Colaboratori arabi și musulmani cu Germania nazistă

Am scris acest articol despre colaboratorii arabi și musulmani din Ierusalim, Irak, Bosnia, Algeria, Tunisia și Kosovo, cu naziștii. M-am inspirat din convorbirile purtate cu emigranți din țările arabe și din interviul ambasadorului Serbiei la Tel Aviv. Deoarece școala și mass media au ocolit subiectul, am apelat la internet, de unde am extras și ilustrațiile. Ideea mi-a venit revăzând filmul Casablanca cu neuitații Humphrey Bogart și Ingrid Bergman.

Eretz Israel sub Mandat Britanic

Amin al-Husseini, Marele Muftiu al Ierusalimului, a devenit cel mai proeminent colaborator arab cu puterile Axei. Era prieten cu naziști de rang înalt, printre care Heinrich Himmler, Joachim von Ribbentrop și Adolf Eichmann. A contribuit la serviciile de propagandă ale Axei și la recrutarea soldaților musulmani și arabi pentru forțele armate naziste.

El a fost implicat în planificarea operațiunilor de război îndreptate împotriva Palestinei și Irakului, inclusiv în parașutarea germanilor și agenților arabi pentru lupta împotriva evreilor și britanicilor.

Rețeaua sa de spionaj a oferit Wehrmacht-ului un avertisment de 48 de ore despre invazia aliaților din Africa de Nord. Wehrmacht a ignorat informația, care s-a dovedit a fi exactă.

Există dovezi convingătoare că a fost conștient de soluția finală nazistă.

O tragicomedie istorică? În decembrie 1921, Înaltul Comisar britanic, evreul Herbert Samuel, omul numărul unu în Palestina Mandatară, l-a numit pe Amin al-Husseini Mare Muftiu al Ierusalimului și președinte al Consiliului Suprem Musulman nou creat, cel mai autoritar organism religios din comunitatea musulmană! Herbert Samuel nu a prevăzut (deși era previzibil) că al-Husseini va deveni mare nazist și dușman al evreilor și ai Marei Britanii.

**1943. Amin al-Husseini vizitând un lagăr de concentrare**

La procesul de la Nürnberg, un adjunct al lui Adolf Eichmann, Dieter Wisliceny, a declarat că al-Husseini a încurajat exterminarea evreilor europeni și s-a întâlnit cu Eichmann în biroul acestuia, primind informații despre “Soluția problemei evreiești din Europa”. Rudolf Kastner a raportat că Wisliceny i-a spus că l-a auzit pe al-Husseini relatând că a vizitat incognito Auschwitz, în compania lui Eichmann.

După încheierea războiului, al-Husseini a declarat că nu a auzit niciodată despre lagărele de exterminare și despre genocidul evreilor europeni perpetrat de naziști. El a susținut că dovezile împotriva lui au fost falsificate de dușmanii săi evrei.

A rămas o figură denigrată de unele fracţiuni politice arabe contemporane, şi onorată de altele.

Irak

Conformându-se indicațiilor primite în Germania nazistă, al-Husseini a influențat naționalismul arab în Irak. El a fost promotor al clubului pan arab Al-Muthanna și a sprijinit lovitura de stat din aprilie 1941. Rashid Ali al-Gaylani (1892-1965) a fost prim-ministru al Irakului în trei rânduri: martie-noiembrie 1933, martie 1940-februarie 1941 și aprilie-mai 1941. Naționalist arab, a încercat să îndepărteze influența britanică în Irak prin lovitura de stat din 1941. În timpul mandatelor sale a negociat acorduri cu puterile Axei.

La 1 aprilie 1941, cei patru generali conduși de Rashid Ali al-Gaylani, auto-denumiți “Piața de Aur”, au răsturnat regența pro-britanică a lui Abd al-Ilah și au instalat în Irak un guvern pro-Axa.

Intelectuali și ofițeri irakieni au plecat în Germania ca invitați ai partidului nazist. Ambasada germană a cumpărat ziarul al Alam al Arabi (Lumea arabă) care publica o virulentă propagandă antisemită, anti-britanică și pronazistă, inclusiv o traducere a lui Mein Kampf în limba arabă.

**Berlin: Rashid Ali al-Gaylani și al-Husseini vorbind la aniversarea loviturii de stat pro-naziste din 1941 din Irak.**

Când a izbucnit Războiul Anglo-Irakian, al-Husseini a emis o fatwa pentru un război sfânt împotriva Marii Britanii.

Situația evreilor din Irak s-a deteriorat rapid, cu extorcări și crime. În zilele de 1-2 iunie 1941, în urma victoriei britanice în Războiul Anglo-Irakian şi căderea guvernului pro-nazist al lui Rashid Ali al-Gaylani a avut loc pogromul cunoscut sub numele Farhud. Estimările victimelor evreiești: 600 uciși, 2000 răniți, 900 de case evreiești distruse și 580 de întreprinderi evreiești jefuite.

Grupul arab Futuwwa, modelat după tineretul hitlerist, a participat intens la pogromul Farhud. Ministrului “educației” Saib Shawkat, un mare admirator al lui Hitler, era și comandantul grupului Futuwwa.

După prăbușirea guvernului pro-nazist din Irak, al-Husseini a evadat cu ajutorul serviciului de informații Italian. A ajuns în Italia fascistă și finalmente în Germania lui Hitler. Turcia nu i-a acordat permisiunea de intrare. Gaylani a fugit în Germania, unde a fost primit de Hitler. A trăit în Arabia Saudită și în Egipt, fiind prieten bun cu Gamal Abdel Nasser

Condamnat la moarte pentru un complot, Gaylani a fost graţiat, terminându-și zilele în Liban.

Africa de Nord

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Marocul, Algeria, Tunisia și Libia au intrat sub ocupație nazistă sau franceză (Vichy), declanșându-se persecuția evreilor. Propaganda nazistă a incitat lumea arabă împotriva evreilor și a stăpânirii britanice sau franceze.

La conferință de la Wannsee, ținută în 1942 pentru “soluția finală” a problemei evreiești, Reinhard Heydrich, adjunct al lui Heinrich Himmler și șeful Biroului de Securitate al Reichului, a precizat numărul evreilor care vor fi eliminați: 700 de mii pentru “zona neocupată” care includea posesiunile franceze din Africa de Nord, adică Maroc, Algeria și Tunisia.

În 1942 SS a înființat o unitate specială de 22 de oameni pentru uciderea evreilor din Africa de Nord, condusă de ofițerul SS Walter Rauff, implicat în gazarea prizonierilor ruși și a evreilor. În Tunisia, Algeria și Maroc a fost înființată o rețea de lagăre de muncă. Pe parcursul a șase luni în aceste lagăre au pierit 2500 de evrei. Cetățeni arabi din aceste țări au colaborat cu SS.

Regele Mohammmed al V-lea, spre onoarea lui, a refuzat să-i oblige pe cei 200 de mii de evrei care locuiau în Maroc să poarte stele galbene. El a declarat: „Nu există evrei în Maroc”!

**Algerianul Said Mohammadi (în stânga) – după Wehrmacht, el s-a alăturat Revoluției Algeriene.**

Said Mohammadi, un naționalist religios algerian, s-a aliat cu Muftiul al-Husseini pentru a colabora cu Germania nazistă. Înrolat în Wehrmacht, a luptat în Balcani și contra sovieticilor. A fost decorat cu Crucea de Fier Clasa I. A fost trimis în Algeria cu misiuni de informații și sabotaj. Condamnat la închisoare pe viață, a fost eliberat după câțiva ani.

După război, în timpul operațiilor anti-franceze de gherilă, era vestit pentru că purta mereu casca de oțel Wehrmacht!

Interesant este că din luptător german antisovietic, a activat după război în Revoluția Algeriană sponsorizată de sovietici!

Arabia Saudită

Hitler l-a primit pe Khalid Al Hud Al Gargani, trimisul special al conducătorului saudit Ibn Saud. Hitler a afirmat: “Popoarele Islamului vor fi întotdeauna mai aproape de noi decât Franța sau Britania”. Hitler a menționat de asemenea motivele legăturii Germaniei naziste cu arabii: lupta contra evreilor. Ca răspuns, Khalid Al Hud Al Gargani a afirmat: profetul Mohammed acționase la fel, când i-a alungat pe evrei din Arabia.

Balcanii

**Noiembrie 1943: al Husseini (aflat la Berlin) îi salută pe voluntarii bosniaci din Waffen-SS cu un salut nazist. În dreapta generalul SS Karl-Gustav Sauberzweig.**

Divizia a 13-a Handschar din Waffen din SS a fost o unitate croată de infanterie montană compusă din musulmani bosniaci, etnici germani și ofițeri și subofițeri din armata germană. Reputația și-au câștigat-o prin atrocități comise împotriva civililor sârbi și evrei. Au depus jurământul de loialitate atât lui Adolf Hitler, cât și liderului pro-nazist croat Ante Pavelič.

În 1944-45 au luptat împotriva partizanilor iugoslavi și a Armatei Roșii. Luați prizonieri de armata britanică, 38 de ofițeri au fost extrădați în Iugoslavia, unde 10 din ei au fost executați.

Potrivit istoricilor Jovan Ćulibrk și Seth J. Frantzman, sute de membri ai diviziei au luptat contra evreilor în războiul civil din Palestina Mandatară și în războiul arabo-israelian din 1948.

Kosovo

Mulți albanezi au avut un comportament nobil față de evrei în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Nu trebuie uitate însă atrocitățile comise de divizia albaneză 21 a Waffen-SS din Kosovo, SS Skanderbeg, precum și de divizia albaneză de infanterie montană Waffen-SS și rolul lor în deportarea evreilor din Priştina în lagărul de concentrare Bergen-Belsen.