Mult trâmbițata contraofensivă ucraineană de primăvară, care a început vara, s-a fâsâit. De fapt s-a rezumat la câteva încercări de străpungere a liniilor defensive ruse, trei la număr. Au existat câteva mici succese punctuale de penetrare parțială a primei linii de apărare, dar din punct de vedere strategic cele câteva zeci de kilometri pătrați recuceriți, de multe ori doar trecător, nu au nicio relevanță. Recapturarea câte unui sat părăsit sau a unei părți de zonă industrială făcute praf de bombardamente, unde se arborează steagul ucrainean, mediatizate intens de presa occidentală, au doar valoare de simbol de moment. Este demn de relatat faptul că în paralel are loc o ofensivă rusească limitată în regiunea Harkov și Donețk, pe care mass media vestică o trece sub tăcere, dar care a repurtat câteva succese limitate, câteva sute de kilometri pătrați recuceriți de la ucraineni.

Practic această contraofensivă ucraineană constituie ultima șansă a Kievului de a recupera militar teritoriile naționale pierdute. Este clar că ajutorul occidental a început să se reducă drastic față de nivelul de acum un an. Actualul periplu diplomatic al președintelui Zelenski în SUA și Canada vine să confirme acest fapt. Recentul scandal diplomatic al exportului de grâne ucrainean a iscat nemulțumirea fățișă a mai multor state europene, până mai ieri aliate fidele ale Ucrainei, mai ales a Poloniei. Premierul polonez Morawiecki a declarat ritos că țara sa sistează ajutorul militar acordat Ucrainei, un gest alarmant pentru deznodământul războiului. Probabil sub presiune americană, președintele polonez Duda a nuanțat nițel declarația premierului, dar tendința e clară, mai ales deoarece capacitățile de producție militară ale statelor europene sunt limitate, iar depozitele de muniție ale acestora sunt aproape goale. Situația este aproape identică și în cazul SUA, aici existând și o opoziție fățișă a Pentagonului la exportul susținut de material militar către Ucraina, deoarece acesta periclitează deja în mod alarmant capacitatea de apărare a Washingtonului.

Last but not least, resursele umane combative ale Ucrainei sunt aproape epuizate, două armate bine instruite și dotate au pierit deja în mare parte în conflictul cu Rusia. Noii recruți sunt prinși cu arcanul de comandouri ale armatei. Bărbații sunt luați cu forța de pe stradă, de la locul de muncă sau din sânul familiei, instruiți superficial și trimiși la o moarte aproape sigură pe linia frontului. De partea cealaltă, cca. 60% din efectivele rusești sunt alcătuite din militari cu vechime, care luptă pe bază de contract și sunt bine remunerați. În plus, de-a lungul acestui conflict de un an și jumătate s-a demonstrat din nou că apărarea este mult mai avantajoasă și se poate organiza excelent cu resurse umane și mijloace mult mai puține decât atacul.

Pentru a putea duce la bun sfârșit actuala contraofensivă, Ucraina ar trebui să dispună de o superioritate de 3 la 1, atât în efective cât și în armament, fapt infirmat clar de realitate. Mai mult, armamentul occidental de care s-a făcut atât de mult caz în mass media occidentală, tancurile Leopard 1 și 2, Abrams, lansatoarele de rachete HIMARS și ATACMS nu au adus rezultatele scontate, nu au schimbat cu nimic echilibrul de forțe, ba mai mult, s-au dovedit extrem de vulnerabile la atacurile dronelor, artileriei și elicopterelor rusești.

Nici mult mediatizatele viitoare livrări ale celebrelor avioane de vânătoare F 16 nu vor schimba în mod esențial raportul de forțe de pe front. Oricum ele vor intra în serviciul operațional al Ucrainei doar din anul viitor, în cel mai bun caz. De multe ori, detalii foarte mundane precum faptul că piloții ucraineni nu cunosc limba engleză, întârzie marile planuri inițiale.

În efortul de a compensa măcar pe plan propagandistic eșecul clar al contraofensivei, Ucraina a efectuat câteva atacuri spectaculoase, intens mediatizate, asupra teritoriului Crimeei, Rusiei și chiar asupra Moscovei, în special cu drone și sprijin informațional anglo-american. Pagubele pricinuite de aceste atacuri au fost minime și nu schimbă cu nimic la nivel strategic caracterul staționar și de uzură al războiului actual.

Simptomatic pentru pierderea treptată a inițiativei militare ucrainene sunt articolele din presa occidentală care vorbesc aproape la unison de Ukraine fatigue și despre faptul că Ucraina nu poate câștiga războiul. Aceste luări de poziție, întărite de interviurile unor specialiști militari, strategi sau universitari renumiți, care în urmă cu numai jumătate de an nu ar fi putut apărea din cauza cenzurii generalizate, pregătesc de fapt încercarea de ieșire din război a SUA și a aliaților săi cu basmaua curată, fără pierderi colosale de prestigiu, precum s-a întâmplat în Vietnam, Irak sau Afganistan. De pierderile umane, materiale și financiare să nu mai vorbim, pe ultimele două SUA au reușit întotdeauna să le compenseze pe parcurs cu alte conflicte pe mapamond. Uriașele pierderi umane ale Kievului reprezintă un tabu mediatic, un secret de stat, de război, dar ele sunt colosale, se estimează la aproape 400.000 de suflete. Potrivit doctrinelor militare, la acest număr de victime se calculează un număr dublu de răniți sau infirmi, practic poporul ucrainean a pierdut aproape un milion de oameni din circuitul vieții normale.

Scenariul optimist este încheierea unui acord de încetare a focului încă înaintea alegerilor prezidențiale americane din anul viitor, în speranța că el va duce la un conflict înghețat de genul celor din Coreea sau Israel-Siria. Războiul sau măcar ostilitățile militare pot fi încheiate doar pe axa Moscova-Washington, cu eventuale garanții suplimentare din partea Marii Britanii, Franței, Germaniei, Turciei și Poloniei.

Scenariul pesimist îl constituie epuizarea Ucrainei, coroborată cu sistarea aproape totală a ajutorului militar și financiar al Apusului, care va duce la preluarea inițiativei militare de către Rusia, sprijinită tacit de China, Coreea de Nord, Iran și câteva state arabe, africane și sud americane. Rusia lui Putin e însă rațională și moderat agresivă; opinez că Moscova va forța o ofensivă limitată până la Nipru, cel mult până la Odessa. Conducerea de la Kremlin este conștientă de propria slăbiciune și nu se va aventura într-un conflict cu NATO.

Închei cu o opinie strict personală în exasperarea de cauză a unui fost militar: fiecare zi de război este un măcel colectiv al poporului ucrainean, în care și Occidentul este moralmente și practic părtaș la o crimă împotriva umanității alături de Rusia, marele vinovat, declanșator și susținător al acestei nenorociri în masă.

George Vigdor

Surse:

1. The New York Times – Ukraine war casualties near half a million. Aug. 18, 2023

2. Statista – Economy and Politics – Ukraine civilian war casualties. Sept. 12, 2023

3. Reuters – Troop death, injuries in Ukraine war nearing 500,000. April 12, 2023

4. Le Monde – The secret carnage of military losses in Ukraine. Aug. 24, 2023