Mâine e Revelionul, noaptea dintre ani în care se cuvine să stai treaz măcar până la miezul ei, momentul magic în care anul vechi rămâne în urmă şi cel nou ne trece pragul. De altfel, chiar cuvântul revelion împrumutat din limba franceză indică faptul că în această noapte se stă de veghe (réveiller  [a se trezi] provine din latinescul evigilare [a veghea]).

Nu dormim până când nu ne încredinţăm că anul vechi a trecut. În acest răstimp ne veselim, petrecem la mese îmbelşugate udate cu şampanie, cântăm, dansăm, sub luminile multicolore ale ghirlandelor din casă sau sub jerbele generoase ale artificiilor de pe stradă. Ne oferim daruri, ne îmbrăţişăm şi împărţim cu dărnicie urări tuturor, până şi necunoscuţilor: La mulţi ani! An nou fericit!  Anul cel nou trebuie neapărat să fie mai bun, mai îmbelşugat decât cel vechi, aducător de sănătate şi noroc (pe care ne străduim să ni-l asigurăm şi cu crengile de vâsc).

Oare de ce exultăm de bucurie atunci când a trecut încă un an din viaţa noastră? – mă întreb, de o vreme încoace, nu numai de Anul Nou, ci şi la aniversări.

Sărbătoritul, înconjurat de invitaţii care i-au adus cadouri şi flori şi i-au transmis urările de viaţă lungă, suflă în tradiţionalele lumânări de pe tort care ţin socoteala (exactă sau simbolică) a anilor deja împliniţi. Abia aşteptăm să împlinim „o frumoasă vârstă” când de fapt ea atestă doar un singur lucru – că am supravieţuit până în acel moment.

Probabil că tocmai în asta rezidă filozofia bucuriei noastre: faptul că suntem supravieţuitori.

Fiecare an, fiecare lună, săptămână zi, oră şi secundă, fiecare nanosecundă trăită înseamnă supravieţuire şi e cu atât mai preţioasă cu cât nu ne îndoim de adevărul pe care poetul (Marin Sorescu) l-a exprimat atât de sugestiv: „Cred că m-am îmbolnăvit de moarte/ Într-o zi/când m-am născut…”

Ar fi cumplit dacă în loc să ne bucurăm de triumful (vremelnic) în faţa morţii, să  întâmpinăm cu încredere şi veselie timpul încă netrăit care vine către noi, l-am jeli pe cel care a trecut.

Speranţa (care moare ultima) ne îndeamnă să privim cu îngăduinţă bilanţul anului care a trecut, să ţinem cont de împliniri şi de amintirile frumoase, trecând cu vederea nerealizările şi încercările irosite. Anul Nou care începe va dura un an de zile,  oferindu-ne şansa să ne ducem la îndeplinire năzuinţele… Totul este să-i supravieţuim. Iată de ce urarea tradiţională (care ni se pare banală) este esenţială: La mulţi ani!

Dacă ea se împlineşte totul e posibil.

Andrea Ghiţă