În anii copilăriei, martie însemna pentru mine mereu zâna cea blândă care a adus adierile cu parfum de pământ umed și boboci, muguri de un verde neon și dorința sălbatică de viață printre munții care străjuiau orășelul unde trăiam. Aprilie era luna cu vreme nebună, ba cu cer albastru senin și cântece însorite de cuc, ba cu vijelii, crengi smulse și aruncate care pe unde. Dar eu ascultam întotdeauna cu stupoare vorba: cu o floare nu se face primăvară.

Cum adică? Prima floare, primul ghiocel, primul mugur de un verde crud era avangarda unui anotimp care venea lent și uneori mai cu poticneli, dar venea negreșit: auzind primul strigăt de cuc, văzând primul zbor de rândunică, sau prima zambilă, eu nu mă mai îndoiam că orice s-ar întâmpla, primăvara e după colț.

Azi, când ne amenință tot felul de vijelii mai puțin concrete, când gerul și grindina par să distrugă toate florile din inimi, eu încerc să trezesc în sufletul meu credința naivă, atât de pură a copilăriei: că avem nevoie doar de o singură floare. Orice s-ar întâmpla, avem nevoie de o floare, de prima floare a credinței încăpățânate că omul, omenia, valorile spiritului vor face iar primăvară în lume.

Azi vă voi povesti nu despre o singură floare, ci despre două, cu care s-a făcut primăvară în două domenii

Vă voi vorbi, desigur, din nou despre evrei maghiari care au pornit în lume și au făcut primăvară în jurnalism, literatură, compoziție muzicală și în științe, numele lor fiind imortalizat de două premii de prestigiu: Premiul Pulitzer și Medalia Gabor.

Nu doresc să plictisesc cititorul cu prezentarea seacă a datelor din viața celor doi, deoarece pe de o parte oricine este interesat probabil le cunoaște deja – cu toate că articolele Wikipedia în diferite limbi par să nu fie de acord în legătură cu unele aspecte, pe de altă parte, fiind vorba de personaje care au influențat atât de profund domeniile lor de activitate, avem la dispoziție zeci de pagini cu biografia lor, să nu mai vorbim de studii și diferite alte surse din care se pot afla nenumărate detalii în legătură cu ei.

Eu mă gândesc acum la ei doar în contextul în care îi pot numi acele „flori cu care s-a făcut primăvară”.

Vreau să povestesc despre József Pulitzer, născut la Makó din Ungaria, în 10 aprilie 1847, care în 1885 a ajuns în Camera Reprezentanților a Statelor Unite ale Americii. La un moment dat el era atât de sărac, încât dorea să devină soldat – în ciuda multelor și gravelor probleme de sănătate – doar pentru a se asigura că va avea ce mânca.

Armata austriacă, Legiunea Străină și armata britanică l-au refuzat, iar el s-a văzut nevoit să emigreze în America la vârsta de 17 ani, deși nu vorbea limba engleză (de altfel nici nu a reușit s-o învețe decât după Războiul Civil, în care a luptat timp de un an, deoarece regimentul în care s-a înrolat era compus mai mult din imigranți germani și maghiari). După război, rămas iar fără venit, la un moment dat a vândut singurul obiect vandabil de care dispunea: o batistă albă, pentru care a obținut 75 de cenți.

Da. Acel Pulitzer care la moartea sa, în 1911, la 64 de ani, era cel mai renumit magnat al mass-mediei, cu o avere de 30,6 de milioane de dolari, a trecut prin multe vijelii ale vieții, destule să ofilească orice floare a speranței din sufletul său. Dar el nu s-a lăsat descurajat.

Nimic nu dovedește mai elocvent modul său interesant de gândire în legătură cu subiecte ca: om, valoare, bani, decât faptul că mult-mult mai târziu, când s-a implicat cu tot prestigiul dobândit între timp și și-a folosit toată popularitatea de magnat al presei în organizarea unei adunări de fonduri pentru construirea piedestalului Statuii Libertății, în ochii săi donația cea mai semnificativă, de care se declara mândru, era cea a unui băiețel care a dat 5 cenți, deoarece a avut doar atâția bani, dar dorea să contribuie și el.

O floare atât de micuță, de nici nu se vedea în peisajul amplu al proiectului măreț, însă fără de care nu s-ar fi făcut primăvară.

Jurnalism a existat și înainte. Dar Pulitzer a fost cel care a finanțat înființarea unor universități de specialitate, a creat un nou model de mass-media și a devenit părintele jurnalismului modern – un evreu maghiar smuls din țara natală de condiții vitrege, dar care a fost mândru de originea sa până la moarte.

Și, desigur, încă de la declanșarea pandemiei, dar și în aceste săptămâni zbuciumate, simțeam/simțim cu toții importanța unor surse de știri de încredere. Parcă niciodată n-a avut mass-media un impact atât de puternic asupra vieții, ca acum.

Mass-media și științele – și aici și acolo bogăția de flori aduse de multe primăveri a fost precedată de câte un singur boboc, de câte un pionier care nu s-a lăsat descurajat de problemele, obstacolele sau greutățile din calea sa.

O astfel de personalitate s-a născut la Budapesta în 1900, în familia evreului Bernát Günszberg. Probabil că nu mulți știu la cine mă refer, dar dacă rostesc numele Dennis Gabor, cei care au urmărit decernarea Premiilor Nobel în anul 1971 își dau seama imediat cine este și de ce a primit distincția în domeniul fizicii.

Între 1900 și 1971, când a luat Premiul Nobel, Dénes, adică Dennis a trecut prin multe. A luptat în Primul Război Mondial și a învățat patru limbi înainte de vârsta de 18 de ani. La 20 de ani a ajuns la Berlin, unde a frecventat seminarele lui Einstein, la care (evreul maghiar) Leó Szilárd i-a invitat pe (evreii maghiari) Jenő Wigner, János Neumann și Dénes Gábor, adică Dennis Gabor. Dennis a trebuit să emigreze din Germania în 1933, datorită faptului că era evreu, cu toate că lumea științifică îi cunoștea deja potențialul (Wigner a fost și el premiat Nobel, iar Neumann este unul dintre analiștii și inventatorii fără de care azi nu am avea calculatoare…)

Gabor a inventat holografia. De la prima floare, o invenție la început modestă, practic s-a ajuns la o ”explozie” a invenției sale după dezvoltarea tehnicii laser, iar azi nu ne-am putea imagina nici măcar bancnotele sau cardurile bancare fără hologramele folosite pentru a preveni falsificarea lor. Aș mai putea continua lista cu diferitele aplicații ale metodei inventate de acel om care la un moment dat trebuia să se refugieze în Anglia, deoarece în 1933 (cu aproape un deceniu înaintea Holocaustului!) viața îi era deja amenințată din cauză că era considerat evreu – nu un geniu al științelor. Nu! Era etichetat drept cineva a cărui viață era fără valoare, o floare amenințată de ger, cu care, conform unor păreri, nu se face primăvară.

Dar din fericire, s-a făcut. Anglia l-a primit pe refugiat, i-a oferit posibilitate de cercetare și muncă științifică și i-a apreciat rezultatele, iar Royal Society, adică Societatea Regală din Londra pentru îmbunătățirea cunoștințelor despre natură, l-a omagiat ulterior creând în onoarea sa o distincție denumită Gabor Medal, un premiu de mare prestigiu în domeniul biologiei.

Mulți oameni trebuie să-și părăsească și azi plaiurile natale. Unii fug din calea distrugerilor cauzate de om în mod direct, cum ar fi conflictele armate, alții fug de nenorociri cauzate de om în mod indirect, cum ar fi cataclismele sociale sau geologice rezultate din nepăsarea omului.

Oare câți viitori (sau potențiali) Pulitzer-i și câți Dennis Gabor-i sunt printre ei? Oare cu câte flori se va face primăvară?

Referinţe

https://hu.wikipedia.org/wiki/Pulitzer_J%C3%B3zsef

https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Pulitzer

https://web.archive.org/web/20160305031945/http://mgonline.hu/archive/2009_4/200904_108-109.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Pulitzer

https://wmn.hu/kult/57329-koztarsasagunk-es-a-sajto-egyutt-emelkedik-fel-vagy-bukik-el–175-eve-szuletett-pulitzer-jozsef

https://web.archive.org/web/20080509092709/http://www.onlineconcepts.com/pulitzer/

https://information.tv5monde.com/info/joseph-pulitzer-pionnier-du-journalisme-moderne-4078

https://en.wikipedia.org/wiki/Statue_of_Liberty

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dennis_Gabor

https://en.wikipedia.org/wiki/Dennis_Gabor

https://hu.wikipedia.org/wiki/G%C3%A1bor_D%C3%A9nes_(fizikus)

https://hu.wikipedia.org/wiki/Wigner_Jen%C5%91

https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugene_Paul_Wigner

https://ro.wikipedia.org/wiki/John_von_Neumann

https://ro.wikipedia.org/wiki/Royal_Society

https://ro.wikipedia.org/wiki/Holografie

https://hu.wikipedia.org/wiki/G%C3%A1bor-%C3%A9rem

Ilona Simon