Copiii și pandemia

Copii, vă rog nu vă apropiați prea mult de mine. Este interzis din cauza pandemiei! Nepoții mei nu îmi acceptă cererea, ci mă tot întreabă: „De ce? Ce este pandemia? Când se va termina?” Răspunsuri aș avea, dar majoritatea se bazează numai pe logică nu au o bază solidă. Copiii îmi simt nesiguranța și continuă să se apropie de mine și de iubita lor bunică. Recunosc, nu am fost prea disciplinați, ne-am întâlnit adeseori cu ei, ba chiar au dormit la noi în timpul pandemiei. Ne venea foarte greu să refuzăm, mai ales că părinții lucrează și venind acasă, încep muncile casnice, cele educative, în locul școlilor închise, precum și cea de părinți. Cu toate greutățile, au rămas părinți grijulii. Noi îi ajutăm cum putem. Copiii vin la noi printre altele pentru că este foarte greu să găsești pe cineva care să-i îngrijească în orele dimineții. Iar noi, ca pensionari, avem timp berechet. Îi supraveghem să-și pregătească lecțiile, îi ajutăm să se conecteze la Zoom, mănâncă și chiar dorm la noi când părinții lor vor să se relaxeze pentru câteva ore. Recunosc, este riscant, dar noi acceptăm riscul de dragul lor.

Dar ne gândim noi oare cum primesc copiii pandemia și ce urme ar putea lăsa asupra copilăriei lor? Paradoxal, spre deosebire de alte pandemii din trecut, copiii sunt mai puțin afectați fizic, dar pot fi purtători și transmițători ale bolii. Scriu paradoxal, fiindcă deși fizic sunt mai puțin afectați, repercusiunile psihologice, sociale, familiare și educative ale pandemiei asupra copiilor pot fi severe și chiar decisive privitor la viitorul lor. De aceea noi facem tot posibilul să le creăm o viață acceptabilă și să le dăm căldura sufletească atât de vitală unui copil.

Organizația mondială a sănătății (OMS) avertizează că tensiunea și lipsurile materiale agravate de COVID-19, mai ales în lumea a treia, au mărit frecvența maltratărilor și exploatării sexuale a copiilor.

De asemenea, după statisticile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și nu numai, copiii din familii sărace sunt afectați mai grav ca cei din familiile mai înstărite. Același lucru s-a constatat în Israel și la adulți. Considerând că în cele 37 de țări dezvoltate aparținând OCDE, unul din nouă copii suferă de afecțiuni mintale, impactul COVID-19 asupra sănătății mintale este și mai mare.

Copiii sunt foarte sensibili la tot ce le schimbă ritmul obișnuit al vieții. Și ei sunt receptivi la știrile despre pandemie, la fel ca adulții. Stresul în care se află este accentuat de carantine, închiderea școlilor și grădinițelor, izolarea unor unor membri de familie și chiar îmbolnăvirile cu COVID19. Evreii ultra-religioși din Israel, cu familii mari și apartamente mici, au probleme să-i țină acasă pe copii și de aceea multe școli religioase nu au fost închise. Și mai predispuși la anxietate sunt copiii pesimiști din fire, care se tem că situația ar putea scăpa de sub control. Poate cei mai afectați, cel puțin în Israel, sunt elevii de liceu. Nu numai că ei trec prin schimbări hormonale și psihologice caracteristice pubertății, dar tot ei au pierdut cele mai multe zile de școală. Sistemul încearcă să-i ajute, ușurând bacalaureatul și admiterea în învățământul superior, dar lor le rămân totuși lacune serioase în cunoștințe. Perioadele de carantină sunt frecvent asociate cu stări de depresie și/sau anxietate la copii.

Copiii trec printr-o adevărată pandemie electronică și adicție la telefon și internet. Izolarea sufletească îi face pe copii să fie tot mai preocupați cu internetul, care aparent îi scoate din singurătate. Nepoții noștri nu sunt o excepție. Cea mare este legată de TikTok (o rețea socială care permite fiecărui membru să creeze și să publice online video clipuri scurte, care se pot exprima textual, verbal, prin scene comice, prin cântat și/sau prin dans). Fiind o rețea din China, poate exista riscul monitorizării utilizatorilor.

Moartea unui membru de familie sau înrăutățirea situației financiare din cauza șomajului adâncesc trauma sufletească a copiilor, ca urmare a conflictelor inerente care apar în familie.

În special sunt afectați copiii care aveau tulburări psihologice și înaintea pandemiei. Printre acestea se numără tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD).

Aparent, nepoții noștri nu suferă prea mult în timpul pandemiei. După părerea mea asta se datorează în primul rând grijii continue pe care o simt din partea părinților și a noastră. Cel mai mult îi supără distanțarea față de prieteni și colegi, parțial compensată prin conversații interminabile la telefon și prin adicția la internet. Nepoatele noastre s-au obișnuit cu Zoom și îl folosesc cu plăcere, mai ales că acesta le dă ocazia virtuală de a-și revedea colegii. Tatăl lor, fiul nostru mai mare, îi duce frecvent în excursii cu bicicleta, fiindcă pericolul sedentarismului este îngrășarea. Pe de altă parte, ca să le dea o ocupație, mama lor și soția mea prepară împreună cu ele prăjituri. De asemenea nu am pierdut nicio ocazie să sărbătorim zilele de naștere ale membrilor familiei, cât și sărbătorile naționale și cele tradiționale, prin Zoom sau în cadrul familiei restrânse.

Este interesant la ce se gândesc copiii în timpul pandemiei. Dorul de prieteni apare la 76%, apoi 59% se plictisesc, 38% se bucură să petreacă mai mulți timp cu familia, 13% se simt singuratici și 7% se tem.

Promovarea unui comportament pozitiv pentru a-i ajuta pe copii în timpul pandemiei.  În filmul următor se dau unele sfaturi părinților https://ufhealth.org/news/2020/promoting-positive-behavior-children-during-covid-19-crisis

În articolul Cum să ajutăm copiilor să facă față schimbărilor datorate pandemiei COVID, psihologa educațională Kathy Sievering dă sfaturi practice importante despre ocrotirea copiilor în timpul pandemiei. Pandemia este o ocazie și pentru adulți (părinți, frați mai mari, bunici etc.) de a servi drept model copiilor în rezolvarea problemelor, flexibilitate și compasiune, precum și folosirea rațională a timpului și culegerea de informații veridice și folositoare din marea de informații furnizate de media despre COVID-19. Explicațiile despre COVID-19 trebuie furnizate copiilor în mod calm, pentru a preveni anxietatea. Trebuie să le explicăm în fraze simple dar plauzibile și ușor de înțeles de ce este necesar să purtăm mască, să ne distanțăm și să păstrăm igiena personală. Copiii trebuie orientați spre gânduri și fapte pozitive. Unui copil mai mare, un banc bun îi poate descreți fruntea. Faptul că petrecem mai mult timp cu copiii poate fi folosit pentru jocuri comune. De exemplu, eu joc adesea șah cu nepoții mei și îi mai las să câștige, ca să se bucure. Dar sunt și multe alte mijloace de a ne arăta afecțiunea față de copii și acest lucru îi calmează și ne apropie sufletește de ei. Trebuie neapărat să monitorizăm accesul lor la media, fiindcă ascultatul continuu al știrilor produce atât la adulți, dar mai ales la copii, anxietate și frică. Zvonurile și jumătățile de adevăr trebuie evitate, pentru a nu produce confuzie în mintea copiilor. Este mai bine să-i lăsăm să ne pună întrebări decât să le povestim, astfel vom ști ce îi preocupă cu adevărat. Profunzimea explicațiilor pe care le-o dăm depinde de vârsta copilului.

Copilul trebuie să păstreze contactul permanent cu școala și să participe la toate activitățile școlare premise. Nu mai puțin important este urmărirea sănătății mintale a copilului, care poate suferi sub influența stresului permanent.

Copiii sunt pentru noi cea mai prețioasă avere. Sunt cel mai scump diamant, pe care cu cât îl cizelăm mai mult, cu atât va fi mai valoros. Copiii vor transmite mai departe nu numai genele noastre, ci și tot ce au învățat de la noi: sârguință, corectitudine, sensibilitate, afecțiune și compasiune. Deși fizic copiii sunt relativ protejați față de formele severe ale bolii cu COVID-19, influența acesteia asupra comportamentului și psihicului copiilor poate fi covârșitoare și chiar permanentă. Datoria noastră ca părinți, bunici și pedagogi este de a-i sprijini în aceste clipe grele, pentru a evita efectele nefaste ale pandemiei asupra copiilor.

Tiberiu Ezri

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

11 Comments

  • Eva Grosz commented on January 19, 2021 Reply

    Felicitări pentru acest articol , care prezintă influența nedorită a pandemiei asupra copiilor.
    Întradevăr copiii cu afecțiuni mentale ,copiii care au tulburări de comportament de orice fel constitue o problemă deosebit de grea atât pentru ei ,cât și pentru părinți. În cazul copiilor cu spectru autist controlul în condițiile de pandemie este aproape imposibil .

    • Tiberiu Ezri commented on January 19, 2021 Reply

      Multumesc Evi.

  • Mirjam Bercovici commented on January 19, 2021 Reply

    Ca pediatru vă felicit pentru articol. Și eu am observat că lipsesc copiii care se jucau în parcul din vecinătate și că adulții se feresc de cei prezenți. Articolul mi-a plăcut foarte mult.

    • Tiberiu Ezri commented on January 19, 2021 Reply

      Va multumesc D-na Doctor Mirjam!

  • Veronica Rozenberg commented on January 19, 2021 Reply

    Tibi, ce idee excelenta ai avut, cata documentatie si cu cata sensibilitate si inteligenta comentezi problematica prin care trec copiii.

    M-am gandit adeseori ca tocmai acum, aparent si dupa parerea mea, poate necorespunzatoare realitatii, categoria cea mai putin afectata de pandemia Covid19 sunt pensionarii. E poate putin ironic, dar asta este ceea ce cred.
    In schimb, familiile tinere cu copii de scoala sunt cele mai afectate dintr-o multitudine de motive, pe care le-ai dezvoltata in articol.
    Parerea mea este ca nu elevii de liceu sunt cei mai afectati, ci din contra copiii mai mici ca varsta.
    Motivul?

    Unul dintre lucrurile cele mai importante in viata oricarui om, dar cu atat mai mult a copiilor in formare a propriei vieti, este RUTINA, rutina unui program zilnic, a evenimentelor banale de la trezirea de dimineata, spalatul si imbracatul, cu scopul de a ajunge fiecare unde ar trebui sa fie prezent, scoala, gradinita, apoi studiul, lectiile, pauzele si interactiunile umane in toate formele de invatamant, revenirea acasa, sau la diferite forme care ii supravegheaza si in continuare programul de a face lectiile, de a se distra, juca, privi programa pe telefon sau inca televizor, cina si mersul la culcare.

    Tot acest ritual este in parte sau uneori complet intors pe dos, si daca cu cat cresc in varsta, copiii, adolescentii au deja in sange, relativ cel putin, acest ritual, pentru copiii cei mai mici, el abia apucase sa se formeze, este inca labil si a fost distrus cu zapaceala permanenta si instructajul contradictoriu si neunitar pe care l-au primit in diversele locuri unde si-au petrecut timpul.
    Zguduirea din temelii a acestei rutine va lasa urme adanc la multi copii si tineri, care nu isi pot gasi cu usurinta ocupatii zilnice si interese ce se pot materializa.

    Rezutlatul il vom vedea, sau il vor vedea generatiile urmatoare, putem spera ca asa cum oamenii in general se adapteaza la cele mai grele conditii, probabil si acum, in timp, lucrurile se vor reglementa cumva. Pe spatele parintilor sunt multe sarcini serioase, pe care nu e usor sa le indeplineasca, de aceea cred ca ajutorul vostru ca bunici priceputi si dragastosi este salutar.

    Cu multa simpatie, V

    • Tiberiu Ezri commented on January 19, 2021 Reply

      Iti multumesc Veronica!

  • Andrea Ghiţă commented on January 19, 2021 Reply

    Tocmai aud la radio un duel între părinţi şi cadre didactice, în care părinţii reproşează cadrelor didactice că doar 50% dintre aceştia vor să se vaccineze şi spun că în aceste condiţii nu îndrăznesc să-şi trimită copiii la şcoală, în timp ce profesorii răspund invitând părinţii să se vaccineze pentru că elevii sunt vehiculele virusului de acasă. Situaţia e tristă întrucât, iată, copiii au ajuns să fie priviţi ca o ameninţare. Am văzut micuţi fără mască, de care lumea se fereşte pe stradă şi am văzut micuţi cu mască şi cu ochişorii speriaţi. Anul acesta am văzut foarte puţini copii la joacă. Nu ştiu unde stau ascunşi. dar sigur pandemia îi afectează. Probabil pe termen lung. Articolul e foarte bine venit.

    • Tiberiu Ezri commented on January 19, 2021 Reply

      Va multumesc!

    • Tiberiu Ezri commented on January 19, 2021 Reply

      Foarte adevarat si trist ceea ce scrii Andrea si din acest motiv am scris articolul “From the bottom of my heart”.

  • Maria Roth commented on January 19, 2021 Reply

    Un articol excelent, din partea unui bunic si scriitor excelent. Cum se arată în articol, multi părinţi stresaţi de necazurile vieţii din perioada pandemiei nu au suficiente resurse psihice sau/şi materiale pe care să le pună la dispoziţia copiilor. Un astfel de articol e tare binevenit să atragă atenţia asupra riscurilor pandemiei – indirecte, dar serioase – pentru copii.

    • Tiberiu Ezri commented on January 19, 2021 Reply

      Va multumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *