După două decenii de guvernare Likud-Benjamin Netanyahu și mai multe tentative eșuate de alegeri, care nu s-au soldat cu victoria vreunuia dintre partidele de opoziție, acestea au ajuns la concluzia că numai prin realizarea unui front larg vor putea dărâma regimul Netanyahu. Deși numitorul comun al celor opt formațiuni politice aflate azi la guvernare a fost ceea ce am menționat anterior, liderii partidelor au vrut efectiv să și conducă Israelul. Ei nu mai doreau o a cincea rundă de alegeri și și-au propus să încerce să soluționeze cele mai acute probleme ale țării – pandemia de coronavirus, bugetul, problemele sociale, rezolvarea unor probleme acute ale populației arabe din Israel și bineînțeles cea mai importantă chestiune, cea a securității țării, înțelegându-se aici amenințarea iraniană și cea a formațiunilor islamiste palestiniene, unele considerate teroriste, cum sunt Jihadul islamic, Hamas, Hezbollah și alte grupări care înconjoară Israelul și nu se știe niciodată când vor începe să lanseze atacuri masive. Deși majoritatea analiștilor prevedeau o viață scurtă acestui guvern care reprezintă aproape întreg spectrul politic israelian, inclusiv pentru prima dată și un partid arab, deocamdată acesta rezistă. Din păcate, este vorba de un fir subțire care îl desparte de eșec în condițiile în care opoziția condusă de Netanyahu face orice să-l împiedice să acționeze, chiar contrar propriilor interese. Dar speranța este că și în rândul acesteia se vor găsi persoane cu gândire rațională care să accepte inițiativele guvernului.

Se pare că țări central-europene, și mă refer concret la Cehia și Ungaria, au preluat modelul israelian. De fapt, era mai mult o chestiune de bun simț. Atât opoziția cehă, cât și cea maghiară și-au dat seama (din păcate a trebuit să treacă destul de mult timp) că numai împreună, în pofida marilor diferențe ideologice și de program ale partidelor componente, vor putea învinge un regim recunoscut de o mare parte a opiniei publice ca fiind corupt și în ce privește Ungaria – autocrat. În Cehia, opoziția de centru-dreapta „Împreună” împreună cu formațiuni de centru-stânga a învins în recentele alegeri legislative partidul populist al premierului Andrej Babiš, ANO. Coaliția câștigătoare s-a angajat să formeze un nou guvern împreună cu celălalt grup al opoziției, format din Partidul Piraților (ecologist și antisistem) și cu Partidul Primarilor. Împreună vor avea 108 mandate din cele 200 din camera inferioară a parlamentului ceh. O singură privire asupra viitoarei structuri a guvernului ne dă imaginea unei varietăți ideologice și politice decise să guverneze și să pună capăt conducerii Babiš care, deși milionar, a supraviețuit cu sprijinul partidului comunist.

O situație asemănătoare se conturează și în Ungaria. Opoziția este decisă să pună capăt regimului Orbán care s-a dovedit antieuropean, corupt și autocrat. Din cauza fărâmițării opoziției, timp de trei mandate guvernul Orbán a reușit să dispună în parlament de două treimi din locuri, ceea ce a însemnat că a putut trece, prin vot, o serie de legi antidemocratice prin care s-au încălcat principiile statului de drept și ale drepturilor omului. Familia Orbán, a apreciat opoziția, și-a format un adevărat clan care a pus mâna pe toate beneficiile oferite de stat, de multe ori dovedindu-se corupt. Cu greu, renunțând și la orgolii, opoziția a dat curs cererii alegătorilor de a face un front comun, acesta fiind singurul mijloc prin care ar exista șansa de a schimba regimul. Strategia s-a dovedit viabilă la alegerile locale, când administrarea Budapestei și a altor numeroase orașe a revenit opoziției. Unul dintre obstacolele formării acestui front comun a fost includerea partidului Jobbik, formațiune de dreapta naționalistă, antisemită și antiroma la origine. Pe parcurs, partidul s-a scindat și cel care a rămas cu această denumire a glisat mai spre centru. Jobbik, care se bucură de popularitate în unele regiuni mai sărace din Ungaria, și-a modificat unele poziții, devenind frecventabil, deși prezența sa este o armă în mâna regimului Orbán care reproșează opoziției acceptarea unui partid considerat fascist.

În ce măsură acest format va avea succes? Alegerile din Ungaria vor avea loc probabil în primăvara viitoare, iar opoziția formată din Partidul Socialist Ungar, Coaliția Democratică, Momentum, Pàrbeszéd (Dialog), LMP și Jobbik a cerut fiecărei componente să propună candidați pentru viitorul prim-ministru care urmau să fie supuși unui scrutin anticipat. Angajamentul celor șase partide a fost că indiferent cine va câștiga, celelalte îl vor sprijini.

 Au fost organizate două tururi de scrutin; în cel de-al doilea s-au confruntat candidatul Coaliției Democratice, Klàra Dobrev și cel al Mișcării Ungariei Tuturor, o mișcare civică, Péter Màrki-Zay, primarul orașului Hódmezövàsàrhely. Marea problemă la care opoziția urma să găsească o soluție era că deși Klàra Dobrev, europarlamentar și vicepreședintele Parlamentului European, se bucura de popularitate, ea era soția fostului premier socialist Ferenc Gyurcsány, neagreat de o mare parte a opiniei publice maghiare și această situație ar fi putut să-i îndepărteze pe alegători. În schimb Màrki-Zay, susțineau analiștii, ar atrage probabil o parte din alegătorii de dreapta nedeciși. A fost principalul argument care l-a determinat pe ocupantul locului doi după primul tur de scrutin, Gergely Karàcsony, primarul Budapestei, să se retragă în favoarea lui Màrky-Zay, care a ieșit pe locul trei.

Dilema a fost rezolvată în cel de-al doilea tur de scrutin de alegători când, confirmându-i pe analiști, Màrki-Zay s-a situate cu o mare majoritate pe locul întâi, devenind, cel puțin teoretic, candidatul opoziției pentru funcția de prim-ministru. Problema este că în Ungaria, premierul este ales de parlament, iar Màrki-Zay ar trebui să aibă susținerea majorității deputaților. Acesta nu are în spate niciun partid politic, fiind reprezentantul unei mișcări civice și, în plus, s-a declarat un om de dreapta, profund religios, familist cu șapte copii, în timp ce opoziția, cu excepția formațiunii Jobbik, este formată din partide de stânga sau centru-stânga.

Faptul că Màrki-Zay a câștigat aceste alegeri este un semnal destul de clar că opinia publică ungară, deși dorește schimbarea, nu simpatizează cu un regim de stânga. În fond, ca persoană, Màrki-Zay nu este foarte departe de imaginea lui Viktor Orbàn. Dar este posibil că, așa cum în Israel în guvern și-au găsit loc partide cu ideologii diferite, uneori chiar opuse, această rețetă să aibă succes și în Ungaria. Cum va arăta un astfel de guvern, vom vedea în primăvara viitoare.

Eva Galambos