La cumpăna dintre ani permiteți-mi câteva observații simple, nu chiar retorice, poate de judecată elementară, o încercare de a sensibiliza sufletele mai împietrite.

1.

a. În Gaza asaltată și rasă parțial de trupele israeliene se termină mereu hrana, combustibilul, medicamentele. În mod paradoxal încă nu s-a terminat stocul de rachete cu care Hamas-ul mai atacă încă centrul Israelului, ba chiar regiunea Ierusalimului.

b. Dacă Hamas ar dispune de forța militară a Israelului și ar asalta centrul Statului Evreu, nu avem nevoie de multă imaginație pentru a ne închipui ce mega-pogrom unic în istorie ar înscrie în cartea sa de onoare…

c. Toți idioții progresiști, utili și inutili, din metropolele occidentale și campusurile universitare americane se alătură cu „entuziasm revoluționar” manifestanților palestinieni și arabi, scandând From the river to the sea, Palestine will be free! Ei nu știu că această „sublimă metaforă geografică” echivalează în termeni reali cu lichidarea fizică a prezenței evreiești între râul Iordan și Marea Mediterană, practic cu suprimarea prin forță a existenței Statului Israel.   

d. Occidentul nu dorește să continue efortul militar și financiar masiv acordat Ucrainei, cel puțin nu la nivelul din anul acesta. Kievul și președintele Zelenski vor fi tot mai vulnerabili și vor fi nevoiți să lupte defensiv. Aproape sigur că se pregătește o ieșire cu fața curată a Vestului, și în special a SUA, din mocirla geostrategică ucraineană. Uniunea Europeană este constrânsă de mai-marii de la Casa Albă să spele putina (nu pe Putin), cu un ajutor împovărător de 50 de miliarde de EUR acordat Ucrainei pe următorii patru ani. Europenii plătesc oalele sparte de americani, respectiv acoperă profitul astronomic realizat de companiile de armament americane în conflictul ruso-ucrainean.

e. Este clar că în momentele de cumpănă, tragice în esența lor, cum ar fi pogromul Hamas din 7 octombrie sau recentul atentat terorist de la Praga, mult invocatul cetățean în slujba căruia statul protector face totul, ba chiar mai mult de atât,  nu este decât o gogoriță propagandistică. Sărmanul cetățean, dacă are ghinionul să se afle într-un loc nepotrivit, la un moment fatidic, nu poate să se bazeze decât pe forțele și norocul propriu, pe curajul și prezența sa de spirit de moment. Orice stat, cu toate că e supradotat și superpregătit, va veni la locul tragediei întotdeauna cu întârziere, cu o mare desfășurare de forțe, dar inutil. Nu vă faceți iluzii cu privire la statul protector care vă ferește de rău. În majoritatea cazurilor veți fi singuri în fața destinului, tătucul nu vă va ajuta sau nu la timp. În epoca contemporană, în situații extreme, fiecare din noi trebuie să facă față în mod individual.

2.

Gaura din tricolor! Simbolul libertății, valoarea esențială după aceea a vieții însăși.

Golul din drapel, aievea unui glonț trecut prin inimă, mă va cutremura câte zile voi avea!

Un vis sublim devenit o realitate nițel mai bună, mai colorată, dar de rang secund și cu înlocuitori. Trecut cenușiu, prezent cârpit, viitor incert.

Slavă Eroilor Revoluției, trăiască libertatea atât de amenințată și știrbită din nou !

3.

Puterea de disuasiune a Occidentului a dat chix de două ori în ultimii doi ani: odată în Ucraina, când NATO și forța militară conjugată a Occidentului n-a reușit să oprească agresiunea rusă și ocuparea a 20% din teritoriul național ucrainean și a doua oară recent, în sudul Israelului, când organizația teroristă Hamas, împreună cu câteva surate mai mici precum Jihadul Islamic, au reușit să ocupe timp de 72 de ore, 22 de localități mici israeliene și să înainteze până la 25 km în adâncimea teritoriului Statului Evreu.

4.

Viktor Orbán a repurtat o victorie de etapă în Consiliul Europei și în Parlamentul European. Diplomația ungară, sub bagheta bătăiosului premier, a reușit să deblocheze 10 miliarde de EUR (circa o treime din fondurile de coeziune pentru perioada 2021-2027) reținuți de Comisia Europeană de mai bine de un an sub diverse pretexte legate de reforma Justiției, probabil în schimbul ocolirii vetoului ungar în chestiunea viitoarei aderări a Ucrainei, respectiv în aprobarea de către Parlamentul de la Budapesta a aderării Suediei la NATO. Șantajul reciproc a devenit o regulă nouă în relațiile internaționale. Abilul și experimentatul premier ungar demonstrează că până și o țară mică trebuie respectată, iar votul ei continuă să conteze la nivel european – aviz celor care fac exact invers și nu obțin nimic printr-o supușenie dusă la extrem.  

5.

Israelul nu a reușit să câștige pacea. Din această cauză e constrâns să câștige războaiele repetate de până acum, chiar dacă se bucură de „binefacerile” oprobiului unei majorități covârșitoare a opiniei publice internaționale. Oricum acțiunea militară din Gaza este un eveniment istoric necesar pentru recâștigarea respectului și încrederii de sine, respectiv a unei stări relative de siguranță a națiunii israeliene, în ciuda gravelor pierderi în rândul militarilor proprii și a populației civile nevinovate din Gaza.

6.

Războiul ideologic și cultural,generat de strategi ticăloși aflați în slujba unor puteri sau lideri nocivi, sfârșește în stradă, dus la capăt de pleava criminală a marginalilor și periferiilor. Ideile extremiste, radicale se degradează întotdeauna în mod ireversibil în asasinat de masă, ba chiar în genocid.

7.

În ultima vreme, relațiile dintre semeni sunt tot mai urâte, pentru că există mai multe resentimente decât sentimente.

8.

Marea aventură existențială are loc în interiorul nostru. În lumea reală, exterioară, majoritatea dintre noi suntem simpli executanți, figuranți, paiațe, măscărici sau pur și simplu statistică.

George Vigdor