De la bun început trebuie să precizez: nu a fost o vizită obișnuită, ci una care marca un eveniment. Doamna doctor Bercovici a împlinit incredibila vârstă de 100 de ani! Și cuvântul ”incredibil” nu l-am folosit pentru anii ei. Întâmplător (sau nu, ținând cont și de cele peste opt decenii ale mele), sunt înconjurată de persoane care, dacă nu au aceeași vârstă cu domnia sa, se apropie de ea. Dar niciuna nu are nici pe departe felul de a fi al doamnei Mirjam, cum o numește toată lumea.

Știa de ce vin la ea, de altfel nu făceam parte din ”primul eșalon”. De două zile, mi-a povestit, arătându-mi florile răspândite în toată casa, primea felicitări de la o lume întreagă – și nu numai din România, ci și de peste hotare, din Israel, din Germania… Modestă, mi-a spus: ”Nu știam că atât de multă lume mă cunoaște” – a fost replica la informația pe care i-am dat-o, că aproape 100 de persoane au felicitat-o pe Facebook. Doamna Mirjam nu are Facebook, „nu-mi place să mă dezbrac în fața lumii”, de aceea m-a rugat să-i citesc câteva nume, unele cunoscute, oameni apropiați, altele mai puțin cunoscute. Asculta înșiruirea cu mirare, nu conștientiza că a devenit persoană publică, în cel puțin trei ipostaze: ca medic pediatru, când ani de zile îi vindeca cu succes și cu blândețe pe cei mici, ca supraviețuitoare a Holocaustului, când a ținut să împărtășească lumii din experiența sa dramatică de deportată în Transnistria și ca autoare foarte citită în revista Baabel.

Când am ajuns la ea, tocmai își lua rămas bun de la un tânăr. ”Este vărul meu din Germania care m-a găsit prin intermediul revistei, citindu-mi articolele, și uite că a venit din Berlin în mod special să mă felicite”, mi-a povestit bucuroasă (Dacă cititorii noștri își aduc aminte, doamna Bercovici a și relatat această întâmplare într-un articol: O întâlnire peste generaţii, datorată unui articol pe care l-am scris – REVISTA BAABEL ) Și dacă am ajuns la revistă, în prezența vărului, descoperit prin Baabel, am ținut să-i ofer cadoul redacției, al tuturor colaboratorilor: o carte care cuprindea cele mai importante articole ale autoarei.

Pentru ea a fost o surpriză extraordinară, neașteptată. Minute în șir s-a uitat la volum și l-a răsfoit emoționată.

Revenind la cuvântul ”incredibil” pe care l-am folosit la începutul articolului. Acesta se referă la starea fizică și mai ales la starea de spirit a sărbătoritei. Arată foarte bine, departe de a i se da vârsta, este proaspătă la minte, își amintește și povestește despre întâmplările din trecut și, cu toate că nu se mai uită la televizor, ascultă știrile la radio („România actualități, ăștia au știri mai curate”, îmi explică) și este la curent cu ce se întâmplă la noi și în lume. Și… și-a păstrat simțul umorului! Printre multe alte elemente fizice și psihice care contribuie la această stare de bine, ceea ce m-a frapat și mi-a furnizat și o parte din explicații a fost faptul că are un program zilnic bine stabilit pe care îl respectă și care o ajută să-și umple timpul și să nu se plictisească. Dar despre acest ultim aspect nici nu poate fi vorba. ”Ia uitați-vă câte cărți am primit cadou. Și unele au sute de pagini”, mi-a arătat colecția răspândită pe masă. ”Și trebuie să le citesc, să le termin pe toate”, a spus cu mult umor.

Mi-a părut bine când am auzit acest program pe termen lung. Mi-a dat speranța ca mulți ani de-acum înainte, Ad mea veesrim, până la 120 de ani, cum urează evreii (dar nu numai ei), voi putea să vin la doamna Mirjam să o felicit și să mă bucur de ea împreună cu acei ”mulți” pe care nu i-a cunoscut, dar care sunt alături de ea.

La mulți, mulți ani, doamna doctor Bercovici!

Foto: Silviu Carol Sasch Cenuşă

Eva Galambos