Acum câteva zile, un elicopter militar israelian s-a prăbușit în apele Mării Mediterane. Doi ofițeri au murit. Oficialitățile cercetează cauza accidentului – se pare că el a fost produs de o defecțiune tehnică. Asemenea cazuri sunt rare, dar din păcate ele există.
Cine nu a văzut serialul de televiziune Mayday, sau Air Crash Investigation (investigație de accident aviatic), un serial canadian-american bazat pe cazuri reale și transmis pe canalele National Geographic și Discovery Channel, merită să-l vadă. [1]
Mayday, Mayday! este termenul universal transmis prin radio în caz de pericol iminent, aviatic sau maritim. Este similar cu mesajul SOS transmis prin codul Morse. În franceză se folosește și termenul Pan-pan, panne în franceză însemnând pană (ca în „pană de motor”). La început ezitam să mă uit la serial, dat fiind că în epoca pre-pandemică zburam de două-trei ori pe an spre meleaguri străine. Dar totuși, cu inima în dinți, am vizionat zeci de episoade, care m-au zguduit sufletește nu numai prin numărul mare de victime, dar și prin uimitoarea precizie cu care investigatorii au ajuns la cauza prăbușirii avionului. A ajunge la cauză este critic pentru corectarea erorilor tehnice și umane și a evita viitoarele accidente cauzate de aceleași erori. Medicina încearcă să folosească aceleași metode de investigație, dar cu succes limitat, poate fiindcă ființa umană este mult mai complexă decât un avion și din cauza diversității persoanelor care tratează pacienții. [2]
Cauzele catastrofelor aviatice
Cu puține excepții, acestea se termină cu moartea majorității pasagerilor și a echipajului. Cauzele catastrofelor aviatice sunt multiple, cele mai frecvente fiind probleme tehnice, defecte în construcția avionului, sau controale tehnice inadecvate. Greșelile umane sunt și ele destul de frecvente, fie prin lipsă de experiență, incompetență, greșeli de judecată ale aviatorilor în situații critice, etc.
Există și accidente aeriene cauzate în mod intenționat de piloți, un fel de acte teroriste cauzate fie de alienarea mintală a aviatorului, fie de un sinucigaș cu idei radicale. În 1997, un pilot indonezian sinucigaș a intrat dinadins cu avionul într-un râu din Indonezia, coborând cu o mare viteză de la o înălțime de zece mii de metri. 102 persoane au pierit. În 1999 avionul EgyptAir Flight 990 s-a prăbușit în ocean, ucigând 217 de persoane, cauza fiind un pilot sinucigaș. În martie 2014, pilotul sinucigaș Zaharie Ahmad Shah al avionului Malaysia Airlines Flight 370 a cauzat moartea a 239 de persoane, avionul prăbușindu-se în apele Oceanului Indian.
În 2015, Andreas Lubitz, pilotul secund al avionului companiei Germanwings, a profitat de faptul că pilotul principal a părăsit temporar cockpitul și a dus la prăbușirea intenționată a avionului în munții Alpi, ucigând 150 de persoane. Cercetările au dovedit că Lubitz suferea de tulburări psihice, dar compania de aviație nu era informată.
Acte teroriste legate de avioane
Actele teroriste se pot manifesta sub diferite forme: răpirea avionului și negocierea schimbului de pasageri contra eliberării teroriștilor aflați în închisori, cum a fost cazul răpirii în 1976 a avionului Air France Airbus A300, cu 248 de pasageri, de către teroriști palestinieni și germani. Pasagerii, ținuți prizonieri la Entebbe, în Uganda, au fost eliberați câteva zile mai târziu printr-o acțiune de comando a militarilor israelieni.
O altă formă a terorismului aviatic este prin introducerea pe ascuns a unor explozibili pe bordul unei aeronave și detonarea lor de la distanță. Așa a fost cazul zborului Pan Am Flight 103, care a explodat deasupra satului scoțian Lockerbie, ucigând 259 de pasageri, precum și întregul echipaj. Guvernul libian al criminalului nebun Gaddafi și-a recunoscut responsabilitatea asupra acestui act terorist, plătind trei miliarde de dolari despăgubire familiilor victimelor.[3]
O altă metodă teroristă este încercarea de a doborî avioane cu ajutorul unor rachete. Marele pericol sunt rachetele de umăr care se găsesc peste tot și pot fi lansate de o singură persoană. În 2002 la Mombassa, în Kenya, două rachete de umăr au fost lansate de teroriști islamiști asupra avionului israelian al companiei Arkia flight 757 care tocmai demarase. Din fericire rachetele nu și-au atins ținta, iar viața a sute de pasageri a fost cruțată.
În 9.11.2001, un grup de teroriști musulmani din organizația al-Qaeda au pus stăpânire pe patru avioane civile americane. Două dintre ele au lovit și au distrus complet cele două turnuri gemene ale complexului World Trade Center din New York. Peste 3000 de persoane au fost ucise și încă 6000 rănite.
Al treilea a lovit Pentagonul, care însă nu a fost distrus, iar al patrulea intenționa să ajungă la Casa Albă, dar s-a prăbușit într-un câmp deschis. De menționat că teroriștii care au răpit avioanele au învățat pilotarea și navigarea avioanelor chiar pe teritoriul Statelor Unite! Oare unde a fost celebrul serviciu de spionaj CIA? [4]
Alte acte teroriste au fost comise în 1976 împotriva avionului Cubana de Aviación Flight 455, ucigând 73 de persoane. În 1994 teroriști algerieni au răpit avionul Air France Flight 8969. Trei pasageri au fost uciși, dar avionul a fost eliberat de către forțele speciale franceze. În 2004, avionul rusesc Volga-AviaExpress Flight 1353 a explodat, ucigând 43 de persoane. La fel a explodat și Siberia Airlines Flight 1047, cu 46 de victime. În 2015. avionul egiptean Metrojet Flight 9268 a explodat, iar 224 de pasageri și întregul echipaj și-au pierdut viața. Daallo Airlines Flight 159 a fost bombardat la Djibouti City, dar pasagerii au scăpat cu viață. În 2014, rebeli ruși separatiști au doborât avionul Malaysia Airlines Flight MH17 cauzând 298 de victime.[5]
În 1983 avioane militare rusești au doborât un avion civil din Coreea de Sud, sub pretextul că acesta a încălcat granița rusească, intrând 200 de mile pe teritoriul rusesc. 269 de persoane au fost ucise. În loc să-i escorteze până la graniță, rușii au doborât avionul. Și-au economisit benzina… [6]
În perspectiva creșterii numărului de acte teroriste contra avioanelor, guvernele și industria aeronautică a investit resurse uriașe în tehnologii antiteroriste.
Tehnologii avansate menite să prevină atacuri teroriste
Avioane controlate de la distanță (Remote-Controlled Airliners). Concernul Boeing a dezvoltat deja tehnologia, dar ea încă nu se aplică în practică. Companiile Airbus și Siemens lucrează și ele de mai mulți ani la o asemenea tehnologie. Ea va permite controlul avioanelor de la distanță în situații de urgență, pentru a asigura siguranța avionului și a pasagerilor.
Bio-monitoare sunt capabile să-i oprească pe teroriști de a urca în avion. Aeroporturile americane sunt deja înzestrate cu detectoare de explozibili, scanere care pot detecta arme sau explozibili ascunși. Aparate video sofisticate din aeroport analizează expresia feței și în funcție de aceasta poate stabili dacă persoana minte. Alte aparate detectează schimbări de tensiune și de puls, care dau indicii asupra stresului în care se află persoana suspectată ca fiind terorist.
Aparate video cu senzori speciali aflate pe bordul avioanelor analizează expresia feței și comportamentul pasagerilor. Datele sunt transmise la distanță, permițând identificarea unor persoane suspecte.
Arme ușoare, neletale, permit echipajului să se apere în situații de urgență. Este vorba de arme cu unde laser care să-i orbească și să-i dezorienteze temporar pe atacanți.
Armuri foarte subțiri și flexibile contribuie la protecția echipajului. Ele sunt fabricate din straturi de ceramică și de polimeri. O variantă mai sofisticată este fabricată din nanotuburi de nitrură de bor, un material extrem de rezistent și de elastic.
Perturbatoare de rachete. La ora actuală, cel mai mare pericol este doborârea avioanelor prin rachete portabile, lansate de pe umărul teroristului, sau rachete lansate de pe o suprafață. Ca urmare a atacului împotriva avionului israelian Arkia, în 2002 (vezi mai sus), compania israeliană de industrie militară Elbit – Elop a creat sistemul DIRCM. Acesta este un sistem de apărare anti-rachetă instalat la bordul elicopterelor sau avioanelor. El poate detecta o rachetă încă din momentul lansării, cu ajutorul tehnologiei de imagistică termică. Sistemul emite o undă laser care deviază racheta și o anihilează. Acest sistem a fost achiziționat de mai multe companii aeriene, fiind montat chiar pe avioanele unor președinți de state. Singura problemă este că sistemul consumă mult carburant, ceea ce reduce raza de acțiune a avionului. Și concernul american Lockheed-Martin a dezvoltat un sistem de laser, care printre alte funcții poate detecta și anihila rachete lansate împotriva avioanelor. Acest sistem, numit AC-130J, este actualmente montat pe avionul de transport Hercules și se pare că va intra în curând în funcțiune.[7]
Drone sau păsări-robotice
Un alt pericol, mai ales pentru avioanele militare care în general sunt mai mici decât cele comerciale, este coliziunea cu o pasăre sau un stol de păsări, ceea ce poate duce prăbușirea avionului. Pentru a preveni aceste accidente a fost creată pasărea robotică. (De fapt, cu mult înainte de pasărea robotică, au fost create sperietorile de păsări, plasate pe ogoare.)
RoBird este o pasăre robotică capabilă de a zbura bătând din aripi. Ea este construită sub formă de șoim și păsările care îi ies în cale se sperie și se îndepărtează instinctiv, evitând astfel coliziunea cu avioanele. RoBird poate ajunge la o înălțime de 2 km, la o viteză de 70 km/oră și cântărește doar 750 de grame. A fost proiectată la universitatea din Enschede, Olanda, în cooperare cu o firmă canadiană. Drone de tip RoBird sunt întrebuințate în apropierea aeroporturilor. Dezavantajul lor este că bateria lucrează maximum 15 minute. În continuare, vedeți un foarte scurt video despre cum zboară această “pasăre”.
Acestea fiind scrise, sper că ne vom bucura în curând de cât mai multe vacanțe și zboruri, în siguranță, în timpul pandemiei și după ea.
Tiberiu Ezri
[1] https://www.nationalgeographic.co.uk/video/tv/air-crash-investigation
[2] https://www.wptv.com/news/national/list-air-crashes-caused-by-intentional-pilot-actions#:~:text=The%20black%20box%20recordings%20of%20a%20%20Germanwings%20%20flight,that%20the%20plane%27s%20%20co-pilot%20%22%20voluntarily%22%20caused%20the%20wreck.
[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Entebbe
https://www.fbi.gov/history/famous-cases/pan-am-103-bombing
https://en.wikipedia.org/wiki/September_11_attacks
[4] https://www.newscientist.com/article/dn3127-incompetence-saved-rocket-attack-airliner/
[5] https://popularresistance.org/after-plane-shot-down-escalation-of-bombing-in-e-ukraine/
[6]https://ti.arc.nasa.gov/m/profile/adegani/Crash%20of%20Korean%20Air%20Lines%20Flight%20007.pdf
[7] https://www.nationalgeographic.com/history/article/110907-9-11-september-11-anniversary-science-tech-prevent
17 Comments
Accidentele datorate coliziunii cu stoluri de păsări mi-a amintit de incidentul din 15 ianuarie 2009 (ce coincidenţă: exact acum 13 ani!) când un avion US Airways a dat într-un stol de gâşte canadiene, care au fost aspirate incapacitand două motoare ale avionului.
Noroc că pilotul a avut prezenta de spirit să aterizeze cu avionul – lipsit acum de orice putere de a se reîntoarce la aeroportul La Guardia din New York City – în apă frigidă a râului Hudson şi astfel a salvat viaţa tuturor pasagerilor.
S-a făcut şi un film despre “Miracolul de pe Hudson,” iar avionul a fost cumpărat de Muzeul de Aviaţie din Charlotte, New Carolina (destinaţia zborului) unde este expus vizitatorilor.
La citirea articolului am crezut întâi că păsările robotice sunt deficitare fiindcă, din cauza vieţii reduse a bateriilor, ele sunt operaţionale doar 15 minute şi deci numai în preajma aeropoartelor. Dar se pare că 90% din accidente au loc la decolare sau aterizare înainte ca avionul să se ridice la o înălţime la care păsările nu pot ajunge.
Ajută şi dacă avioanele menţin o viteză redusă la altitudini joase atât pentru evitarea oricăror coliziuni cât şi pentru salvarea vieţii păsărilor mai mici, care nu prezintă un pericol pentru avioane dar îşi pierd viaţa în astfel de coliziuni.
Multumesc pentru excelentul comentariu! Am vazut si eu filmul dar nu mai tineam minte de povestea cu pasarile.
Citind articolul m-am întrebat de ce mesajul de pericol în aviaţie este tocmai Mayday? De ce a fost aleasă o zi de mai care de obicei e însorită şi înflorită. M-am documentat şi am afla că ea a fost propusă de către ofiţerul radiotelegrafist Frederick Stanley Mockford, de pe aeroportul Croydon Airport, Anglia, la începutul anilor 1920. Care a fost motivul? Mayday era uşor de reţinut şi semăna cu apelul francez de ajutor “venez m’aider”.
Suna logic. Multumesc.
O intrebare care ma preocupă: ce e mai riscant, să zbori cu avionul sau să conduci o mașină pe autostradă? Cu alte cuvinte, unde se numără cei mai mulți morți, să sicem in fiecare an?
(De fapt cred că stiu raspunsul….)
GBM
Chiar daca in toata lumea at fi 100,000 de victime pe an de la zboruri si nu sunt atatea, ar fi cu mult sub numarul de victime de la accidente rutiere. Numai in SUA au fost 42,000 de fatalitati rutiere in 2020.
Deci in SUA, in 2020 au murit 42,000 de oameni in accidente rutiere si in acela an, in toata lumea, au murit 137 de oameni in accidente aviatice.
Atunci e clar, trebuie sa ne vindem mașinile și să ne cumpărăm avioane…..
GBM
As cumpara dar nu am unde sa parchez avionul.
Iar ai găsit un subiect inedit pe care să-l tratezi interesant și cu multe detalii. Deși, vorba Havei, îți cam vine să faci pe struțul (robotic)..
Nu te speria. Virusii COVID 19 sunt mai periculosi decat zborurile.
Tocmai s-a descoperit (Israel, China, Canada, Australia) o alta varianta a Omicronului, se pare ca suntem departe, departe de un capat si de liniste.
Da, se pare ca vom trai sau vom muri cu virusul.
Si eu am crezut asa pana cand serialul Mayday, Mayday m-a invatat ca accidentele aeriene sunt tot mai rare datorita imbunatatirii continue a securitatii avioanelor moderne.
Sunt lucruri foarte interesante, mie mi-a plăcut în special șoimul robotic. Dar dacă tu abia aștepți să putem zbura din nou în siguranță, în timpul pandemiei și după ea, mă tem că eu am altă părere. În timpul pandemiei oricum nu plec nicăieri și citind despre toate pericolele zborului, nu știu dacă o să mai îndrăznesc vreodată… Tot mai bună e „politica struțului”.
De acord cu Hava ! Politica ștruțului !
Felicitări lui Tibi pentru răbdarea pe care o are să se informeze . E&F
Multumesc!