Muzeul viu

Am convingerea că cititorii mei și-au dat până acum seama cât de mult iubesc orașul Oradea în care trăiesc de 35 de ani și pe care îl consider al meu. Ca atare, sunt încântată să văd că aici demersurile culturale primesc răspunsuri entuziaste din partea localnicilor, dovedind astfel că public interesat ar fi, trebuie doar să i se ofere ocazii. O astfel de ocazie de a ne bucura de frumusețe ne este oferită la Muzeul Art Nouveau ”Casa Darvas – La Roche”, muzeu situat în centrul orașului, în imediata apropiere a parcului Libertății, lângă Crișul Repede.

Am scris pe larg despre clădire, o exponentă perfectă a stilului Art Nouveau în articolul meu intitulat Ziduri și destine apărut în revista Baabel acum doi ani. (https://baabel.ro/2021/07/ziduri-si-destine/ ) M-a fascinat întreaga poveste a construirii ei, a istoriei ei ca parte din în istoria orașului, precum și poveștile celor care au deținut-o de-a lungul vremii. Nu doar m-a fascinat, ci m-a emoționat felul în care zidurile caselor adăpostesc visuri și au propriile lor destine.

Acum câteva zile a avut loc aici vernisajul expoziției temporare de pictură cu titlul Baia Mare – Natură și culoare”, care reunește 16 pânze ale unor pictori evrei aparținând celebrei Școli de pictură de la Baia Mare. Aceștia sunt: Béla Iványi-Grünwald, József Klein, Sándor Ziffer, Dávid Jándi, Márton Katz, Hugó Mund, Lazăr Zin (Singer), Pál Imre Erdős și Endre Vadász, reprezentanți ai diferitelor perioade de creație specifice grupului de pictori de la Baia Mare,

Fundația de Protejare a Monumentelor Istorice din Județul Bihor (Oradea Heritage) și Muzeul Județean de Artă ”Centrul Artistic Baia Mare” oferă orădenilor această superbă posibilitate de a se bucura de câteva lucrări ale unor pictori celebri, unul dintre ei numărându-se chiar printre fondatorii Centrului Artistic Baia Mare, care a fost înființat în 1896 și a devenit un fenomen artistic complex și unic, funcționând până azi. Este vorba despre Béla Iványi-Grünwald a cărui lucrare cu titlul La târg este acum expusă la Oradea.

Baia Mare a fost numit ”orașul pictorilor” datorită Coloniei Pictorilor de la care a luat naștere Școala Băimăreană de Pictură, inițiată întâi ca o școală de vară și devenită permanentă din 1898. Cum spuneam, această școală de pictură s-a constituit, în cei peste 120 de ani de existență, într-un fenomen la care și-au adus contribuția peste 3500 de artiști plastici veniți din diverse spații europene. Rezultatul este un patrimoniu artistic excepțional, divers și bogat, din care Muzeul de Artă din Baia Mare deține 250 de lucrări a 90 de artiști. Suntem privilegiați să vedem la Oradea câteva lucrări din acest patrimoniu aparținând unor pictori evrei. Unul din curatorii actualei expoziții de la Oradea este managerul Muzeului de Artă din Baia Mare, dl. Robert Strebeli care a selectat cele 16 lucrări în concordanță cu tema enunțată: Baia Mare – Natură și culoare. Selecția fiind făcută, curatorul a constatat cu uimire că toți pictorii pe care îi alesese erau evrei. Fiindcă urma să fie expuși în casa construită acum un veac de Imre Darvas, el însuși evreu, această coincidență a fost considerată drept o potrivire de excepție care ne face să ne gândim că, de fapt, coincidența este modul destinului de a interveni în acțiunile umane.

Vernisajul s-a bucurat de succes la publicul orădean și expoziția va putea fi vizitată până în luna septembrie.

De când s-a înființat, Muzeul Art Nouveau din Oradea – Casa Darvas, cum îi spun orădenii – ne-a obișnuit cu activități care au loc recurent, în fiecare seară de joi, în grădină, de când vine vara și până când vremea rece a toamnei le întrerupe. Așadar, în serile de joi au loc la Casa Darvas tot felul de evenimente: concerte, conferințe pe diverse teme, lansări de carte, seri de stand-up comedy, degustări de ciocolată artizanală, de vin, de pâine artizanală și multe altele, toate bucurându-se de interes și de o reală apreciere.

De data aceasta, joi 13 iulie, a fost vernisată expoziția de pictură și, pentru că pofta de frumos a orădenilor fusese stârnită, Casa Darvas i-a invitat pe cei care au ca hobby pictura să poftească a doua zi pe aleea din fața casei ca să participe la un cerc de pictură / eveniment numit Loisir și pictură plein air. Evenimentul s-a bucurat de mare interes, fiind prezenți artiști locali, artiști plastici băimăreni și artiști amatori orădeni, inimoși și încântați, mici și mari.

Acest muzeu face pași dincolo de funcția de a expune niște obiecte sau de a revitaliza o părticică dintr-un trecut care are frumuseți de arătat. Acest muzeu implică oamenii, un public deja fidelizat, în activități ieșite dintr-un cotidian care ne fixează tot mai mult în fața unor ecrane și ne împinge spre solitudine. El ne determină să ne întâlnim și creează modalitățile de a ne aduce împreună pentru câteva ore săptămânale, de vară, când ne putem bucura o dată în plus că locuim în orașul nostru plin de farmec. Chiar în curând, vom fi invitați la un spectacol cu statui vivante intitulat Vivante Belle Epoque, un demers admirabil, unde ne vor da întâlnire actori costumați, reînviind pentru câteva ore, pe aleea de lângă râu, o epocă istorică plină de eleganță.

Serile de joi, pe timpul verii, sunt marcate în calendarele orădenilor. Atunci suntem ocupați să abandonăm rutina obiceiurilor cotidiene și să intrăm în estetica propusă de grădina primitoare a Casei Darvas.

Anca Laslo

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

14 Comments

  • Andrea Ghiţă commented on July 31, 2023 Reply

    Anca Laslo iubeşte Oradea şi poposeşte în locuri deosebite pe care le descrie cu har. Citind articolul ei, am simţit adierea aerului văratic băimărean de la cumpăna secolelor XIX şi XX, surprins de artiştii care se bucurau de imaginile pitoreşti şi le transpuneau frenetic pe pânză. Cum era să-şi imagineze că în câteva decenii armonia va fi spulberată şi unii dintre artiştii evrei ( la Şcoala Băimăreană de Pictură originea comună era talentul) vor pieri în Holocaust.

  • Veronica Rozenberg commented on July 29, 2023 Reply

    Articolul despre structura cultural-urbanistica prezenta la Oradea, exemplificata fiind aici de folosirea unui spatiu urban – casa Darvas-La Roche – in scopuri culturale , intr-un mod devenit o traditie a orasului poate fi considerat ca o mini-abordare a unui fenomen sociologic. Anca ne descrie cu perspicacitate si profunda intelegere acest fenomen, definitoriu pentru orasul ei, orasul mentinut cu pricepere viu si efervescent.
    Ni se arata cum timpul nu trece in mod automat ci sub influenta binefacatoare a autoritatilor municipale si a unor reprezentanti privati, li se ofera cetatenilor sansele unei extinderi catre lumea din afara a vietii si preocuparilor personale, un adaos suplimentar semnificativ vietii comunitare a orasului.
    Dar nu este singurul merit al Ancai, pentru ca aflu chiar surprinsa de existenta unei scoli de pictura baimareana, cu traditii indelungate, ce depasesc centenarul si care a integrat pictori evrei, ale lor lucrari au fost alese de aceasta dauita ca un set reprezentativ pentru a fi expuse in localul Darvas.
    Imi vine in minte o alta scoala de pictura, cea de la Barbizon, oare exista vreo legatura, vreo influenta dinspre cea de langa Paris, catre cea din Nordul Transilvaniei?

    • Anca Laslo commented on July 29, 2023 Reply

      Multumesc mult Veronica, sa aduc in atentie ceea ce se face bun si frumos pentru oradeni este dorinta mea. Scoala de la Barbizon este desigur mult, mult mai celebra decat cea baimareana dar o legatura nu e exclusa fie si daca ne referim doar la stilul artistic propagat in epoca.

  • Marina+Zaharopol commented on July 29, 2023 Reply

    Ca de obicei, Anca, descrierile tale de natura estetica sunt intregite si inviorate de prezenta, activitatea si reactiile umane, fara de care nici nu ar avea vreun rost. Frumusete, dar si participare entuziasta a publicului oradean: o imagine completa care ne satisface pe noi, cititorii!

    • Anca Laslo commented on July 29, 2023 Reply

      Multumesc mult Marina! Daca reusesc ceea ce spui, sunt fericita.

  • Tiberiu Ezri commented on July 28, 2023 Reply

    Ca de obicei, articol excelent!

    • Anca Laslo commented on July 28, 2023 Reply

      Multumesc!

  • Eva+Grosz commented on July 27, 2023 Reply

    Articol încântător , atât prin conținut , ca și prin formă. Chiar dacă nu am putut participa la această delectare artistică , cel puțin ne-ai oferit o gustare plină de aromă orădeană și băimăreană ! Felicitări !

    • Anca Laslo commented on July 27, 2023 Reply

      Ma bucur si va multumesc!

  • Lucia+Pantea commented on July 27, 2023 Reply

    Minunat articol! Parcă este un dans: informații, artiști, un pas la dreapta mergem putin în trecut, alt pas subtil la stanga suntem in Oradea din prezent, ne intoarcem putin privirea si vedem oameni pasionati care picteaza, galeria celor din Baia Mare si cand ne rotim cu totul vedem frumusetea arhitecturala a Casei Darvas la Roche. Multumim frumos Anca pentru ca ne iei impreuna cu privirea, atentia, talentul tau in dansurile si calatoriile tale.

    • Anca Laslo commented on July 27, 2023 Reply

      Vă mulțumesc din suflet tuturor că mă însoțiți!

  • Hava Oren commented on July 27, 2023 Reply

    Zilele trecute urmăream pe YouTube un vlog de călătorii. Cei doi se plimbă prin Danzing, un oraș încântător, când deodată unul din ei spune: „Parcă mă simt la Oradea!”
    Se vede că și alții s-au convins că Oradea este un oraș deosebit. Ce păcat că nu-l cunosc mai bine!

    • Anca Laslo commented on July 27, 2023 Reply

      Draguta chestie, buna si de banc! 😀

      • Hava Oren commented on July 27, 2023 Reply

        Eu am și pufnit în râs. Dar se pare că știu ei ce știu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *