Primul articol din această serie poate fi găsit aici: https://baabel.ro/2024/02/biblia-dezvaluita-i-este-biblia-o-carte-de-istorie/
Precum am văzut, „istoria” biblică este, de fapt, o mitologie așternută pe hârtie – adică pe papirus / pergament – cu multe secole după desfășurarea presupuselor evenimente. Atunci care este originea „reală” a poporului evreu, ce putem afla din săpăturile arheologice și din surse extra-biblice, contemporane evenimentelor?
Canaan sub dominație egipteană
Venirea patriarhilor din Mesopotamia, fuga din Egipt și cucerirea țării Canaan nu sunt confirmate de sursele istorice. În schimb Stela lui Merneptah, (despre care am povestit în articolul trecut), arată că originea israeliților trebuie căutată chiar în Canaan. Ea consemnează că în 1207 î.e.n. Merneptah, fiul lui Ramses al II-lea, a supus mai multe cetăți din Canaan, iar „Israel a fost nimicit.” Așadar pe vremea lui existau israeliți în Canaan și ei nu trăiau în cetăți, probabil erau nomazi și trăiau în zona deluroasă din interior, care corespunde aproximativ cu Cisiordania de astăzi.
(Pentru cine nu cunoaște geografia locală, țara Canaan, care ocupă mai mult sau mai puțin teritoriul Israelului actual, are trei zone principale: o câmpie mănoasă de-a lungul coastei, o zonă deluroasă / muntoasă în interior și o zonă din ce în ce mai aridă spre sud.)
În Epoca Bronzului Târziu în Canaan existau numeroase cetăți (orașe-state) prospere, sub stăpânire egipteană.
După 1200 î.e.n. cetățile au căzut una după alta. În săpăturile arheologice se văd semne de distrugere și incendii. Dar vinovatul nu a fost neapărat Ioșua. Nu toate cetățile au căzut în același timp, procesul a durat cam un secol, dar până la urmă distrugerea a fost totală. Același lucru se observă în întreg Orientul Antic: imperii se dezintegrează, civilizații întregi dispar, „popoarele mării” invadează și distrug tot ce le iese în cale… Este Marea Prăbușire din Epoca Bronzului, despre care am mai povestit. https://baabel.ro/2023/04/iesirea-din-egipt-in-perspectiva-istorica/ Unul din aceste „popoare ale mării”, filistenii, s-au stabilit apoi în regiunile de coastă din Canaan. Se pare că lor li se datorează distrugerea cetăților de pe coastă, și, printr-un efect de domino, au căzut apoi și celelalte.
Israeliții în Epoca Fierului
În vremuri tulburi, un popor nomad care trăiește într-o zonă muntoasă, mai greu accesibilă, are un avantaj: nu este atractiv pentru invadatori. Aceasta este considerată perioada de formare a poporului israelit. Cercetări arheologice efectuate în Cisiordania au arătat că într-o perioadă de două secole numărul așezărilor a crescut de la 30 la vreo 250. Nu a fost o invazie din exterior, ci o transformare socială – localnicii au abandonat treptat viață nomadă și s-au stabilit în sate. Era clar că până nu demult acești oameni fuseseră nomazi, pentru că satele lor, găsite în săpăturile arheologice, erau construite la fel ca taberele de beduini: erau rotunde sau ovale și între ele delimitau un spațiu protejat, unde își adăposteau turmele în timpul nopții.
Modul lor de viață nu era prea diferit de cel al beduinilor de astăzi: creșteau oi și capre și făceau comerț cu locuitorii din câmpie, le vindeau produse animale (carne, lactate, piei) primind în schimb produse agricole, mai ales cereale. Dar după ce regiunile de câmpie au fost pustiite și țăranii nu mai aveau ce vinde, ei au fost nevoiți să se apuce singuri de agricultură – sau să moară de foame. Și pentru a cultiva pământul, au fost nevoiți să devină sedentari.
Arheologia arată că israeliții nu se deosebeau simțitor de restul populației din Canaan, cultura lor materială era aceeași. Exista însă o deosebire netă: în așezările israelite din Epoca Fierului nu s-au găsit oase de porc (cu toate că mai devreme, în Epoca Bronzului, ele existau). Așadar, motivul nu era că, fiind nomazi, nu aveau condiții să crească porci, ci era o deosebire de ordin cultural, un tabu, o caracteristică prin care NOI ne deosebeam de CEILALȚI.
Întemeierea celor două regate
În privința agriculturii partea de nord avea un avantaj net: mai mult pământ arabil și mai ales ploi mai abundente. Oamenii au cultivat nu numai cereale, ci și viță de vie și mai ales măslini. În multe așezări s-au găsit teascuri. Surplusul de ulei de măsline a fost exportat, devenind o importantă sursă de venit. Ca urmare partea de nord a progresat și atunci când s-au format primele regate, cel din nord era cel dominant, mai puternic și mai bogat. Dar ce știm despre regatul unit?? Există oare izvoare istorice contemporane care îl menționează? Mda… Poate…
Inscripția din Tel Dan spune că… [probabil regele Hazael din Damasc] l-a ucis pe Ioram, regele din Israel, și pe Ahazia din casa (=dinastia) lui David, regele din Iudeea. Stela pare să dateze de prin 840 î.e.n.
Deci în secolul al IX-lea î.e.n. sunt consemnate două regate. Existența lui David este dovedită (slavă Domnului!), dar nicăieri nu se menționează un regat unit. În condițiile economice date, pare foarte puțin probabil ca în jurul Iudeei să se fi format un imperiu puternic. Probabil că David a fost întemeietorul unui regat modest. Săpăturile arheologice arată că Ierusalimul din secolul al X-lea î.e.n. era un sat care ocupa doar 3-4 hectare și nu avea nici fortificații, nici clădiri importante. Întregul regat avea puține așezări, puțini locuitori; David nu ar fi avut de unde să strângă o armată cu care să poarte războaie de cucerire. Nici texte scrise care să ateste existența unei administrații a statului nu s-au găsit.
Dar regele Solomon, cel vestit pentru construcțiile sale monumentale? Rămășițele Primului Templu nu sunt cunoscute, pentru că pe Muntele Templului nu este permis să se facă săpături. În anii 1950 Yigael Yadin credea că a găsit o altă dovadă a construcțiilor mărețe ale regelui Solomon: porțile unor cetăți, construite după un plan deosebit:
El se baza pe versetul: Iată cum stau lucrurile cu privire la oamenii de corvoadă pe care i-a luat împăratul Solomon pentru zidirea Casei Domnului și a casei sale Milo și a zidului Ierusalimului, Hațorului, Meghidoului și Ghezerului: (1Reg. 9: 15) Cetatea Hațor a fost într-adevăr refăcută de israeliți în secolul al X-lea î.e.n., dar altele sunt mai recente. Mai mult, porți asemănătoare au fost găsite și în alte locuri și nu numai în cetăți israelite, chiar și în cetatea filisteană Așdod pe care sigur nu a construit-o regele Solomon! Era pur și simplu „moda” vremii. Așadar regele Solomon, chiar dacă a fost o figură reală, nu a prea făcut construcții mărețe…
Poarta monumentală a cetății Meghido pare să fi fost construită în secolul al IX-lea î.e.n. de regele Omri, același care a construit și capitala regatului Israel, cetatea Samaria. La Samaria s-au găsit într-adevăr clădiri mărețe, se vede că a fost capitala unui stat puternic. Foste cetăți canaanite au fost reconstruite, devenind cetăți israelite. Și totuși Biblia îi disprețuiește pe regii din nord și îi consideră păcătoși. Poate că are motive?…
Așadar în secolul al IX-lea î.e.n. regatul Israel era bogat și puternic, pe când Iudeea era săracă și lipsită de importanță.
Căderea regatului Israel și dezvoltarea Iudeei
În anul 721 î.e.n. împăratul Sargon al II-lea al Asiriei a cucerit regatul Israel și, după cronicile asiriene, a luat 27.290 de prizonieri. Alții au fugit la Ierusalim. Din două regate a rămas numai unul: Iudeea.
Săpături arheologice au arătat că imediat după căderea regatul Israel, cetatea Ierusalimului a crescut enorm. Refugiații s-au stabilit în afara zidurilor, dar, în fața amenințării asiriene, regele Ezechia a adăugat noi fortificații. Astfel cetatea s-a extins spre apus, ocupând o bună parte a teritoriului Orașului Vechi de astăzi. Se crede că suprafața cetății s-a înzecit, de la 6 la 60 de hectare! Pentru a asigura aprovizionarea cu apă a orașului – dar și pentru ca în caz de asediu dușmanii să nu aibă apă, regele Ezechia a poruncit să se sape tunelul care aducea apa izvorului Ghihon în incinta cetății. (Despre acest subiect am scris pe larg în articolul https://baabel.ro/2019/05/aprovizionarea-cu-apa-a-orasului-ierusalim/)
Lucrările regelui Ezechia pentru apărarea Ierusalimului
Într-adevăr, atacul asirian nu s-a lăsat mult așteptat. Urmașul lui Sargon al II-lea, împăratul Senaherib, și-a continuat expansiunea. În 701 î.e.n. el a cucerit cetatea Lachiș, a doua ca importanță a Iudeei, dar Ierusalimul a rezistat, chiar dacă a fost nevoit să plătească tribut. Tocmai în această perioadă Iudeea a cunoscut o dezvoltare fără precedent: administrația statului s-a consolidat, se făcea comerț cu Arabia, se producea ulei de măsline… Tot atunci s-a răspândit și scrisul – primele peceți și ostraca (cioburi de vase de lut cu inscripții) apar începând din secolul al VIII-lea î.e.n. și în secolul următor se înmulțesc simțitor. Scrisul nu mai era domeniul exclusiv al scribilor, tot mai mulți oameni știau carte.
Nu este de mirare că în această perioadă de peste un secol de prosperitate în Iudeea a fost compusă o mare parte a Bibliei.
Când vorbesc de Biblie mă refer dinadins numai la Biblia Ebraică. Și despre contextul istoric și veridicitatea Noul Testament există povești extrem de interesante, dar nu cred că e locul meu să scriu despre o religie pe care o cunosc numai superficial. Dacă printre colegii noștri creștini se află cineva care să accepte provocarea, îi urez succes.
Hava Oren
(Va urma)
20 Comments
Interesant și bine scris articol, ce constat, că a stârnit curiozitatea și dorința la discuții. Cine nu are de loc îndoieli are alte probleme…
Mulțumim.
Nici concluziile unor sapaturi arheologice nu sunt intotdeauna batute in cuie. Cand s-au descoperit asa-numitele Mine ale Regelui Solomon la Timna in Valea Arava din Negev, arheologul care le-a gasit si care era specialist in ceramica le-a desemnat – ghidandu-se dupa vasele de ceramica dezgropate – ca apartinand epocii de fier timpurii. A fost luat in deradere de alti arheologi…pana s-au facut sapaturi mai adanci si riguroase si s-a confirmat ca descoperitorul avusese dreptate si ca minale datau de acum 6,500 de ani! (nu mai gasesc articolul din Smithsonian Magazine si nu am retinut numele arheologilor) Era intr-adevar mina care furniza cuprul care, in acea epoca, fiind la mare pret si costand aproape cat aurul, putea fi exportat si ar fi subventionat cica,Templul consruit de Solomon. S-au gasit furnale, ateliere care dovedeau aprecierea mestesugarilor care transformau arama in obiecte de cult si care erau rasfatati cu delicatese aduse de departe. Important este ca minele dovedesc ca – in ciuda vietii nomade a populatiei israelite – ea era deja stratificata, ierarhizata si numai elita beneficia de luxul unor obiecte de cult din arama.
Minele au fost ulterior abandonate din cauza dezastrului ecologic pe care l-au produs: au folosit toata vegetatia regiunii pentru cuptoare. Dezastru ecologic care inca persista, se spune, Timna fiind situata in cea mai arida regiune a desertului Negev…
Mie-mi spui? Ai perfectă dreptate. Chiar dacă nu cunosc articolul din Smithsonian, dar subiectul îl cunosc, am și scris despre el https://baabel.ro/2019/01/minele-de-cupru-de-la-timna/
La aspectul ecologic nici nu m-am gândit, porneam de la premisa că regiunea a fost dintotdeauna aridă. Dar ai dreptate, ei nu ar fi putut topi cuprul fără combustibil și sigur că au folosit ce era la îndemână, până nu a rămas nimic și aunci, de voie, de nevoie, au trebuit să abandoneze minele.
Minele de cupru de la Timna, acum 6500 de ani au apartinut Egiptenilor, Israelitii nu erau inca in istorie. Mai tīrziu, poate au fost exploatate si de israeliti.
Dar Minele Regelui Solomon au fost descoperite in Sudul Marii Moarte, intr-o localitate aflata acum in Iordania, datate in sec X i.e.n., de unde se extragea cupru.
Desigur, in Biblie se scrie ca Minele Regelui Solomon produceau aur, argint, pietre pretioase. Exagerari.
Exista un roman si un film cu titlul “Minele Regelui Solomon”, nu am citit cartea si nici nu am vazut filmul.
Marina, ati adus un argument excelent.
Aha, minele de la Khirbet Faynan. Într-adevăr, ele au fost exploatate și în Epoca Fierului, dar și ele sunt mult mai vechi. Se pare că în antichitate nu s-a extras tot cuprul din regiune (este vizavi de Ein Yahav, în drum spre Eilat) și e vorba ca mineritul să reînceapă alături, în Wadi Dana – cu consecințe nefaste pentru rezervația naturală.
Mi-a placut enorm articolul dvs despre minele de la Timna si de la Kirbet Faynan. Ultimele mai ales din epoca fierului, dar si a bronzului.
Ce idee sa se reinceapa acum mineritul! In afara ca asa cum spuneți, consecintele asupra mediului inconjuraror sunt nefaste, dar Israel este acum o mare putere in ştiința si tehnica de vīrf, poate importa cîteva metale! Ma scuzati, o modesta parere.
Pe undeva sunt deziluzionat si trist.Stiam ca Tanahul se bizuie pe mituri, dar imi placea sa cred ca David a fost regele neinvins al evreilor ,iar Sololmon a cladit o tara infloritoare.,ce sa mai vorbim despre Moshe Rabeinu.Oricum multumesc pentru ca incerci sa ne readuci la realitatile istoriei .
Cu totul de acord. Am și spus la sfârșitul articolului trecut că după ce am demontat atâtea mituri, am rămas cu un gol în suflet. Dar precum am mai spus, după părerea mea arheologia nu neagă Biblia, ci ne oferă o perspectivă mai largă.
Oare Regele Arthur ne impresionează mai puțin pentru că e „numai” un personaj literar? Un erou legendar este tot atât de viu în conștiința noastră ca un personaj istoric.
Eu cred si acum ca Moise a existat,desi dupa Freud ar fi fost un rege egiptean, creatorul monoteismului. Respins de supusii sai, a predicat noua religie israelitilor, si acestia au primit- o. Si sunt convinsa ca David a fost un razboinic neinfricat, psalmii lui depun marturie, si cetațile filistine
Nu sunt suficiente vestigii pentru regatul lui David deoarece era regatul unor nomazi, dar un regat măreț. Daca Haile Selasie, dupa aproape 3000 de ani se considera urmasul Regelui Solomon şi a Reginei din Saba, si venea la Yerusalim sa se incarce de spiritualitate, putem crede si noi in prosperitatea Israelului cīrmuit de Solomon. Sunt prea multe amanunte, o descriere prea precisa a inalţarii primului Templu, pentru a nu contine crīmpeie de adevar.
Acum 30 de ani , inainte de aparitia cartii ” The Bible unearthed”, miturile biblice erai acceptate.
Eu nu vreau să contrazic pe nimeni. Cartea ”The Bible Unearthed” nu face decât să propună o teorie care să explice datele istorice și arheologice cunoscute atunci când ea a fost scrisă. Nici nu e singura teorie posibilă. Fiecare poate să o accepte sau nu.
Bine venită această relatare elegantă, minuțioasă și bine documentată. Ea ne ajută să decelăm mareea legendelor de realitatea științifică (arheologică) aflată pe teren. Totodată, poate fi un avertisment adresat celor tentați să citească/ înțeleagă ”ad litteram” textele antice fie ale Vechiului sau Noului Testament.
Prețuire pentru reușită și întregul demers!
Totusi nu cred ca ar fi ramas cimentat in memoria colectiva iesirea din Egipt, ceremonia de la mumtele Sinai, primirea Legilor de catre Moise, daca nu ar fi existat nimic. Se disting in biblie 2 curente, unul al israelitilor ramasi in Canaan, celalalt al celor plecati din cauza foametei in Egipt. Apoi s- au contopit. Sa nu uitam ca eram un popor seminomad, abia mai tīrziu, cum subliniaza d- na Hava Oren am trecut la viata sedentara, la construirea de cetati.
Acum 3- 4 ani se vorbea despre descoperirea unei urme de scriere paleo- ebraica datata cam 1200 ani ī.e.n. S-a pus intrebarea: oare scrierea a aparut in acelasi timp cu exodul, si cele consemnate sunt autentice?
Desigur, anii nu corespund , poate traseele difera , dar miezul poveștii de Seder e adevarat. Daca a existat fuga din Egipt,, atunci este singura revolta a sclavilor din antichitate care a reușit.
Chiar în ultimele zile a apărut pe YouTube un filmuleț, ”The Real Origin of the 12 Tribes of Israel” în care Matt Baker spune că primul regat Irael s-a format dintr-o confederație de triburi, din care unul ar fi venit din Egipt și poate că legendele acestuia s-au păstrat în povestea Exodului. În orice caz, filmul e extrem de interesant și vine ca o completare la articolul meu. Vi-l recomand.
Cât despre singura revoltă a sclavilor care a reușit, dacă a fost istorică sau nu, asta nu pot să spun. În orice caz într-un articol următor am ceva de spus despre originea poveștii și de ce a fost scrisă așa cum a fost.
Multumesc, voi cauta filmul. Cred ca este cel mai plauzibil răspuns. De ce influenta tribului venit din Egipt a marcat intreaga Confederație de triburi? Poate pentru ca Egiptul era pe atunci era o mare Putere si astfel sr pune in Evidența Vointa lui D- zeu.
Oricum, un subiect fascinant
Am aflat lucruri uimitoare din aceste articole atât de bine documentate și interesante.
Mulțumesc frumos și vă doresc tot binele din lume alături de cei dragi. Multă sănătate.
Articol foarte interesant! Voltaire scria ca istoria este studiul tuturor crimelor din lume.
Știu eu? O fi avut și el dreptate. Totuși sper că istoria este mai mult decât un simplu șir de crime.
Ai dreptate. Voltaire era un pesimist genial.
Informaţiile probate ale arheologiei neagă povestea depănată în serile de Seder, dar sunt încredinţată că asta nu înseamnă că ar submina povestea biblică, ci doar ne ajută să discernem realitatea istorică de întâmplările care s-au transferat în sfera spirituală iudeo-creştină. Pentru mine, citirea acestei accesibile prezentări a Bibliei Dezvăluite înseamnă a afla informaţii noi şi interesante şi a reflecta asupra puterii de coagulare, dătătoare de speranţă a textelor biblice, perenităţii şi solidităţii lor. Cred că Biblia Dezvăluită ne îndeamnă Să credem şi să cercetăm.
Nu știu dacă se poate spune că arheologia „neagă” ceva. Din contră, după părerea mea, ea deschide orizonturi noi. Evident, acum 2500 de ani istoria nu se scria cu rigurozitatea de astăzi și linia de demarcație între fapt și legendă era destul de vagă. Trebuie să cunoaștem poveștile biblice, este cultura noastră, dar nu mai puțin trebuie să cunoaștem și istoria, cine suntem și de unde venim. Și dacă am învățat despre Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare, trebuie în acceași măsură să știm cine a fost Omri și Ezechia.