. Tânăra femeie a rămas în „stop cadru”, eu m-am întors contrariată către colegul meu gat-gata să-l admonestez că de ce se bagă, însă Sandy mi-a luat-o înainte şi i-a zis: „Cum să facem ca să iasă bine?”.

Proaspătul asistent-imagine s-a dus la masa de lucru, a cerut punga de făină, a mai adăugat câteva linguri şi a tot amestecat compoziţia până când a conchis: „Acum va fi OK, puteţi să le prăjiţi!”. Într-adevăr, în final au ieşit nişte latkes delicioşi.

După ce am încheiat filmarea, colegul nostru nou-angajat ne-a destăinuit că absolvise liceul de industrie alimentară, secţia…bucătari. Ne-a explicat că de multe ori cantitatea de făină din reţetă nu se potriveşte cu realitatea de pe…teren.

Din experienţa altor reţete pe care le-am filmat de-a lungul timpului, pot spune cu mâna pe inimă că prezenţa camerei de filmat are un efect perturbator asupra preparatelor şi gospodinelor, dar totul e bine când se termină cu bine, iar ceea ce nu apare pe micul ecran rămâne înregistrat doar în amintirile noastre şi în …anecdotele emisiunii.

În final vă propun şi o reţetă de latkes, culeasă de pe Internet[1].

Ingrediente: Câțiva cartofi (după necesităţile familiei) 1-2 morcovi, o bucată de ţuchini, un cartof dulce,  o ceapă mare, usturoi, 2-3 ouă, câteva linguri de făină de maţot (dacă nu avem e bună şi făina albă), ulei.

Mod de preparare: Se răzuiesc toate legumele, se taie ceapa mărunt, se presează 3-4 căţei de usturoi şi se amestecă cu legumele răzuite. Se adaugă ouăle bătute şi făina[2]. Se condimentează cu sare, piper şi boia. Se ia câte o porţie din compoziţie şi se prăjeşte în uleiul încins, pe ambele părţi. Când sunt gata se aşează pe un prosop absorbant de hârtie. Se consumă calde.

Poftă bună şi Hag Hanuka sameach!

Andrea Ghiţă

---

[1] https://zsido.com/hanuka-gasztro-mit-eszunk-a-feny-unnepen/

[2] Iată că şi aici cantitatea de făină este lăsată la latitudinea gospodinei.