Primul vaccin din istorie – ce s-a schimbat în cei peste 200 de ani?

În viață apar întâmplări și coincidențe pe care ne-ar fi greu să le inventăm dacă am dori. Așa putem descrie și crearea primului vaccin anti-COVID prin cooperarea celor două companii, Pfizer și BioNTech. Realizatorii acestui vaccin au fost patronii firmei BioNTech, o pereche de cercetători germani, prof. Uğur Şahin, președintele companiei și soția sa, dr. Özlem Türeci, vice-președinte. Într-un interviu acordat după aprobarea vaccinului, el a povestit că deja în ianuarie 2020, când boala produsese doar o epidemie locală în China, ei au înțeles că acest virus va deveni o problemă mondială și au început imediat să lucreze la prepararea unui vaccin. În martie s-au aliat cu uriașul concern Pfizer și până în decembrie au ajuns printre cei mai bogați oameni din Germania, valoarea companiei crescând într-o singură zi cu 20 de miliarde de Euro. El a ajuns în Germania la vârsta de 4 ani, cu familia lui de imigranți turci, iar soția lui s-a născut în Germania, tot într-o familie de imigranți turci.

prof. Uğur Şahin şi soţia sa, dr. Özlem Türeci

Am adus în atenţia cititorilor această poveste, luată parcă dintr-o carte de basme, pentru a sublinia asemănarea uluitoare cu primul vaccin din lume, al cărui principiu a ajuns în Anglia tot din Turcia. Și atunci, la fel ca astăzi, au apărut teorii ale conspirației, unii oameni au negat eficiența vaccinului și chiar au inventat tot felul de primejdii. Istoria nu se repetă, putem însă compara procesele, pentru a le înțelege mai bine.

Ideea de vaccinare, de intervenție activă pentru prevenirea unei boli, a apărut în Europa la începutul sec. al XVIII-lea, în legătură cu epidemiile de variolă care, de-a lungul timpului, au cauzat moartea a peste 300 de milioane de oameni, iar supraviețuitorii rămâneau desfiguraţi, cu „fața ciupită de vărsat”. Primul vaccin contra variolei a fost inventat la sfârșitul sec. al XVIII-lea, de către medicul și omul de știință britanic Edward Jenner. Dar ideea de imunitate în fața unei boli a ajuns în Anglia cu mult înainte, din Constantinopol. Turcii au fost cei care au dat imboldul pentru crearea ambelor vaccinuri în Europa și ambele au avut premiera în Anglia.

Lady Montagu

Tratamentul preventiv care în fond nu era un vaccin, poate nici măcar tratament, a fost adus în Anglia, de la Constantinopol, de lady Mary Wortley Montagu, soția ambasadorului britanic în imperiul Otoman. Lady Montagu (1689-1762) era o femeie uluitoare pentru vremea ei și chiar pentru zilele noastre. În primul rând, era o aventurieră și datorită postului soțului ei a ajuns în toate colțurile Imperiului Otoman, observând lucruri necunoscute în Europa. Ea era și o scriitoare și poetă apreciată, înaintașa lui Jane Austen. Era considerată cea mai interesantă femeie engleză a secolului, un personaj excentric cu o minte independentă.

În timpul peregrinărilor prin Imperiul Otoman, ea a observat multe lucruri necunoscute în Europa. În 1715 s-a îmbolnăvit de variolă. Spre norocul ei s-a însănătoșit, dar i-au rămas urme neplăcute pe piele. Acest fapt a făcut-o să fie foarte vigilentă în legătură cu prevenirea bolii, mai ales la copiii ei. La Constantinopol ea a observat că localnicii adunau lichidul din pustulele bolnavilor, făceau câteva incizii în locuri mai puțin vizibile pe corpul oamenilor sănătoși, mai ales al copiilor, și ungeau rana cu acel lichid. Pe loc apăreau leziuni de variolă, dar numai pe o zonă limitată. Chiar dacă pacientul se îmbolnăvea, făcea o formă ușoară și se vindeca, iar mai târziu era imun la variolă. Cu toată opoziția celor din jur, ea a hotărât să aplice acest tratament copiilor ei, care au devenit imuni la variolă pentru toată viața.

Sistemul, adus în Turcia din Caucaz, în 1670, își avea originile în China, unde se practica deja în sec. al X-lea. Fetele frumoase din Caucaz erau foarte căutate pentru haremul sultanului. Ele erau inoculate încă din copilărie. Odată cu ele, practica aceasta a ajuns și în Turcia.

La întoarcere, Lady Montagu a încercat să introducă și în Anglia acest sistem de inoculare, numit variolation, dar ideea a fost respinsă categoric de toate instituțiile și cercurile științifice. Ea a triumfat doar cu sprijinul prințesei de Wales și, mai târziu, a reginei Caroline. Este adevărat, metoda era foarte riscantă, mai ales în condiţiile igienice precare de atunci, şi mulți dintre cei tratați astfel mureau de infecții. Cert este însă că această metodă „importată” a deschis drumul ideii geniale a lui Jenner, de a imuniza populația prin vaccinare.

În Europa copiii marilor case regale au fost inoculați după sistemul variolation. Cu timpul, sistemul s-a răspândit în toată lumea, din America și până în Noua Zeelandă. În timpul Războiului de Independență al Statelor Unite, când a izbucnit o epidemie de variolă, George Washington a constatat că armata nu putea ține piept armatei britanice, în care toți soldații erau variolizați. Atunci el a ordonat ca și soldații americani să fie variolizați înainte de a ieși la luptă.

Edward Jenner

Edward Jenner (1749-1823) era medic, dar a studiat și biologia care îl fascina. Studiind animalele și păsările, el a observat că și vitele fac variolă, dar într-o formă mai ușoară, numită vaccină, sau variola taurinelor. Ele pot transmite boala și la om.

Edward Jenner

Jenner a observat că lăptăresele, fetele care mulgeau vacile, aveau tenul impecabil, niciuna nu avea cicatrici de variolă și a înțeles că ele erau protejate în urma variolei taurine pe care o contactaseră. Aceasta afecta ușor pielea membrelor, dar nu și a feței, acordându-le imunitate față de variola ucigătoare. În mai 1796 el a găsit o tânără lăptăreasă, Sarah Nelmes, care avea o formă ușoară de variolă pe mâini și brațe. A prelevat lichid din leziunile ei și l-a inoculat unui băiat de opt ani, fiul grădinarului său. Copilul a făcut puțină febră și disconfort în brațe. O zi s-a simțit rău, dar apoi și-a revenit. Două luni mai târziu el l-a infectat pe băiat cu lichid dintr-o leziune de variolă umană gravă. Băiatul nu a prezentat nici un semn de boală, iar Jenner a ajuns la concluzia că era complet imunizat.

În 1797, după ce a inoculat mai mulți copii fără ca ei să se îmbolnăvească, Jenner a apelat la Royal Society, cerând ca experimentul să fie publicat. Apelul a fost respins. Un an mai târziu el a publicat o mică broșură, în care prezenta cele 23 de cazuri pe care le tratase. În acest articol el folosește pentru prima dată termenul vaccination (vaccinare) în loc de variolation. Termenul nou, derivat de la cuvântul latin vacca (vacă), a fost adoptat în numeroase limbi.

Una din puținele excepții este limba ebraică, unde se folosește cuvântul hisun. El fost propus în 1896 (exact o sută de ani după invenția vaccinului) de dr. Ițhak Ben Iosef Tovim din Petersburg, într-un articol din ziarul ebraic Hameliț. În articolul Difteria (încă nu exista un cuvânt ebraic pentru această boală), el vorbește despre microbi, imunitate și vaccinare. Cuvântul propus de el pentru microb nu a fost adoptat, astăzi se folosește haidak (inventat de Ben Iehuda). Însă cuvintele pentru imunitate hosen și vaccin hisun se folosesc până azi. Ele se bazează pe o rădăcină biblică cu sensul de „rezistență”.

Prezentarea lui Jenner a stârnit reacții mixte În comunitatea medicală din Anglia; unele favorabile, multe ostile sau chiar ridicole. A fost criticat mai ales de preoți, care considerau că este o erezie să inoculezi pe cineva cu un material luat dintr-un animal bolnav. Într-o caricatură din 1802, oameni care au fost vaccinați apar cu capete de vaci.

Însă vaccinul a învins prejudecățile, bucurându-se de încrederea oamenilor. Dincolo de ocean, marele om de stat Thomas Jefferson, unul dintre „părinții fondatori” al Statelor Unite, a sprijinit vaccinarea și a inițiat un program național de vaccinare a întregii populații. Vi se pare cunoscut?

Până la urmă Jenner a primit recunoașterea oficială a parlamentului britanic, inclusiv sprijin financiar. În anul 1840 sistemul de variolation, care era foarte riscant, a fost interzis în Anglia, vaccinarea rămânând singurul mod de imunizare față de bolile molipsitoare. Așa au dispărut câteva din molimele care au omorât milioane de oameni de-a lungul istoriei. Ultimul caz de variolă a fost semnalat în 1970.

Natura are regulile ei și primejdiile nu dispar, ci doar se schimbă. În ultimii 50 de ani au apărut boli noi, necunoscute, printre care HIV, SARS, ebola, și acum COVID-19. 

Gânduri

Este amuzant că atunci, la fel ca astăzi, vaccinul a fost primit cu neîncredere, controverse, ezitări și mai ales felurite teorii ale conspirației, unele de-a dreptul de neconceput. Poate că aceste tendințe au rădăcini mai adânci, din domeniul comportamentului psiho-social. În zilele noastre nu este vorba de a trata o boală existentă, vizibilă, ci de a preveni o boală care poate să apară sau nu și spre deosebire de variolă, COVID 19 nici măcar nu se vede. Oamenii ar vrea să știe ce le rezervă viitorul, dar nu să-l influențeze. Chiar dacă este vorba de a preveni o nenorocire, mulți sunt fataliști, preferând negarea și ignoranța. Poate că unora le vine greu să ia în serios o amenințare aflată în viitor, care se poate materializa sau nu, și de aceea ei neagă primejdia, iau în derâdere măsurile de prevenire sau încearcă să-i înspăimânte pe alții. Să sperăm că și de data acesta, la fel ca în trecut, înțelepciunea și bunul simț vor învinge prejudecățile și superstițiile.

Multă sănătate tuturor!    

Asher Shafrir

Bibliografie

The Montagu millenium, Lady Mary Wortley Montagu (1689-1762). Way Bach Machine, 2008

Riedel Stefan, Edward Jenner and the history of smallpox and vaccination, Prob (Bayl Univ Med Cent), 2005

Montagu. The letters and works of Lady Mary Wortley Montagu. London, 1893

BBC, History. Edward Jenner, 2014

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

15 Comments

  • Thomas Lewin commented on January 19, 2021 Reply

    Un articol excelent!In DEVILS,DRUGS and DOCTORS, Howard W. Haggard ,M.D.,face si el distinctia dintre inoculare si vaccinare,acordand lui Lady Montagu un loc alaturi de Edward Jenner.

  • Marina Zaharopol commented on January 16, 2021 Reply

    Am invatat multe lucruri din acest articol excelent, dar mai important mi se pare faptul ca l-am citit cu deosebita placere si interes.
    Multumiri dlui Shafrir!

  • Eva Grosz commented on January 15, 2021 Reply

    Articol interesant, ca de obicei ! Mulțumim !

  • Klein Ivan commented on January 15, 2021 Reply

    WOW ! ( Nu – mi vine în minte un termen romînesc comparabil ) . K.I.

  • eva galambos commented on January 14, 2021 Reply

    Articol extrem de interesant, Știam numai de Jenner.

  • Veronica Rozenberg commented on January 14, 2021 Reply

    Foarte interesant articolul dlui Asher Shafrir. Cu toate acestea, nu este menţionat procedeul tehnic care a determinat saltul calitativ, de la utilizarea lichidului colectat în pustulele de variolă a unor persoane ce fuseseră deja infectate, sau poate chiar luate e la bovinele infectate, pentru a-l inocula în oameni. [1]
    Am căutat să aflu mai multe despre acest procedeu, şi nu am prea găsit mare lucru, dar am găsit totuşi câteva informaţii care se află la adresele URL, pe care sper că Andrea le va adăuga la acest comentariu, pentru cine ar dori să afle mai multe amănunte.
    Ceea ce însă aş copia, luat din al doilea articol, este faptul că vaccinurile sunt realizate (până acum, în cazul Covid 19, printr-una din tehnicile enumerate mai jos:

    • Vaccinuri care conţin microorganisme vii atenuate.
    • Vaccinuri care conţin microorganisme inactivate.
    • Vaccinuri care conţin componente microbiene purificate, proteice sau polizaharidice conjugate proteic.
    • Vaccinuri care conţin proteine recombinate.
    • Vaccinuri care conţin anatoxine (toxina[2] microbiana folosita pentru imunizare).
    La adresa URL[3]
    Am găsit explicaţii privind vaccinul împotriva COVID, despre care s-a ţinut o mică conferinţă, în cadrul sistemului de asigurare Macabi (unul dintre sistemele medicale din Israel), la această conferinţă s-a specificat, că spre deosebire de majoritatea vaccinurilor, a căror tehnică de fabricaţie, presupune că vaccinul creat să conţină fie microorganismul inactivat, fie o variantă atenuată, vaccinul produs atât de repede de companiile Pfizer in colaborare cu BioNtech şi Moderna (poate şi celelalte, dar nu cel al companiei AstraZenica [4]) foloseşte o altă tehnică, mRNA [5] tehnică în cadrul căreia, vaccinul nu conţine nici virus inactiv şi nici atenuat. Amănunte desigur se pot găsi pe Internet, dar cu oarecare efort de căutare.

    [1] https://ec.europa.eu/health/documents/community-register/2017/20170206136580/anx_136580_ro.pdf
    [2] Toxina insasi, este o substanță organică (mai frecvent proteică) cu acțiune toxică, produsă de organisme vegetale sau animale.
    [3] https://www.ema.europa.eu/en/documents/product-information/comirnaty-epar-product-information_ro.pdf
    [4] https://www.lesechos.fr/industrie-services/pharmacie-sante/covid-astrazeneca-vise-le-vaccin-pour-tous-robuste-et-abordable-1267585

    [5] mRNA is an intermediary molecule which carries the genetic information from the cell nucleus to the cytoplasm for protein synthesis. Whenever some genes are expressed or are in their active state, many copies of mRNA corresponding to the particular genes are produced by a process called transcription. These mRNAs synthesize the corresponding protein by translation.
    Israelul a realizat o campanie de vaccinare remarcabilă, atât prin rapiditatea achiziţionării vaccinului (sunt cei care susţin că ar fi plătit dublu, său mult mai mult decât alţi clienţi), dar şi prin crearea unui schimb util de informaţii intre compania Pfizer şi Israel, privind date statistice care vor transforma vaccinarea în Israel într-un experiment valoros pentru aprecierea calităţii procedurii de vaccinare şi probabil a vaccinului însuşi. Aceste date vor fi transmise la Pfizer.
    Nu i se poate nega lui Bibi contribuţia în această realizare pe care toată lumea o consideră ca fiind remarcabilă.😊

    • Veronica Rozenberg commented on January 14, 2021 Reply

      Am uitat să menţionez în comentariu, că al doilea vaccin, care în Israel se administrează după 3 săptămâni, se numeşte RAPEL.
      Ăsta era cuvântul folosit în copilăria noastră pentru injectarea după o perioadă, a unei porţii suplimentare de vaccin.

    • Hava Oren commented on January 14, 2021 Reply

      La radio s-a spus că s-a plătit 23 de dolari doza de vaccin, dar chiar dacă s-a plătit dublu, investiția a fost excelentă!

    • Asher Shafrir commented on January 14, 2021 Reply

      Am vrut să scriu și am renunțat următoarea remarcă: eu nu sunt medic și nici nu-mi trece prin cap să mă bag în așa chestiuni. Articolul meu este istorie pură. La asta mă pricep.
      Îi mulțumesc în orice caz Veronicăi, mai ales că am avut ocazia să adaug ramarca.

      • Asher Shafrir commented on January 15, 2021 Reply

        Și eu vreau să adaug că tema articolului este „primul vaccin” pe când dumneavoastră, Veronica, vorbiți despre ultimul vaccin. Este o altă temă.
        Nu credeți că cuvântul trebuie scris RAPPEL? Nu sunt sigur.

        • Andrea Ghiţă commented on January 15, 2021 Reply

          În franceză rapel este cu doi de p, în română nu.

  • Hava Oren commented on January 14, 2021 Reply

    M-am delectat cu articolul. Și caricatura din 1802 a rămas cât se poate de actuală!

    • Asher Shafrir commented on January 14, 2021 Reply

      Este adevărat că istoria nu se repetă, dar am putea și așa învăța câte ceva din ea. Din păcate nu facem acest mic efort.

  • Tiberiu Ezri commented on January 14, 2021 Reply

    Articol fantastic de bun, realist si actual, multumim!
    La fel ca in ebraica si in limba maghiara exista un cuvant special pentru vaccinare – oltas (oltash).

    • Asher Shafrir commented on January 14, 2021 Reply

      Vă mulțumesc. Doar știam cuvântul din copilărie dar nu mi-a venit în cap.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *