Taximetrist la Tel Aviv

La ieșirea din clădirea Gării Centrale de la Tel Aviv, am urcat în primul taxi care mi-a ieșit în cale. M-am așezat pe locul de lângă șofer, cum făceam întotdeauna, uitând că suntem în plină pandemie. Șoferul m-a privit curios. Amândoi ne-am pus măștile, după care i-am spus destinația la care voiam să mă ducă

– Nu ți-e teamă să stai în față? Organele sanitare recomandă călătorilor să se așeze pe bancheta din spate.

– Scuză-mă, întotdeauna îmi place să stau în față când călătoresc cu taxiul, văd mai bine orașul, clădirile, oamenii, am răspuns. Când conduc, nu mă pot să mă uit în jur, asta e explicația, dar dacă te deranjează, oprește și trec în spate.

– Pentru mine e în regulă unde stai, important că avem măști, a spus Michael. (Așa s-a prezentat mai târziu.)

Era un bărbat pe la vreo șaizeci de ani, roșcat, cu nas proeminent și o șapcă de piele cu cozoroc, à la Robert de Niro.

– De unde ești matale? m-a întrebat Michael.

– Din Beer Șeva, am răspuns.

– Nu mă refeream la orașul în care locuiești, asta mă interesează mai puțin. De unde ai emigrat ?

– Poți să ghicești? l-am întrebat, văzându-l bine dispus.

– Ai accentul lui Ephraim Kishon, deci vorbești ungurește (Ephraim Kishon, 1924-2005, a fost scriitor, dramaturg și regizor, născut la Budapesta), deci poți fii originar din Ungaria, România, sau ce știu eu de unde, a spus Michael.

– Din Cluj, România, i-am răspuns.

– De cât timp ești șofer? l-am întrebat.

– De patruzeci de ani. Douăzeci de ani am lucrat la Egged (societate de autobuze), a răspuns Michael.

– Din câte știu, șoferii de la Egged sunt mai bine plătiți decât cei de pe taxiuri. De ce ai trecut la taxiuri? l-am întrebat.

– În primul rând pentru că am mai mult timp liber și apoi pe parcursul călătoriilor cunoști o sumedenie de oameni, cu care îmi place să stau de vorbă. Am avut parte de atâtea întâmplări deosebite, încât numai pentru acest lucru merită să fiu șofer de taxi.

Povestește-mi câteva, l-am rugat pe Michael.

– Văd că și dumitale îți place să stai de vorbă cu oamenii, a răspuns noua mea cunoștință și imediat a început să povestească.

Nașterea

Într-o zi am dus o clientă însărcinată la prietena ei la Holon (oraș de lângă Tel Aviv). Deodată a început să geamă de durere și mi-a spus înspăimântată că a început să nască. Pentru un moment am intrat am intrat în panică, dar mi-am revenit repede. Neștiind dacă voi ajunge la timp la spital, am sunat la Salvare și am pornit spre spitalului cel mai apropiat. Nu am ajuns, a trebuit să opresc mașina și s-o ajut să nască. Până când a ajuns salvarea, clienta mea adus pe lume un băiețel mare și rozaliu. Paramedicul mi-a mulțumit pentru activitatea mea de moașă și a luat mama și copilul la spital.

– Te-ai mai întâlnit cu ei? l-am întrebat pe șofer.

Am fost invitat la brit milla (circumcizia) copilului, a spus Michael.

Sfaturi pentru tineri

Cu altă ocazie, a continuat șoferul, un băiat tânăr, foarte supărat, m-a rugat să-l duc unde vreau eu. Bani are, mi-a spus, numai să-l duc, nu contează unde. L-am întrebat de ce era atât de prost dispus. Mi-a relatat că îl părăsise iubita. I-am povestit că și eu am avut parte uneori de asemenea situații neplăcute, ele fac parte din viața oricrui tânăr. Astfel câștigi experiență în relațiile cu fetele, i-am spus. Mi-a mulțumit și m-a rugat să-l duc acasă.

Aeroportul

Într-una din seri, un bărbat mi-a cerut să-l duc repede la aeroport. Era pe cale să piardă avionul, iar a doua zi avea o întâlnire extrem de importantă la Londra. Am mers cât puteam de repede. Nu știu dacă a ajuns la timp, dar eu am fost amendat pentru exces de viteză.

Toți clienți plătesc?

L-am dus pe actorul meu preferat la teatru, își continuă povestirile Michael. Descoperind o poză a lui pe bordul mașinii, actorul a fost atât de impresionat, încât a uitat să plătească drumul.

Un loc pentru sinucigași

– Una din aventurile cele mai nebunești, a continuat Michael, am avut-o cu un tânăr care m-a rugat să-l duc într-un loc izolat, unde să se poată sinucide. Eu doar cunosc bine orașul.

– Și ce ai făcut cu el? l-am întrebat, văzând că a tăcut, n-ai încercat să-l convingi să nu o facă?

– Am încercat, a răspuns Michael, l-am întrebat de ce voia să-și pună capăt zilelor, dar nu mi-a răspuns.

– Și cum s-a terminat povestea? l-am întrebat

– L-am asigurat că îi găsesc locul perfect… și l-am dus la cel mai apropiat spital de psihiatrie.

Despre pasageri și șoferi

– Se spune despre voi, șoferii de taxiuri din Tel Aviv, că înaintea alegerilor voi îl mirosiți înaintea presei pe candidatul care va fi primul ministru.

– În ultimii zece ani ne-am cam pierdut acest simț, a răspuns taximetristul. În tot acest timp Bibi a fost prim ministru. În 1999, când Ehud Barak a ajuns șeful statului, aproape toți șoferii de taxi din Tel Aviv aveau în mașină poza lui.

– Despre ce le place clienților să discute? l-am întrebat.

– Despre sport, politică, afaceri, mi-a răspuns Michael. Mulți îmi cer să le povestesc despre locurile pe unde trecem. Despre politică nu-mi place să vorbesc, nu știu pentru care partid votează clientul. Unii îmi cer să le povestesc ultimele bârfe din lumea artistică, alții se interesează de magazinele de alimente, unde se pot face cumpărături ieftine, multe femei mă întreabă dacă nu și-a pus din greșeală ruj sau rimel pe obraji. Pe una dintre cliente am asigurat-o că are de toate pe ambii obraji, dar îi stă bine oricum…

– Îi recunoști pe pasageri de unde sunt? l-am întrebat.

– De obicei da, mi-a răspuns. Cei care vin din alte orașe sunt mai tăcuți și îmi cer să-i duc la gară sau la autogară. Cei din Tel Aviv sunt mai dezinvolți, mai siguri pe ei și mai guralivi, se aruncă pe bancheta din spate în timp ce îmi spun adresa dorită.

Ajuns la destinație, mi-a părut rău să cobor din taxi, aș fi continuat să discut cu Michael încă multă vreme. Păcat că în Tel Aviv distanțele sunt atât de scurte…

Andrei Schwartz

30/09/2021

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

4 Comments

  • tiberiu ezri commented on October 22, 2021 Reply

    Simpaticos!

  • Andrea Ghiţă commented on October 21, 2021 Reply

    Cred că taximetriştii sunt la fel, pretutindeni. Şi mie îmi place să povestesc cu şoferul de taxi pentru că este un fel de a lua pulsul populaţiei. Rareori am întâlnit taximetrişti care să nu fie vorbăreţi. Poate la Braşov unde nu sunt numai taciturni, ci şi ursuzi. Cinste excepţiilor.

  • אנדרי שוורץ אנדרי שוורץ commented on October 21, 2021 Reply

    Mulțumesc Gabi.

  • gabriel gurm commented on October 21, 2021 Reply

    AI dreptate Andrei, taximetristii sunt o superba sursa de informatii despre tot ce se intampla in perimetrul lor (urban, statal, etc).
    In plus majoritatea sunt vorbareti, deci se lasa usor intrebati si raspund cu placere, doar daca le esti simpatic….
    GBM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *