Prezentele note sunt o redare foarte succintă a războaielor Statului Israel, fiind mai curând un „mixtum compositum” al amintirilor mele. Unele informații le-am primit abia după ianuarie 1980, când am sosit în Israel.

1948 Războiul de Independență.

O bună parte din evreii din Ploiești s-au adunat pe terenul din fața fostei grădinițe Predinger de lângă Templul Coral, pentru a sărbători întemeierea Statului Israel. Seara, poetul Paizer a cântat melodia La Tel Aviv e întotdeauna primăvară. Doar câțiva inițiați știau despre Războiul de Independență, presa vremii nu a amintit acest episod. Rudele soției, din Buhuși și Bacău, ajungând la Haifa, au primit imediat arme și au fost trimiși pe front. Câțiva frați din aceeași familie au căzut la datorie.

1967 Războiul de Șase Zile.

Seara, împreună cu alți ingineri, predam la școala de maiștri a uzinei. În pauză, un coleg răutăcios, cunoscut ca antisemit, mă abordează, simulând un accent idiș:

– Ehei, te văd supărat, „frații noștri” au probleme.

În săptămâna următoare, tipul mă abordează din nou:

– Dee, acum te văd vesel, „frații noștri” au ajuns la Suez!

Am evitat să-i răspund, deși avea dreptate.

Pe culoar, un tehnician, cu ziarul Scânteia în mănă, exclamă:

– Nu înțeleg, dacă arabii au câștigat războiul, de ce Israelul trebuie să dea înapoi teritoriile ocupate?

Cei de la conducerea serviciului de proiectare, oameni subțiri și umblați, m-au invitat în birou și mi-au arătat două numere din Paris Match. Abia atunci am aflat, cu ilustrații și hărți, desfășurarea Războiului de Șase Zile și rezultatele lui. Informațiile din Paris Match erau complet diferite de cele relatate de Scânteia după ziarul egiptean Al Ahram.

1973 Războiul de Yom Kipur.

Părinții soției erau în Israel, în vizită la fiica lor. Soția era îngrijorată și pe bună dreptate, fiind permanent în legătură telefonică cu sora ei din Haifa.

Am urmărit desfășurarea războiului, ascultând zilnic știrile în limba română la Kol Israel și Europa Liberă.

Vărul meu AG care studia medicina în Italia, a revenit imediat în Israel înrolându-se în armată ca rezervist. După război și-a continuat studiile medicale la Tel Aviv.

Vărul meu SL (z.l.), militar în termen, a participat împreună cu unitatea sa la traversarea canalului de Suez, sub comanda generalului Ariel Sharon. După terminarea acțiunii, fiind staționat pe malul canalului Suez, a primit o permisie de câteva zile și ca să-și vadă familia,  plecat la Haifa cu un avion militar de transport.

Revenind pe culoarul sălii de proiectare, un desenator cu gura slobodă exclamă:

– Cum dracu’ au câștigat egiptenii războiul, dacă armata lor este înconjurată și trebuie să le aducă Crucea Roșie apă și mâncare?

Omul se referea la Armata a III-a egipteană cu 30.000 de militari. Israel a acceptat aprovizionarea lor cu apă și alimente de către Crucea Roșie.

Vărul soției, S.V., care a luptat împotriva armatei siriene pe Podişul Golan îmi relatează: “Am intrat într-o casă părăsită pentru a verifica dacă nu ascunde un depozit de armament. Înăuntru am găsit o frumoasă sabie turcească și am rechiziționat-o imediat”.

Șeful meu, ing. D.S., a fost rănit grav în luptele cu armata siriană din podișul Golan. Sirienii l-au crezut mort. Recucerind Golanul, armata israeliană l-a salvat. La spital nu putea vorbi. Doctorii au numărat de la 0 la 9 cerându-i să clipească la cifrele indicând telefonul familiei sale, care a fost astfel anunțată.

Am urmărit în continuare încetarea focului și evenimentele care sau succedat: tratativele de la kilometrul 101, emoționata vizită a lui Sadat la Ierusalim și acordul de pace de semnat de Menahem Begin, Jimmy Carter și Anwar Sadat la Camp David.

Linia Bar Lev a fost un lanț de fortificații construit de Israel de-a lungul malului estic al Canalului Suez, după ce a ocupat Peninsula Sinai din Egipt în Războiul de Șase Zile. A fost considerat impenetrabilă de israelieni până când a fost depășită de armata egipteană în timpul operațiunii Badr din 1973, în mai puțin de două ore.

Împreună fostul meu colaborator și bun prieten Dr. M.L., ne plimbăm pe strada noastră situată în apropierea cartierului rezidențial Denia, unde locuiesc bogații orașului.

– Cum îți explici dezastrul Liniei Bar Lev, construite de colegii tăi de breaslă? – întreb eu.

– O parte din vilele cartierului Denia aparțin constructorilor liniei Bar Lev, răspunde el, fără alte comentarii.

Acum, la 50 de ani după Războiul Yom Kipur, în presa israeliană tot se mai discută dacă a fost o victorie spectaculoasă sau o înfrângere zdrobitoare. Cu toate că au pierdut mii de oameni, Egiptenii îl sărbătoresc ca pe o victorie, în timp ce unii israelieni defetiști îl văd ca pe o catastrofă.

Potrivit hărții atașate nu a fost chiar o catastrofă. În ultima zi a războiului, 24 octombrie 1973, Israelul staționa pe partea de vest a Canalului Suez, la doar 100 km de Cairo, cu Armata a III-a egipteană înconjurată. În nord, IDF a traversat podișul Golan, ajungând la 32 km de Damasc.

1982 Primul Război din Liban.

În 1982, după încercarea de asasinare a ambasadorului său la Londra, Israelul a invadat Libanul. Ariel Sharon, ministrul apărării, susținea că nu e decât o incursiune limitată în sudul Libanului, dar a ajuns la Beirut. Invazia a fost numită „Pace pentru Galileea” și avea ca scop evacuarea OLP și impunerea şefului Partidului Falangelor Creștine ca președinte al Libanului, pentru un tratat de pace cu Israelul, dar șeful Falangelor a fost asasinat și planul a eșuat. Presa israeliană, ostilă acțiunii, anunța zilnic în mod ostentativ numărul victimelor.

În 1983 am primit o mică decorație de „participant la războiul din Liban”.

– Dar nu am fost mobilizat, am obiectat eu mirat.

– Ai primit distincția deoarece ai participat la război prin proiectele tale, mi s-a explicat.

După încetarea focului au continuat diferite ostilități, culminând cu al Doilea Război cu Libanul în 2006. Principalii beligeranți au fost forțele paramilitare Hezbollah și Armata Israelului (IDF). Încetarea a focului a fost intermediată de Națiunile Unite.

1991 Războiul din Golf. Rachete din Irak împotriva Israelului.

În august 1990, Irakul a invadat Kuweitul și a amenințat că va ataca Israelul, inclusiv cu arme și muniții neconvenționale. Era o amenințare reală de distrugere. În ianuarie 1991, Irakul a inițiat o campanie de rachete împotriva Israelului. Pe parcursul lunii următoare, peste 40 de rachete Scud au căzut în teritoriul israelian, mai ales la Tel Aviv și Haifa.

De la fereastra locuinței noastre din Haifa am văzut prima rachetă irakiană, care a căzut nu departe, în mare. Văzând că nu e de glumă, la fiecare alarmă ne puneam măștile de gaze, ne instalam în camera etanșă și ascultam radio. După bubuitura care anunța căderea unei rachete, așteptam anunțul că ne putem scoate măștile. De la fereastră am văzut o coloană de fum în direcția spitalului Rothschild, unde am presupus că a căzut o primă rachetă…

Părinții soției erau la noi. Deodată, foarte aproape s-a auzit un șuierat infernal. Mama soției a spus o rugăciune scurtă în idiș. Dar eu i-am liniștit: a fost o rachetă americană Patriot, menită să ne apere de Scudurile irakiene…

Seara, împreună cu un coleg, coborâm în orașul de jos, găsim un mic magazin deschis și cumpărăm benzi adezive pentru etanșarea ferestrei și ușii camerei unde aveam să stăm în timpul alarmelor, precum și baterii pentru aparatul de radio portativ. Străzile complet pustii conferă orașului o înfățișare stranie.

Fiul nostru cel mare, inginer electronist, își satisface stagiul militar, după terminarea studiilor. Este îmbarcat într-un avion de informații și în fața unui ecran verifică cu ajutorul unui program sofisticat obiectele zburătoare îndreptate spre noi, separând cele amicale de cele ostile. Doarme într-un sac de dormit. Din când în când ne telefonează:

– Am văzut de sus blocul nostru. Bine că e intact!

O tragedie. Fiul colegului meu, inginerul Y.H. (z.l.), a fost ucis. Tânărul se afla pe o navă israeliană, avariată de un obuz libanez în dreptul portului Beirut.

În timpul înmormântării sună alarma și trebuie să ne dispersăm. Mă așez în spatele unei pietre funerare până la sfârșitul alarmei, când trista ceremonie continuă.

Sunt anunțat că am primit noul automobil. Mă duc la garajul Toyota aflat pe malul mării. Intru în mașină și tehnicianul îmi explică toate secretele ei. Deodată sună alarma. Ne refugiem cu toții într-o așa-zisă cameră etanșă. Alarma a trecut și la volanul noii noastre Toyota Corolla urcăm serpentinele spre casă. Pe drum sună din nou alarma, dar eu merg înainte fără a lua în considerație riscul. O rachetă cade nu departe, fără pagube, vizând probabil clădirea Companiei de Electricitate. Ne apropiem de casă, când sună a treia alarmă. Tragem pe dreapta și intrăm pentru zece minute în subsolul casei alăturate. Ușa era deschisă… Ajungem în sfârșit acasă…

Deși lucrul la IMI Haifa este suspendat, sunt chemat la serviciu pentru un proiect urgent. Șoseaua care coboară spre locul de muncă este pustie. Nu am întâlnit niciun singur automobil!

Din 2001 până azi: rachete din Gaza împotriva Israelului.

În ultimii 20 de ani Israelul este atacat anual din Gaza cu o ploaie de racheteși baloane incendiare. Au fost lansate sute de rachete în 24 de ore.

Aviația israeliană răspunde atacând numeroase obiective strategice din Gaza. Marea majoritate a rachetelor din Gaza sunt interceptate și distruse de echipamentul israelian Cupola de fier (Iron Dome).

Au fost afectate numeroase orașe din sudul țării, dar și Tel Aviv și Ierusalim. Cel mai mult au avut de suferit așezările de pe granița cu Gaza. Multe au fost evacuate. În ajutorul celor afectați de rachetele din Gaza au intervenit și echipele voluntare ZAKA de răspuns la situații de urgență în Israel.

Organizațiile implicate în atacul contra Israelului sunt mai ales Hamas și Jihadul Islamic, iar încetarea focului e mediată de obicei de Egipt și Qatar.

Sunt mândru că nepotul meu participă la apărarea antiaeriană a țării, servind într-o unitate Iron Dome

Theodor Toivi

Bibliografie:

https://embassies.gov.il/MFA/AboutIsrael/Maps/Pages/Yom%20Kippur%20War%20Cease-Fire%20Lines-%20October%2024-%201973.aspx

https://en.wikipedia.org/wiki/Six-Day_War

https://en.wikipedia.org/wiki/Bar_Lev_Line

https://en.wikipedia.org/wiki/Iraqi_rocket_attacks_on_Israel

https://www.britannica.com/event/Camp-David-Accords