Copii, vă rog nu vă apropiați prea mult de mine. Este interzis din cauza pandemiei! Nepoții mei nu îmi acceptă cererea, ci mă tot întreabă: „De ce? Ce este pandemia? Când se va termina?” Răspunsuri aș avea, dar majoritatea se bazează numai pe logică nu au o bază solidă. Copiii îmi simt nesiguranța și continuă să se apropie de mine și de iubita lor bunică. Recunosc, nu am fost prea disciplinați, ne-am întâlnit adeseori cu ei, ba chiar au dormit la noi în timpul pandemiei. Ne venea foarte greu să refuzăm, mai ales că părinții lucrează și venind acasă, încep muncile casnice, cele educative, în locul școlilor închise, precum și cea de părinți. Cu toate greutățile, au rămas părinți grijulii. Noi îi ajutăm cum putem. Copiii vin la noi printre altele pentru că este foarte greu să găsești pe cineva care să-i îngrijească în orele dimineții. Iar noi, ca pensionari, avem timp berechet. Îi supraveghem să-și pregătească lecțiile, îi ajutăm să se conecteze la Zoom, mănâncă și chiar dorm la noi când părinții lor vor să se relaxeze pentru câteva ore. Recunosc, este riscant, dar noi acceptăm riscul de dragul lor.

Dar ne gândim noi oare cum primesc copiii pandemia și ce urme ar putea lăsa asupra copilăriei lor? Paradoxal, spre deosebire de alte pandemii din trecut, copiii sunt mai puțin afectați fizic, dar pot fi purtători și transmițători ale bolii. Scriu paradoxal, fiindcă deși fizic sunt mai puțin afectați, repercusiunile psihologice, sociale, familiare și educative ale pandemiei asupra copiilor pot fi severe și chiar decisive privitor la viitorul lor. De aceea noi facem tot posibilul să le creăm o viață acceptabilă și să le dăm căldura sufletească atât de vitală unui copil.

Organizația mondială a sănătății (OMS) avertizează că tensiunea și lipsurile materiale agravate de COVID-19, mai ales în lumea a treia, au mărit frecvența maltratărilor și exploatării sexuale a copiilor.

De asemenea, după statisticile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și nu numai, copiii din familii sărace sunt afectați mai grav ca cei din familiile mai înstărite. Același lucru s-a constatat în Israel și la adulți. Considerând că în cele 37 de țări dezvoltate aparținând OCDE, unul din nouă copii suferă de afecțiuni mintale, impactul COVID-19 asupra sănătății mintale este și mai mare.

Copiii sunt foarte sensibili la tot ce le schimbă ritmul obișnuit al vieții. Și ei sunt receptivi la știrile despre pandemie, la fel ca adulții. Stresul în care se află este accentuat de carantine, închiderea școlilor și grădinițelor, izolarea unor unor membri de familie și chiar îmbolnăvirile cu COVID19. Evreii ultra-religioși din Israel, cu familii mari și apartamente mici, au probleme să-i țină acasă pe copii și de aceea multe școli religioase nu au fost închise. Și mai predispuși la anxietate sunt copiii pesimiști din fire, care se tem că situația ar putea scăpa de sub control. Poate cei mai afectați, cel puțin în Israel, sunt elevii de liceu. Nu numai că ei trec prin schimbări hormonale și psihologice caracteristice pubertății, dar tot ei au pierdut cele mai multe zile de școală. Sistemul încearcă să-i ajute, ușurând bacalaureatul și admiterea în învățământul superior, dar lor le rămân totuși lacune serioase în cunoștințe. Perioadele de carantină sunt frecvent asociate cu stări de depresie și/sau anxietate la copii.

Copiii trec printr-o adevărată pandemie electronică și adicție la telefon și internet. Izolarea sufletească îi face pe copii să fie tot mai preocupați cu internetul, care aparent îi scoate din singurătate. Nepoții noștri nu sunt o excepție. Cea mare este legată de TikTok (o rețea socială care permite fiecărui membru să creeze și să publice online video clipuri scurte, care se pot exprima textual, verbal, prin scene comice, prin cântat și/sau prin dans). Fiind o rețea din China, poate exista riscul monitorizării utilizatorilor.

Moartea unui membru de familie sau înrăutățirea situației financiare din cauza șomajului adâncesc trauma sufletească a copiilor, ca urmare a conflictelor inerente care apar în familie.

În special sunt afectați copiii care aveau tulburări psihologice și înaintea pandemiei. Printre acestea se numără tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD).

Aparent, nepoții noștri nu suferă prea mult în timpul pandemiei. După părerea mea asta se datorează în primul rând grijii continue pe care o simt din partea părinților și a noastră. Cel mai mult îi supără distanțarea față de prieteni și colegi, parțial compensată prin conversații interminabile la telefon și prin adicția la internet. Nepoatele noastre s-au obișnuit cu Zoom și îl folosesc cu plăcere, mai ales că acesta le dă ocazia virtuală de a-și revedea colegii. Tatăl lor, fiul nostru mai mare, îi duce frecvent în excursii cu bicicleta, fiindcă pericolul sedentarismului este îngrășarea. Pe de altă parte, ca să le dea o ocupație, mama lor și soția mea prepară împreună cu ele prăjituri. De asemenea nu am pierdut nicio ocazie să sărbătorim zilele de naștere ale membrilor familiei, cât și sărbătorile naționale și cele tradiționale, prin Zoom sau în cadrul familiei restrânse.

Este interesant la ce se gândesc copiii în timpul pandemiei. Dorul de prieteni apare la 76%, apoi 59% se plictisesc, 38% se bucură să petreacă mai mulți timp cu familia, 13% se simt singuratici și 7% se tem.

Promovarea unui comportament pozitiv pentru a-i ajuta pe copii în timpul pandemiei.  În filmul următor se dau unele sfaturi părinților https://ufhealth.org/news/2020/promoting-positive-behavior-children-during-covid-19-crisis

În articolul Cum să ajutăm copiilor să facă față schimbărilor datorate pandemiei COVID, psihologa educațională Kathy Sievering dă sfaturi practice importante despre ocrotirea copiilor în timpul pandemiei. Pandemia este o ocazie și pentru adulți (părinți, frați mai mari, bunici etc.) de a servi drept model copiilor în rezolvarea problemelor, flexibilitate și compasiune, precum și folosirea rațională a timpului și culegerea de informații veridice și folositoare din marea de informații furnizate de media despre COVID-19. Explicațiile despre COVID-19 trebuie furnizate copiilor în mod calm, pentru a preveni anxietatea. Trebuie să le explicăm în fraze simple dar plauzibile și ușor de înțeles de ce este necesar să purtăm mască, să ne distanțăm și să păstrăm igiena personală. Copiii trebuie orientați spre gânduri și fapte pozitive. Unui copil mai mare, un banc bun îi poate descreți fruntea. Faptul că petrecem mai mult timp cu copiii poate fi folosit pentru jocuri comune. De exemplu, eu joc adesea șah cu nepoții mei și îi mai las să câștige, ca să se bucure. Dar sunt și multe alte mijloace de a ne arăta afecțiunea față de copii și acest lucru îi calmează și ne apropie sufletește de ei. Trebuie neapărat să monitorizăm accesul lor la media, fiindcă ascultatul continuu al știrilor produce atât la adulți, dar mai ales la copii, anxietate și frică. Zvonurile și jumătățile de adevăr trebuie evitate, pentru a nu produce confuzie în mintea copiilor. Este mai bine să-i lăsăm să ne pună întrebări decât să le povestim, astfel vom ști ce îi preocupă cu adevărat. Profunzimea explicațiilor pe care le-o dăm depinde de vârsta copilului.

Copilul trebuie să păstreze contactul permanent cu școala și să participe la toate activitățile școlare premise. Nu mai puțin important este urmărirea sănătății mintale a copilului, care poate suferi sub influența stresului permanent.

Copiii sunt pentru noi cea mai prețioasă avere. Sunt cel mai scump diamant, pe care cu cât îl cizelăm mai mult, cu atât va fi mai valoros. Copiii vor transmite mai departe nu numai genele noastre, ci și tot ce au învățat de la noi: sârguință, corectitudine, sensibilitate, afecțiune și compasiune. Deși fizic copiii sunt relativ protejați față de formele severe ale bolii cu COVID-19, influența acesteia asupra comportamentului și psihicului copiilor poate fi covârșitoare și chiar permanentă. Datoria noastră ca părinți, bunici și pedagogi este de a-i sprijini în aceste clipe grele, pentru a evita efectele nefaste ale pandemiei asupra copiilor.

Tiberiu Ezri