În cadrul unor colegii academice – și nu numai, există specialiatea Criminologie. Unul din cursurile oferite este Introducere în istoria serviciilor secrete de informații. În cadrul prelegerilor sunt definite, printre altele, sarcinile acestor servicii și sunt prezentate o serie de servicii secrete de informații a căror calitate este considerată de vârf: cel american (CIA), rus (FSB), francez (SDECE), britanic (MI5), german (BND), chinez (CSIS, cunoscut în occident sub denumirea The Red Phoenix).

Trebuie amintit și serviciul secret israelian de informaţii, Mosad. Relativ nou în ”panteonul” spionajului modern, el este considerat unul dintre serviciile secrete de informaţii deosebit de eficiente[1].

Se consideră că Mosad-ul are rădăcini biblice, încă din perioada imediat următoare exodului israeliților din Egipt, în urmă cu circa 3.300 de ani.

Exemplele următoare, preluate din Vechiul Testament, aduc pe scenă deopotrivă vechimea activității serviciului de informații, importanța lui în istoria poporului evreu, aducând acest tip de activităţi în atenția celor care citesc Sfânta Scriptură[2].

Premiere ale serviciului biblic de informații

Contextul celor prezentate în continuare este următorul: israeliții, proaspăt eliberați din robia egipteană, au plecat de la muntele Sinai, au străbătut pustiul până au ajuns la ”poarta de intrare” în Canaan, Țara Făgăduită. Înainte de a intra, s-a hotărât efectuarea unei cerecetări / spionări a terenului.

Descrierea detaliată a ”dosarului de spionaj”, respectiv modul în care Moise a organizat ceea ce poate fi considerat primul serviciu de spionaj şi informaţii se regăsește în Numeri 13. Conform textului biblic, desfășurarea evenimentelor este următoarea:

Sfătuit de Dumnezeu, Moise organizează o echipă formată din 12 iscoade, care să culeagă informaţii: Trimite din partea ta oameni ca să iscodească pământul Canaanului pe care am să-l dau Eu fiilor lui Israel spre moştenire; câte un om de fiecare seminţie să trimiţi; însă aceştia să fie toţi căpetenii între ei. (Numeri 13:3). Numele celor 12 care formau echipa sunt redate în Numeri 13:5-16.

De menționat că pentru activitatea de „iscodire” nu a fost ales oricine, ci doar „căpetenii”, respectiv oameni considerați a fi înzestrați cu o inteligență deosebită. Iar unuia din ei, Osia, fiul lui Nun din seminția lui Efraim, Moise îi dă numele de Ioșua – acesta este primul nume conspirativ acordat unui spion / iscoadă.

După selecție, Moise face echipei un instructaj general asupra categoriior prioritare de interes (forţele de apărare existente, modul de a pătrunde în oraşele fortificate, etc.), precum și informații necesare după intrarea în Canaan (bogăţii, resurse, etc.)[3], de exemplu:

– informaţii socio-demografice: …ce popor locuieşte în el; de este tare sau slab, mult la număr sau puţin; (Numeri 13:19).

– informaţii militare: …cum sunt oraşele în care trăieşte el [poporul din Canaan]: cu ziduri sau fără ziduri; (Numeri 13:20).

– informaţii geo-topografice: Cum este pământul: gras sau slab, de sunt pe el copaci sau nu… (Numeri 13:21).

Echipa celor 12 a cules informații pe teren timp de patruzeci de zile. Pentru a rămâne în ”atmosfera” caracteristică serviciilor de informații, echipa s-a întors în tabăra de la Cadeş, în Pustiul Paran, și i-a prezentat lui Moise raportul.

La ședința de analiză a rezultatelor au fost prezentate două puncte de vedere diametral opuse:

Zece iscoade s-au opus intrării în Canaan. Raportul lor a fost sumbru și descurajator: Poporul [băştinaşii] care locuieşte în el este îndrăzneţ şi oraşele sunt întărite şi foarte mari… (Numeri 13:29), Pământul pe care l-am străbătut noi, ca să-l vedem, este un pământ care mănâncă pe cei ce locuiesc în el şi tot poporul, pe care l-am văzut acolo, sunt oameni foarte mari [de statură], … nouă ni se părea că suntem faţă de ei ca nişte lăcuste şi tot aşa le păream şi noi lor. (Numeri 13:33-34). În tabără spiritele erau încălzite, pericolul unei revolte era iminent, unii, nemulţumiţi de lipsurile cu care se confruntau, chiar doreau să se întoarcă în Egipt[4].

Două dintre iscoade, Caleb şi Ioșua, au fost de altă părere. Prezentând informaţiile referitoare la Canaan aşa cum le obţinuseră ei, au spus: Pământul pe care l-am străbătut noi este foarte, foarte bun. De va fi Domnul bun cu noi, ne va duce în pământul acela şi ni-l va da nouă; în pământul acela izvorăşte lapte şi miere. Deci nu vă ridicaţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de poporul pământului aceluia, căci va ajunge mâncarea noastră: ei n-au apărare, iar cu noi este Domnul. Nu vă temeţi de ei! (Numeri 14:7-9).

Discuție.

Dumnezeu a înțeles că mentalitatea de rob a poporului Său, proaspăt eliberat din Egipt, nu se schimbase: încă nu-L asculta și nu credea îndeajuns în puterea Sa, în spusele Sale. Poporul încă nu era pregătit să intre în Țara Promisă. Ca urmare, Dumnezeu a hotărât că generația care fusese în Egipt nu va intra în Țara Promisă, nici măcar profetul Moise. Va intra abia noua generație, cea născută în deșert. Schimbarea unei generații cu alta durează 40 de ani. După numărul celor patruzeci de zile, în care aţi iscodit pământul Canaan, veţi purta pedeapsa pentru păcatele voastre patruzeci de ani, câte un an pentru fiecare zi, ca să cunoaşteţi ce înseamnă să fiţi părăsiţi de Mine” (Numeri 14:34).

Astfel începe un capitol nou din istoria poporului evreu: cei 40 de ani de peregrinare în deșert.

Unicii supraviețuitori ai primului serviciu de informaţii au fost Ioșua şi Caleb, cei care au urmat întru totul calea Sa, făcându-și datoria cu credinţă în El: Nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefone, şi Ioșua, fiul lui Nun. (Numeri 14:30).

Ioșua, fiul lui Nun din seminţia lui Efraim, cel care i-a urmat lui Moise la conducerea poporului, a condus apoi campania de cucerire a Canaanului (Ioșua 6).

Addendum

Subiectul prezentat anterior poate că va deschide doar pofta celor interesați de activităţile de „informații și operațiuni speciale” și de importanţa lor.

Textul biblic oferă și alte exemple:

– Ioșua, succesorul lui Moise, a ocupat Canaanul utilizând metode şi operaţiuni specifice serviciilor de spionaj moderne. În Ioşua 2 e relatată scena în care canaanita Rahav ascunde două iscoade israelite. Drept răsplată, viața ei și a familiei sale a fost cruțată.

– În Iudita.11:14, evreica animată de dragoste de țară nu ezită să-și mobilizeze capacitățile de seducție spre a-l anihila pe generalul asirian Olofern.

– Israeliții, la rândul lor, au ”alunecat” în capcana frumuseţii spioanelor de contra-informații; drama conducătorului israelit Samson şi a frumoasei filistine Dalila este bine cunoscută, chiar celebră (Judecători 16).

Şi altele.

Pericolele acestei meserii, riscurile la care se supun cei din domeniu sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Multe subiecte de acest gen se regăsesc în literatură, teatru, cinema, muzică și arte plastice.

Strul Moisa

---

[1] Desigur, exceptând unele legende fabricate, în ”contul” Mosad-ului se află realizări de o calitate deosebită. Nicio altă ţară din lume nu a avut o atât de presantă nevoie de un serviciu secret eficient. Motivul e clar: pentru Israel, accesul la informații este o problemă de supravieţuire. Desigur, există și deficiențe, chiar amare, un exemplu concludent fiind recenta ”Sâmbătă neagră” din 7 octombrie 2023.

[2]. Acest articol, scris sub impactul evenimentelor din 7 octombrie 2023, cu rezultate încă învăluite în ceață, a fost expediat redacției în 7 ianuarie 2024.

[3] Acest gen de informații prioritare sunt valabile şi în prezent pentru serviciile de spionaj.

[4] Trebuie subliniate două aspecte:

(*)Dumnezeu promisese deja că poporul va primi Țara Canaan și

(**)ieșirea din Egipt era o demonstrație a puterii Sale.