Am văzut de curând extraordinarul film scris şi regizat de Alexandru Solomon: Arsenie. Viaţa de apoi. Un film a cărui interdicţie este imperios cerută de arhiepiscopia Aradului şi cea a Sibiului[1]. Chipurile, mirenii ‒ care cer canonizarea lui Arsenie Boca (1910-1989) ‒ ar fi nemulţumiţi de felul în care regizorul (necredincios, ba chiar evreu) prezintă viaţa “de sfânt” a călugărului (relațiile sale cu Mișcarea legionară, raporturile cu Securitatea comunistă, presupusele miracole înfăptuite etc). Mă mir că limbutul ÎPS Teodosie al Tomisului nu s-a pronunţat încă în această privinţă. Cu siguranţă, grupări politice naţionalist-populiste, gen AUR, o vor face cât de curând. S-ar putea ca efectul să fie contrar şi filmul lui Solomon să cunoască un succes neaşteptat. Eu îl recomand cu căldură pentru că ne prezintă România post-comunistă dintr-o perspectivă inedită.
Toate astea mi-au adus aminte de o situaţie oarecum similară petrecută în perioada flower-power, la începutul anilor ’70, când a apărut piesa de teatru musical şi albumul cu opera rock „Jesus Christ Superstar” (1970). Apoi a apărut celebrul film musical cu acelaşi titlu, regizat de Norman Jewison (1973). Isus este perceput ca un proto-hippie. Se spune că iniţial filmul i-ar fi displăcut papei Paul al VI-lea (1963-1978). „Niciun creştin adevărat ‒ ar fi declarat el ‒ n-ar trebui să vadă acest film”. Jewison l-a convins pe Paul al VI-lea să vadă filmul cu ochii săi, după principiul „n-ar trebui să judeci un film pe care nu l-ai văzut”. După ce l-a vizionat, papa şi-a schimbat radical opinia: „Orice creştin adevărat ar trebui să vadă acest film”. Noua poziţie a papei nu e de mirare. Numele lui este profund legat de deciziile reformatoare şi modernizatoare ale Creştinismului catolic impuse de Conciliul de la Vatican II (1963-1965) şi apoi de implementarea acestora.
Andrei Oişteanu
(preluare de pe pagina de Facebook a autorului)
[1] https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-26560489-arhiepiscopia-sibiului-vrea-interzicerea-filmului-neomarxist-arsenie-viata-apoi-festivalul-astra-film.htm, https://culturaladuba.ro/arhiepiscopia-sibiului-cere-interzicerea-filmului-arsenie-viata-de-apoi-in-judetul-sibiu/, https://culturaladuba.ro/proiectia-filmului-arsenie-viata-de-apoi-a-fost-anulata-de-doua-institutii-de-cultura-din-arad/
9 Comments
MULȚUMESC PENTRU ARTICOL, CU TOTUL LĂMURITOR DESPRE UN FALS MIT
Referitor la Papa Paul al VI-lea, admir pe cei care au curajul/onestitatea/lipsa de prejudecati sau preconceptii ca sa recunoasca: “Am gresit!” Pe cei care nu se “impotmolesc”/incapataneaza sa ramana fixati pe o animita pozitie pentru a-si maguli ego-ul si care isi revizuiesc opiniile in functie de informatii noi, etc. Trebuie sa fim maleabili pentru ca nimic nu e “batut in cuie.”
Articolul ridică problema publicării adevărului chiar dacă doare și chiar dacă nu este acceptat de o majoritate. Acești autori scriu istoria adevărată.
Unde se poate vedea filmul pentru cei care nu trăiesc în România ?
Deocamdată, cât timp el se difuzează la festivaluri, filmul poate fi eventual pe site-ul acestora. TIFF şi ASTRA
Mulțumesc.
Mi-ai luat-o înainte Andrei. Voiam și eu să recomand acest film de o imparțialitate exemplară. Așa se face un film documentar și așa asistă un regizor la executarea unei idei. Să îl vadă cât mai mulți de orice credință sau necredință.
Mulțumesc că ai îndreptat atenția cititorilor de Baabel asupra acestui film.
Draga Vera, ma bucur ca suntm pe aceasi lungime de unda. Cu pretenie…
Am fost la un pas de a vedea acest film, la Bucuresti in ziua de 23 septembrie, la cinematograful Union de langa Sala Palatului, mi-l recomandse cu caldura pentru abordarea neobisnuita a problemei din film si a atitudinii unei parti a populatiei crestine din Romania fata de Arsenie Boca.
Caldura insuportabila si probabil si starea mea sufleteasca in acel moment m-au facut sa ma indrept catre Casa Melik , care adaposteste muzeul Theodor Pallady. Se pare ca am facut o greseala.
Auzisem de Arsenie Boca in trecut, dar intr-un mod nedefinit, nu stiam despre implicatiile sale legionare si securiste. Practic nu stiam decat aspectul legat de personalitatea sa ca o figura religioasa care s-a retras intr-o chilie si ar fi avut multi adepti.
Prietena mea, care nu este evreica desigur, a apreciat in mod deosebit filmul, datorita originalitatii regizorului in a surprinde in modul cel mai natural, pe figurantii alesi.
Filmul este facut ca un un experiment, figurantii fiind intrebati sau pusi in diverse situatii, asa fel incat atitudinea lor infatiseaza spectatorilor impartiali, cat de departe poate ajunge lipsa discernamantului.