József Árkövy – un pionier al stomatologiei moderne

Legătura istorică dintre stomatologia maghiară şi stomatologia din România secolului al XIX-lea și începutul secolului XX

Cu ceva timp în urmă, citeam în Baabel articolul doctorului Tiberiu Ezri despre unguri eminenţi.  https://baabel.ro/2021/12/eroi-adevarati-si-maghiari-temerari-ce-am-aflat-dintr-o-carte-despre-maghiari-eminenti/ Mi-a părut rău că printre aceştia nu figura şi numele lui József Árkövy, cel care a adus stomatologia modernă în Ungaria şi în estul Europei.

În secolul al XIX-lea, în Europa răsăriteană stomatologia încă nu era o specialitate medicală de sine stătătoare. Nu era o disciplină obligatorie pentru studenţii medicinişti, dar, ceea ce era şi mai grav, stomatologia era practicată de indivizi care nu aveau nicio pregătire medicală de bază. Ei făceau anestezii, mici intervenţii chirurgicale şi extracţii dentare, periclitând viaţa pacienţilor şi provocându-le, uneori, decesul.

Tehnicieni dentari şi chiar oameni fără nicio calificare făceau tratamente dentare prin tȃrguri sau alte locuri neadecvate, fără o minimă sterilizare a instrumentelor medicale.

În 1851 se năştea la Pesta, într-o familie de evrei maghiari din clasa mijlocie, József Arnstein (care avea să-şi schimbe numele în József Árkövy). Tatăl său a fost tehnician dentar. Tȃnărul Árkövy a urmat medicina, având preocupări ştiinţifice încă din facultate, când s-a ocupat de transplantul de germeni dentari la pisici.

La sfȃrşitul anului 1876 a plecat la Londra, unde se afla unul dintre cele mai importante centre de stomatologie modernă din Europa: London School of Dental Surgery. A studiat metodele moderne de tratament radicular şi obturaţiile de aur (inlay și onlay). A ţinut conferinţe la Şcoala Dentară din Londra, în special în domeniul embriologiei dentare. După o perioadă petrecută la acest institut prestigios a obţinut titlul de medic stomatolog, apoi şi-a continuat studiile la Paris.

În martie 1881 s-a întors în Ungaria, ţara sa de origine, a deschis un institut dentar purtând denumirea “Institutul Dentar Árkövy József”. Aici tratamentul dentar pentru săraci era gratuit.

Institutul lui Árkövy, unde se desfăşura şi o activitate ştiintifică, a contribuit la specializarea a 64 de medici stomatologi moderni. De altfel, Árkövy se străduia să introducă în învăţământul universitar maghiar cunoştintele ştiinţifice acumulate la Londra şi la Paris. Este ceea ce el numea: “stomatologia ştiinţifică”, bazată pe cunoştinţe profunde de anatomie, fiziologie şi fiziopatologie.

În plus, la Londra şi la Paris învăţase că există o legătură profundă între afecţiunile dinţilor, gingiilor şi ale cavităţii bucale în general, care pot influenţa sănătatea organismului. Árkövy voia să integreze stomatologia cu celelalte domenii ale medicinei, ca disciplină de studiu obligatorie pentru fiecare medicinist.

După îndelungi lupte birocratice, a reuşit să înfiinţeze Clinica de Stomatologie de la Budapesta, unde a primit titlul de profesor. Institutul creat de el a fost ataşat Facultăţii de Medicină. Cheltuielile erau mari, iar Árkövy a fost nevoit să acopere din buzunarul său o parte din cheltuielile clinicii.

Scaunul dentar din cabinetul Profesorului Árkövy

Lucrarea sa Diagnostik der Zahnkrankheiten (Diagnosticul bolilor dentare) a constituit un manual important pentru studenţii din întreaga Europă.

S-a ocupat de obturaţiile de porţelan care erau atunci o premieră terapeutică în Europa. A redactat printre primele reviste de stomatologie, publicând cercetări din domeniul stomatologiei şi în reviste de specialitate din Germania, Marea Britanie și Ungaria.

Recunoaşterea internaţională a venit odată cu numirea sa ca preşedinte pe viaţă al Asociaţiei Internaţnale de Stomatologie.

József Árkövy a format o şcoală de stomatologie care a dat cinci profesori de renume, printre care se numără şi Armin Rothman (1860-1932), un nume asupra căruia voi reveni.

Intrigile şi luptele interne din cadrul Clinicii Stomatologice l-au determinat pe Árkövy să-şi înainteze cererea de pensionare şi să-şi părăsească locuinţa aflată chiar în incinta clinicii. S-a stins din viaţă în 1922.

Începuturile stomatologiei românești, cel puțin a celei din Transilvania, e strâns legată de școala de la Budapesta. Primul profesor de stomatologie numit la Budapesta, în 1844, a fost un stomatolog de origine română, născut la Lugoj: Nedelko Döme (Dimitrie Nedelcu,1811-1882).

Profesorul Nedelko Döme

Unul dintre studenţii lui Árkövy, profesorul Armin Rothman, directorul policlinicii dentare din capital Ungariei, l-a avut ca discipol pe Gheorghe Bilaşcu (1863-1926) care a devenit şef de lucrări. Talent deosebit, cu o manualitate de invidiat, a ajuns unul din cei mai cunoscuţi stomatologi din capitala maghiară, supranumit “regele dentiştilor”, fiind ani la rând stomatologul aristocraţiei budapestane.

După unirea Transilvaniei cu România, Bilaşcu – maramureşean născut la Petrova şi nutrind puternice sentimente patriotice – a răspuns chemării Senatului Universităţii din Cluj, unde a înfiinţat prima facultate de Stomatologie din România. Mai multe puteţi afla din articolul pe care l-am publicat în Baabel https://baabel.ro/2019/02/prof-bilascu-si-primele-femei-stomatolog-din-romania/

Profesorul Gheorghe Bilaşcu

Tatăl meu, medicul stomatolog Zoltán Vass, i-a fost colaborator, preparator şi asistent.

Clădirea Clinicii Stomatologice din Cluj (1923)

În ultimul an am încercat să-i caut pe urmaşii profesorului Bilaşcu şi, spre bucuria mea, l-am găsit pe Ionel Bilaşco, strănepot de frate, căruia i-am trimis necrologul scris de tatăl meu la moartea marelui profesor. Familia nu avea cunoştinţă despre acest necrolog.

Clujul a avut o tradiţie importantă în domeniul învăţămȃntului stomatologic, începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

Printre pionierii stomatologiei clujene, din perioada cȃnd oraşul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, se detaşează figura profesorului Wilhelm Vajna care a inventat un instrument de extracţie dentară, “elevatorul Vajna”, folosit şi azi în chirurgia dentară din întreaga lume.

Profesorul Vajna Wilhelm

După cum observaţi, istoria stomatologiei din această parte a Europei s-a conectat cu istoria stomatologiei universale. 

Dr. Johanan Vass

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

8 Comments

  • Marica Lewin commented on June 10, 2023 Reply

    Am aflat din acest articol despre Prof Arkövy, un pionier in dezvoltarea stomatologiei in lume şi inițiatorul predării stomatologiei in Budapesta ca ramura separata a medicinii. In plus, Prof Arkövy a creat o scoala in Europa de est, mai ales in Ungaria si România.
    Prof Arkövy era altruist si generos, acorda saracilor tratamente gratuite.
    Ce poate fi mai deprimant şi trist decât un om fără dinți!
    Stomatologia este o ramura grea a medicinii, care necesita atât creativitate
    intelectuala cât si efort fizic, unde doctorul trebuie sa fie specialist atăt in chirurgie cât şi in anestezie. Şi in estetică.
    Responsabilitatea doctorului e mare, deoarece cavitatea bucala, dintii, maxilarele se găsesc in cap, aproape de nervi importanti. Cea mai mica greşeala poate provoca o desfigurare, hemoragie, sinuzita şi altele.
    Toata admiratia mea pentru medicii dentisti si pentru evolutia chirurgiei maxilo- faciale!

  • VASS JOHANAN commented on June 2, 2023 Reply

    APARATUL DE FREZAJ FUNCTIONA CU PEDALA SI AVEA 400 TURATII PE MINUT. GINDITI-VA COMPARATIV CU CELE 350.000 TURATII PE MINUT CARE LE ARE TURBINA ULTRA MODERNA FOLOSITA AZI. APA PENTRU RACIREA DINTELUI ERA ASIGURATA DE ASISTENTA CU AJUTORUL UNUI INSTRUMENT SPECIAL. ANESEZIA SE FACEA CU NOVOCAINA CARE E MULT MAI TOXICA DECIT LIDOCAINA DE AZI. NU-I INVIDIEZ DELOC PE PACIENTII DE ATUNCI.

  • Eva Grosz commented on June 2, 2023 Reply

    E foarte interesantă poza cabinetului dentar a D-lui Arkövy. Mă tot gândesc, cum funcționa freza din partea stângă a scanului. Cu pedală?
    Îm partea dreaptă se vede un dispozitiv mai mic probabil pentru clătit gura și unul mai mare care probabil conținea apă și se folosea poate și pentru răcirea dintelui,,,,știim că freza rotindu-se încălzește dintele și provoacă dureri…..vai de capul săracului pacient. Scaunul pare comod ..Ceva mi-e cunoscut din asta din munca stomatologică într-un sat de undeva departe…acum 55 de ani,

  • Andrea Ghiţă commented on June 1, 2023 Reply

    Un articol care conţin informaţii importante şi interesante despre personalităţile deschizătoare de drumuri în stomatologia de pe melaegurile noastre.. Ce complexă a devenit stomatologia la doar un secol de la recunoaşterea ei ca atare! În mod interesant, un medic generalist se poate specializa în foarte multe domenii, dar nu şi în stomatologie, Stomatologia este o specializare aparte care trebuie urmată timp de cinci ani. Care este cauza?

  • Tiberiu Ezri commented on June 1, 2023 Reply

    Multumesc domnului doctor Vass pentru importantele informatii!

  • VASS JOHANAN commented on June 1, 2023 Reply

    MULTUMESC PENTRU APRECIERI DOAMNA OREN.FENOMENUL NEGATIV IN CARE PERSOANE NECALIFICATE FAC TRATAMENTE DENTARE EXISTA DIN PACATE INCA SI AZI IN MULTE TARI SI ORGANIZATIILE MEDICALE LUPTA IMPOTRIVA ACESTUI FENOMEN.UNII PACIENTI CARE NU CUNOSC PERICOLELE CRED CA TRATAMENTELE FACUTE DE PERSOANE NECALIFICATE SINT MAI IEFTINE.

  • Hava Oren commented on June 1, 2023 Reply

    Foarte interesant articol! Dacă spuneți că în secolul al XIX-lea, tehnicienii făceau tratamente dentare, eu îmi amintesc de un asemenea caz la Arad, chiar în anii 1950-60, cu toate că era demult interzis prin lege. Era un tehnician căsătorit cu fiica unui stomatolog. Oficial era cabinetul stomatologului, dar cel care făcea tratamentele era de obicei tehnicianul.

  • Călin Macarie commented on June 1, 2023 Reply

    Excelent articol!!! Coroborat cu cel despre profesorul Bilașcu, constituie o frescă aproape literară a unei epoci lungi de pace, cu o umanitate profundă și demnă, întrerupte brutal de cele două războaie mondiale, care pot fi percepute ca un război prelungit, care a pus capăt acestei forme de umanitate și a instaurat primatul ideologiei într-o parte a Europei și a banului în cealaltă parte, dincolo de cortina de fier. Articolul este și o propunere de revenire la valorile profunde ale umanității, pervertite după un secol totalitar, urmat de unul care se vrea fără însușiril, lipsit de repere morale substanțiale, cum ar spune Robert Musi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *