Templul Francmasoneriei din Oradea

În apropiere de centrul urbei noastre, pe o arteră istorică, se află o clădire plină de prestanță, cu linii sobre de arhitectură specifică unui loc care găzduiește activități serioase, importante și tainice, mai mult sau mai puțin secrete. E o clădire ridicată în primii ani ai secolului XX, fără a fi masivă sau impunătoare prin dimensiuni, dar având o eleganță atrăgătoare și prezentând o îmbinare a stilului Art Nouveau cu elemente de inspirație greacă, iudaică și egipteană. Ea a fost construită în anii 1901-1902 după planurile arhitecților Zoltán Bálint și Lajos Jámbor din Budapesta. În mod vădit, edificiul are un aer mistic, enigmatic, conferit de elementele arhitecturale tipice francmasoneriei. Astfel, fațadei îi lipsesc cu desăvârșire ferestrele, având doar un portic de inspirație neo-grecească, mărginit de doi pilaștri laterali, iar spre centru are două coloane terminate în capiteluri dorice sobre, aidoma coloanelor Templului lui Solomon. Partea superioară a porticului se îmbină cu ornamentațiile specifice masoneriei, elementele simbolice distincte fiind cele opt acrotere (sfincși având menirea de a-i proteja pe membrii societății de spirite malefice), globul pământesc care simbolizează caracterul universal al masoneriei şi ochiul divin înscris in triunghiul cu raze. Conceptul arhitectural al clădirii are valoare de unicat în arhitectura orădeană, datorat multiplelor influențe mixate în acest proiect.

Clădirea muzeului, din alt unghi

La mijlocul lunii octombrie, de câteva zile aș putea spune, aici și-a început funcționarea singurul muzeu din țara noastră dedicat francmasoneriei, un muzeu adresat tuturor celor interesați de istorie și, în general, publicului de orice fel, dornic să afle lucruri noi despre societatea inițiatică învăluită în mister căreia i se atribuie puteri multe.

Muzeul funcționează sub denumirea de Templul Francmasoneriei Oradea, deoarece clădirea a fost,  de la bun început, Templu al Lojei Masonice Sfântul Ladislau. Oradea a fost remarcabilă prin dinamismul activității masonice încă din secolul XIX, prima lojă fiind înființată aici în octombrie 1876 de către frații Sigismund Berkovits – medic stomatolog – și Francisc Berkovits – avocat, primul fiind Mare Maestru. Loja se afla sub Obediența Marii Loji a Ioaniților de la Budapesta. În anul 1895 activitatea lojei a fost reorganizată și rolul ei devenea tot mai important în societatea burgheză și intelectuală a Oradiei acelor vremuri. Dincolo de caracterul lor confidențial, acțiunile Lojei aveau și un caracter filantropic și social. Conform istoricului orădean Liviu Borcea, Loja ”a sprijinit crearea, în cartierele orașului, a unor biblioteci populare publice, a militat pentru reglementarea situației sociale și juridice a copiilor nelegitimi, pentru igienizarea și salubrizarea urbei” (Liviu Borcea – Memoria caselor, Ed. Arca, 2003).

La vremea respectivă Loja Masonică Regală Sfântul Ladislau nu avea un sediu propriu, întâlnirile desfășurându-se într-o clădire aflată pe actuala stradă Iuliu Maniu. S-a impus așadar necesitatea realizării unui proiect de construcție a unui sediu propriu, ceea ce s-a și întâmplat prin ridicarea clădirii actualului muzeu. Deschiderea oficială a avut loc în 2 februarie 1902 și de atunci acesta a fost sediul Lojii Masonice Regale Sfântul Ladislau, care, zece ani mai târziu avea să împartă sediul cu loja Bihar, creată de un grup desprins din prima. Ambele loji și-au încetat activitatea în anul 1919, ca urmare a regimului instaurat în Ungaria de Béla Kun.

În clădire au funcționat apoi, pe parcursul a zeci de ani, fel de fel de instituții: în perioada interbelică o creșă pentru copii orfani sau abandonați, inaugurată în 1924 de însăși Regina Maria, apoi în anii comunismului o grădiniță, mai apoi o întreprindere și din 1991 Direcția Regională a Vămilor. Clădirea s-a aflat în proprietatea statului român și în administrarea Ministerului Finanțelor Publice, de unde a trecut în proprietatea Municipiului Oradea. În ultimii ani a fost nefolosită. Renovarea ei a început în anul 2018 și s-a realizat de către municipalitatea orașului, prin accesarea de fonduri europene.

Renovarea clădirii și înființarea Templului Francmasoneriei ca muzeu orădean se înscrie în efortul demn de aplaudat al grijii pentru moștenirea culturală a orașului nostru. Fundația pentru Protejarea Monumentelor Istorice din Bihor (Oradea Heritage) are ca fondatori Consiliul Local Oradea și Consiliul Județean Bihor și protejează, promovează și valorifică monumentele istorice, arhitecturale și de artă ale orașului, fiind responsabilă de renovarea acestei clădiri excepționale și redarea funcționalității ei inițiale într-o nouă paradigmă, aceea de muzeu. Restaurarea se constituie în mult mai mult decât o reabilitare arhitecturală, se aduce la suprafață o fațetă a trecutului acestui oraș și se accesibilizează o comoară ascunsă.

În tot ceea ce a însemnat restaurarea și organizarea acestui muzeu, au colaborat cu instituțiile orădene Marea Lojă Națională din România, Arhivele Naționale, Biblioteca Națională și Biblioteca Județeană, precum și colecționari și colaboratori anonimi.

Sala Templului

Organizarea spațiilor destinate vizitării prezintă structura lojii masonice inițiale cu Sala Templului, Sala pașilor pierduți, Cabinetul de reflecție, Biroul Maestrului Lojii și o sală expozițională cu obiecte specifice, oferind explicații privind însemnele masonice. Expoziția cuprinde obiecte de îmbrăcăminte, fotografii din istoria francmasoneriei naționale și internaționale, numeroase bijuterii, decorații, șorțuri, colane ale unor membri cu diferite grade în lojă și chiar o spadă de Mare Maestru.

Sala Expoziţională
Exponate

Vizitatorul muzeului poate vedea aici primele reprezentări grafice ale ceremoniilor masonice de la 1745. O piesă excepțională, rară și foarte valoroasă, este o diplomă din 1813, cu semnăturile olografe ale masonilor din lojă, care a fost oferită de Biblioteca Imperială marelui căpitan mason din Garda Națională a Franței. Vom găsi, de asemenea, o cerere de primire ca membru în ordinul Francmasoneriei, modul în care se face această primire, regulile inițierii, un testament și revista din anul 1923 care îi prezenta pe marii masoni de la acea vreme.

Personalităţi ale Francmasoneriei din România

Cele zece vitrine din sala de expoziție prezintă o istorie a masoneriei naționale și internaționale, fără a se aminti istoria francmasoneriei din Oradea. Aceasta va face obiectul unui proiect separat, tot în cadrul Templului Francmasoneriei, după ce subiectul va fi cercetat în detaliu de o echipă de specialişti. Un eveniment separat va fi organizat doar pentru loja care a funcţionat la Oradea şi va presupune o expoziţie specială şi o conferinţă internaţională, în primăvara anului viitor.

Francmasoneria este un ordin inițiatic, o organizație dintre cele mai vechi din lume, enigmatică, având ca membri politicieni, oameni de știință, istorici, artiști, literați, aceștia fiind înfrățiți prin idealuri comune, morale, spirituale și sociale. Idealurile susținute de francmasonerie sunt bunăstarea și realizarea omului prin îmbrățișarea principiilor de libertate și frăție între oameni de origini, convingeri sau poziții sociale diferite. Despre această organizație străveche există multe teorii, sunt lansate speculații și afirmații cum că masonii dețin frâiele lumii.

Exponate

Oamenilor le plac secretele, îmbrățișează conspirațiile, cred că se simt importanți dacă se află în posesia unor taine. Dacă deții un secret despre un alt om sau despre un grup, crezi că îi ești superior, crezi că ai putere mai multă, fiindcă știi lucruri pe care cei neinițiați nu le cunosc și devii astfel diferit de majoritatea care rămâne cumva în urma ta.

Templului Francmasoneriei din Oradea oferă o călătorie în misterele acestei organizații, fără a o decripta și, vizitând muzeul orădean, te vei găsi în postura de a arunca o privire, apropiindu-te de această lume învăluită în umbre enigmatice păstrate de multe veacuri. Te vei apropia… dar nu prea mult.

(Fotografii: AncaLaslo)

Anca Laslo

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

12 Comments

  • Veronica Rozenberg commented on November 5, 2021 Reply

    Draga Anca,

    Incontestabil detii o uimitoare bogatie de informatii culturale, oare iti este aceasta pasiunea, profesia? Cunostintele si pasiunea impresioneaza de fiecare data si imbie intr-adevar la a te intalni pe tine si orasul in care tatal meu s-a nascut in anul 1909.

    Am remarcat pasoptisti printre francmasonii expusi pe panou, ca si Alecsandri si Goga. Oare si femei sunt acceptate in lumea aceasta a francmasonilor?

    In speranta ca ne vom intalni in frumosul si interesantul tau oras, poate nu peste multa vreme,

    Cu simpatie, Veronica

    • Anca Laslo commented on November 5, 2021 Reply

      Draga Veronica,

      Ce bucurie sa aflu ca tatal tau s-a nascut aici, iata inca o legatura intre noi! Cat despre intrebarile tale, pot sa-ti spun ca nu este profesia mea nici scrisul, nici istoria sau aplecarea spre informatii cu caracter cultural. E o mare pasiune, iubesc tot ceea ce este frumos si daca regasesc in preajma mea lucruri minunate facute de oameni deosebiti simt ca trebuie sa le impartasesc. Se vede ca imi reuseste si si asta e o mare implinire pentru mine.
      Sunt acceptate si femei in lumea fracmasoneriei, exista Marea Loja Feminina a Romaniei care a fost creata in 1922 si reactivata in anul 2000. Lojile nu sunt mixte si francmasoneria se poate spune ca este dominata clar de masculinitate.
      Sper si eu sa ne putem intalni, ne-am plimba printre palate cu cel mai mare drag si ne-am intalni cu porumbeii.

  • Tiberiu ezri commented on November 5, 2021 Reply

    Articol foarte interesant!

    • Anca Laslo commented on November 5, 2021 Reply

      Multumesc!

  • Marina Zaharopol commented on November 5, 2021 Reply

    Articolul redă excelent complexitatea – învăluită în mister – al celei mai mari societăţi secrete internaţionale şi cum se oglindeşte ea în exponatele muzeului.

    Îmi place tot mai mult ceea ce aflu despre Oradea şi îţi mulţumesc, Anca, că ne faci cunoştinţă şi nouă, celor care nu îl cunosc, cu acest oraş fermecător.

    • Anca Laslo commented on November 5, 2021 Reply

      Marina, ai observat foarte corect ca scriu cu drag si cu bucuria de a impartasi cititorilor ceea ce mi se pare valoros si inedit. Multumesc!

  • Andrea Ghiţă commented on November 5, 2021 Reply

    O admir pe autoarea acestui articol pentru ataşamentul ei faţă de Oradea şi talentul de a-i ghida pe cititori în locuri inedite. Abia aştept să ajung din nou în Oraşul de pe Crişul Repede ca să vizitez muzeele Secession şi al Francmasoneriei. Mulţumesc.

    • Anca Laslo commented on November 5, 2021 Reply

      Oradea si eu insami va asteptam dragi vizitatori!

  • Anca Laslo commented on November 4, 2021 Reply

    Merita precis o vizita!

  • Horge Floare commented on November 4, 2021 Reply

    Ma bucur ca aceasta cladire deosebita e pusa in valoare in acest fel;abia astept ocazia de a revedea interiorul astfel renovat !👏👍

  • Hava Oren commented on November 4, 2021 Reply

    O fațadă (aproape) fără ferestre… Deodată mi-a picat fisa: peste drum de școala unde am făcut clasele primare (fosta Școală Pedagogică, acum Colegiul Preparandia din Arad) se află o clădire foarte asemănătoare. Copil fiind, nu mi-am pus niciodată întrebarea care să fi fost semnificația ei, dar acum am descoperit că a fost tot un templu masonic. Diferența este că Oradea a știut să-l valorifice mult mai bine ca Aradul. Toată stima!

    • Anca Laslo commented on November 4, 2021 Reply

      O idee foarte buna, cu adevarat, aceea de a aduce in atentie acest fragment de istorie locala. Multumesc Hava!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *