Zilele trecute am dat din întâmplare peste un articol care mi-a atras atenția.  Articolul a apărut în noul număr al revistei ALEH, publicată de asociația imigranților olandezi din Israel.  Autorul, Wout van Bekkum, a fost șeful catedrei de limbi orientale și de studii ale Orientului Apropiat la Universitatea din Groningen.  Este prieten al soțului meu încă din studenție.  Articolul original se află aici:  https://www.ioh.co.il/_files/ugd/98a859_f2278b81a46d4e9dacd952c85d064694.pdf  (la pag. 25).  Cu aprobarea lui l-am tradus, am adăugat ilustrații și câteva note explicative pentru cititorii de limbă română.

La începutul anilor 1980, un israelian american stabilit la Haifa, un anume James Bennett, a vizitat clădirea impunătoare a Arhivelor Statului din Groningen[i], pe strada St. Jan.

El a discutat cu Jan de Vey Mestdagh, arhivarul de atunci și care încă de la începutul anilor șaptezeci avea un mare interes pentru istoria evreilor din Groningen. De Vey Mestdagh m-a pus în legătură cu James Bennett, sau Jim, cum dorea să fie numit. Jim mi-a povestit că a fost la mai multe arhive din Germania pentru a-și construi arborele genealogic. Cercetările l-a adus apoi la Amsterdam, de unde a venit la Groningen. Descoperirile lui au scos la iveală detalii asupra unor familii evreiești importante din Germania și Țările de Jos, familii care au jucat un rol decisiv în întemeierea comunității evreiești din orașul Groningen.

Jim era un om calm și avea multă răbdare pentru proiectul enorm pe care și l-a propus. Nu-l deranja să călătorească singur în țări și în orașe străine pentru a completa cât mai exact detaliile arborelui său genealogic, dar îi făcea plăcere să cerceteze și tot felul de ramuri genealogice secundare în căutarea unor nume interesante. La o lună după Războiul de Șase Zile (iunie 1967), el și soția sa Myrna au emigrat în Israel. Cei trei fii ai lor s-au născut în Israel, cel mai tânăr, Naftali, în 1972. În mod clar nu era religios; din observațiile sale cu privire la dreptul la existență al statului Israel, părea să fie un sionist înfocat. Odată am vizitat familia la Haifa, pe strada Vitkin 48, și mi-l amintesc pe băiețelul care este acum prim-ministru al Israelului.

De la Jim Bennett am aflat că în arborele său genealogic se aflau persoane a căror importanță depășea cu mult cadrul familiei. Principalul motiv care l-a adus la Groningen a fost descoperirea că este un descendent al familiei Van Ronkel, familie care a jucat un rol de seamă în viața evreiască din Groningen în secolul al XIX-lea. Cel mai important dintre ei a fost Jozef Samuel van Ronkel (1823-1902), care în anii 1850-60 a provocat o scindare a comunității, întemeind o congregație separată, cu numele semnificativ Tshuat Israel (Mântuirea lui Israel) care avea propria sa sinagogă pe Zuiderdiep; el activa ca secretar și cantor al acestei congregații.

Această comunitate era mai conservatoare decât congregația mamă și la un moment dat s-au propus chiar unele schimbări în slujbele sinagogii.

Bunicul lui Jozef Samuel van Ronkel a fost Jozef Phillip Levie van Ronkel (1749-1845) și el apare în arborele genealogic al lui Bennett ca originar din orășelul Runkel din Hesse (Germania). S-a stabilit la Groningen și s-a căsătorit cu Bruintje Levie (1767-1834) din orășelul Appingedam. În 1826 și-a schimbat numele în Van Ronkel, împreună cu opt dintre cei nouă copii ai săi – unul dintre ei dorea să păstreze numele Levie.

Între bunic și nepot se află Samuel Jozef van Ronkel (1794-1877), director al școlii religioase olandeze-israelite din Groningen. El era căsătorit cu Eva Jozef Cohen, nepoata lui Izak Jozef Cohen (cca. 1711-1788) din Hamburg. Tot el a fost implicat în întemeierea primei sinagogi din Groningen în 1756, pe strada care se numea atunci Kleine Folkingestraat[ii] și avea să servească drept rabin al comunității evreiești locale timp de aproape patruzeci de ani.

Așadar, legătura strategică dintre familiile Van Ronkel și Cohen pare să coincidă cu începutul istoriei evreiești din Groningen, dar Bennett a reușit să urmărească mai departe legătura din Hamburg până la socrul lui Izak Jozef Cohen. Acesta era Mozes Stadthagen-Goldschmidt (sau Goldsmit), care s-a născut în 1681 la Hamburg și a murit în 1738, înecat într-unul din canalele din Amsterdam. Se stabilise la Amsterdam la vârsta de șaptesprezece sau optsprezece ani pentru a face afaceri. Printr-un concurs fericit de împrejurări, testamentul acestui Mozes Goldsmit s-a păstrat. Conținutul său l-a făcut pe Jim Bennett să-i dedice acestui „fondator al comunității evreiești din Groningen” un articol în Mehkarim al toldot Holland (Cercetări în istoria Olandei), partea a V-a, editată la Ierusalim de Dr. J. Michman în 1988. În articol este redat testamentul, într-un amestec de idiş şi ebraică, scris de prof. Chava Turniansky, un nume de seamă în domeniul studiilor idiş.

Pe vremea aceea majoritatea căsătoriilor erau încă aranjate, așa că Mozes Goldsmit a fost căsătorit cu Judith Gutele Cassel. Afacerile lui Mozes erau prospere și el făcea în mod regulat donații mari în folosul comunității evreiești-germane din Amsterdam și pentru publicarea de cărți. În 1713 a aflat că primăria orașului Groningen intenționa să permită înființarea unei bănci. El ar fi vrut să profite de ocazie, dar conducerea orașului ezita să admită evrei. A durat nu mai puțin de 18 ani până i s-a permis să deschidă banca, sub supravegherea unui protestant. Abia atunci a primit și permisiunea de a se stabili în oraș cu familia. La Groningen, fiica sa Beila-Betje s-a căsătorit cu Izak Jozef Cohen despre care am amintit mai sus. El l-a instruit pe ginerele său cum să conducă banca și după doi ani s-a întors la Amsterdam.

Cercetările lui Bennett nu s-a încheiat însă aici. Tot căutând, a dat peste nimeni alta decât cunoscuta Glückel von Hameln[iii] (1645-1724), care aparținea familiilor Stade (tatăl ei), Stadthagen (cumnatul ei) și Hameln (soțul ei), toți din Hamburg-Altona.

Glückel însăși și multe dintre rudele ei au avut un mare succes în comerțul cu aur și bijuterii, despre care povestește pe larg în Zikhroines sau Memorii. Ea a scris șapte jurnale consecutive într-o limbă idiș aleasă, în care povestește despre cei treisprezece copii ai săi și cum le-a asigurat viitorul, atât personal cât și financiar, prin căsătorii aranjate în mod judicios cu parteneri din alte familii evreiești de succes. În plus, a fost o observatoare atentă a condițiilor politice și sociale ale vremii, pe care le descrie în detaliu. Aceste jurnale sunt absolut unice și până în zilele noastre ele stârnesc interesul cercetătorilor din domeniul istoriei sociale.

Cercetând istoria acestor familii pentru a-și găsi propriii strămoși, Bennett a descoperit și contextul mai larg al originii comunității evreilor din Groningen. Jim Bennett a murit în 2015, la vârsta de 73 de ani, și și-a văzut fiul ca ministru al educației. Rezultatele cercetărilor sale genealogice sunt disponibile online și ele mai pot fi continuate.

https://archive.org/details/jamesbennettb001f003/page/n1/mode/1up?view=theater

Acum, când Naftali Bennett este prim-ministru al Israelului, detaliile descoperite de tatăl său Jim despre ascendența olandeză a familiei au ajuns să fie și de interes public.

Hava Oren

---

[i] Groningen este cel mai mare oraș din nordul Olandei.

[ii] Kleine Folkingestraat, azi Folkingestraat era pe vremuri centrul cartierului evreiesc.

[iii]Versiunea originală a memoriilor scrise de Glückel von Hameln nu mai există, dar la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a descoperit o copie care aparținuse unui fiu al ei. De atunci s-au publicat numeroase ediții, în traducere germană, engleză etc.  Recent a apărut și o ediție bilingvă idiș / ebraică, publicată de Chava Turniansky.

Wout van Bekkum

traducere din olandeză, adaptare şi note: Hava Oren