„Cine știe, face, iar cine nu știe, învață pe alții să facă“ – am auzit acum câteva zile în stația de autobuz vechea banalitate îmbrăcată în straie de aforism și m-a întristat și de această dată, cum se întâmpla și în anii când intram în săli de clasă cu catalogul sub braț. Nu, nu eram eu jignită de presupusa „înțelepciune“, ci mă gândeam la cei care ar fi putut să ajungă adevărați giganți ai culturii sau ai științelor – dacă s-ar fi închis în „turnul lor de fildeș“ pentru a exersa zi și noapte, sau în laboratoare pentru a descoperi ce nu s-a mai văzut vreodată… doar că ei au optat să-și investească tot timpul disponibil, toată energia creatoare sau spirituală în procesul didactic, mânați de dragostea pentru copii, de pasiunea de a transmite mai departe acele scântei de minune care li se păreau importante în viață.
Acum însă mă gândesc la cei care au reușit și una, și alta. Și vă voi reaminti doar numele lor, cu unele detalii care, poate, vor fi noutăți interesante. De exemplu Piotr Ilici Ceaikovski și-a dedicat concertul pentru vioară în Re major, una dintre cele mai cunoscute piese ale muzicii clasice, tocmai unui profesor de vioară, unui evreu maghiar, un virtuoz despre care în 2021 Vadim Gluzman a spus unui jurnalist maghiar: „Be proud of Lipót Auer!“ (Fiți mândri de Lipót Auer!) De altfel Gluzman cântă de aproape 25 de ani la vioara cunoscută drept Auer-Stradivari. Da. Numele profesorului evreu maghiar apare legat de cel al lutierului care nu mai are nevoie de nicio prezentare, au auzit de el chiar și cei care nu ar asculta în veci muzică clasică din proprie inițiativă.
Auer Lipót, sau Leopold von Auer, a fost deci și solist (adică cel care face), și profesor (care îi învăța pe alții). Lista discipolilor săi este o lectură absolut impresionantă pentru melomani. Îi găsim aici pe Jasha Heifetz și pe Nathan Milstein, pe Efrem Zimbalist și pe Mischa Elman. Pe de altă parte, Menuhin a subliniat (în 1925, când Auer avea 80 de ani!) că „profesorul Auer cânta la vioară mai frumos decât Ysaÿe, Sarasate sau Joachim. Ce știa, știa, și cunoștințele sale s-au dovedit superioare virtuozității celorlalți.“
Să trecem în revistă pe scurt datele biografice ale acestui fenomen incredibil pentru cultura mondială. S-a născut în 7 iunie 1845 la Veszprém, într-o familie de evrei, fiind al patrulea copil al zugravului Auer Simon. Deja la vârsta de 10 ani el încânta publicul din Budapesta cu miniconcerte de vioară. La 16 ani îl găsim la Paris, alături de Berlioz și Rossini, apoi în turneu cu Rubinstein și David Popper. Auer a devenit cel mai tânăr profesor la conservatorul din Sankt Petersburg; mai târziu a predat și la cele două școli de muzică și artă de prestigiu incontestabil, Curtis și Juilliard, precum și la Londra, la Dresda și în Norvegia. Discipolii săi din SUA erau cunoscuți în cercurile de artiști drept „the Auer Gang“, despre care de altfel și Gershwin a compus o melodie cu text nostim. În Rusia a fost numit Solistul Maiestății Sale în 1874 și distins cu titlu nobiliar în 1895. Dar poate că în ochii amatorilor de cultură aceste succese contează mai puțin decât faptul că Auer a fost acompaniat de Rahmaninov, de exemplu în concertul de la Carnegie Hall în 1925.
Iar noi, cei din România, să nu uităm nici că Auer a fost şi profesorul violonistului de origine română Georges Boulanger și apoi i-a dăruit o vioară la care Boulanger a cântat pentru tot restul vieții!
Auer a devenit o celebritate incontestabilă ca interpret, marii compozitori ai vremii sale i-au dedicat concerte pentru vioară (Ceaikovski, Glazunov) și piese ca Sérénade mélancholique (Ceaikovski). Ca profesor, el a fost fondatorul unei „tradiții de vioară“ ale cărei rezultate și calități didactice au fost evidențiate de numeroși discipoli ai săi, deveniți și ei stele pe cerul muzicii clasice, sau întemeietori ai muzicii de café-concert-chantant, la noi și peste hotare.
El nu a fost singurul care a demonstrat cu atâta elocvență neadevărul din clișeul citat. Au fost și mulți alții care au făcut lucruri impresionante și în același timp au predat, cu rezultate la fel de impresionante.
L-aș aduce ca exemplu din lumea științelor pe Róbert Bárány, cel care a fost profesor la Universitatea din Uppsala din Suedia și distins în 1914 cu premiul Nobel pentru Medicină. A fost și el evreu maghiar, născut în 22 aprilie 1876 la Viena, dar tatăl său era din Várpalota, din județul Veszprém (același Veszprém unde s-a născut și Auer…)
Însă tocmai persoana sa dovedește puterea altor clișee, oricât de nedrepte ar fi acestea. Psihologia maselor, așa cum a descris-o Gustave Le Bon, explică: mulțimile nu-și formează convingerile pe baza unui raționament. În loc să se mândrească cu fiul său extraordinar, maghiarimea a ales să-l ignore în timpul vieții sale și să-l uite după moarte. El și-a dedicat viața studiului urechii interne și mai cu seamă aparatului vestibular, cel care răspunde de simțul echilibrului. Pe baza observațiilor și experimentelor sale, el a elaborat tratamente chirurgicale ale urechii interne pentru tulburări de echilibru. El a inventat Scaunul Bárány, folosit și azi în pregătirea piloților și în tratamentul răului de mișcare. Tot el a conceput testul Bárány, folosit pentru a identifica tulburări ale aparatului vestibular. A fost un profesor de renume mondial, cercetător distins nu numai cu premiul Nobel, ci și cu premiul Guyot și cu Medalia de Merit a Societății Germane de Neurologie.
Și totuși, el este complet necunoscut marelui public de azi din patria sa. Nu îi regăsim numele pe fațada instituțiilor, în nume de străzi sau piețe, pe plăci comemorative sau în asociere cu vreo creație artistică din spații publice. La Uppsala a fost înființat Premiul Bárány și Societatea Științifică Bárány, dar nimic în Várpalota, în județul Veszprém.
Păcat.
Ilona Simon
Bibliografie
https://en.wikipedia.org/wiki/Violin_Concerto_(Tchaikovsky)
https://hu.wikipedia.org/wiki/Auer_Lip%C3%B3t#Az_Amerikai_Egyes%C3%BClt_%C3%81llamokban
https://de.wikipedia.org/wiki/Leopold_Auer_(Musiker)
https://en.tchaikovsky-research.net/pages/Leopold_Auer
https://en.wikipedia.org/wiki/Violin_Concerto_(Glazunov)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Georges_Boulanger
10 Comments
Un prea cunoscut scriitor israelian, decedat recent spunea: omul moare de două ori, o dată când e ingropat si a doua oară când e uitat.
GbM
Da. De aceea adun şi eu toate aceste date, să nu-i uităm pe cei care au contribuit într-o măsură incredibilă la tezaurul nostru comun; ştiinţa şi cultura. Măcar cât timp răsfoim o carte sau citim un articol, să ne aducem aminte de cei fără care nici n-am şti, doar am simţi poate, că ceva parcă lipseşte din fonotecă, de pe raftul cu cărţi sau din laboratoare…
M-a impresionat povestea lui Leopold von Auer, dar și a medicului Robert Bárány. De fapt esența textului este întrebarea-dacă poți fi un artist sau om de știință celebru și în afară de asta să educi generația tânără. Se pare că e posibil.
Dar altă întrebare care se pune este de ce poporul ungur i-a uitat pe unii evrei unguri, care au contribuit cultural și științific la progresul țării.
Aș spune că de cele mai multe ori nu i-a uitat, dar i-a însușit ca UNGURI fără să amintească de apartenența lor la evreime. Sunt zeci de exemple în acest sens. Când i-a trimis în lagăre, atunci nu au uitat cine de cine aparțin.
Eu nu am scris despre evreii maghiari care au contribuit cultural și științific “la progresul țării”. În schimb am încercat să adun portrete ale unor evrei maghiari care, dintr-un motiv sau altul au fost nevoiți să-și părăsească plaiurile natale și au devenit adevărate personalități marcante ale culturii sau științei la nivel mondial. Într-un articol din această serie am și explicat de ce fac asta: cineva mi-a sugerat odată că Bazinul Carpaților este ca o adevărată pepinieră de valori și cei născuți aici s-au străduit și se străduiesc și acum să devină OAMENI, așa, cu majuscule, oriunde ar ajunge ]n lume… Această afirmație e de altfel un clișeu, firește. – Eu am încercat doar să adun exemplele pozitive în acest sens. Un omagiu modest, o fărâmă din admirația mea pentru acești oameni (și, în secret, un gând personal: astfel îmi exprim sentimentele față de unii strămoși de-ai mei pe care nu i-am cunoscut. – Dar un lucru e cert: eu nu aveam absolut nicio intenție să sugerez că ungurii au făcut asta sau aialaltă!)
Aveți dreptate D-na Ilona Simon. Nu m-am exprimat bine. În loc de” progresul țării” puteam scrie că au “marcat cultura și știința pe plan mondial” Așa este.
Aceiași unguri care nu-și aduc aminte de acești oameni și-au adus amite în alte condiții. Este doar părerea mea . Oricum articolul e foarte frumos scris.Apreciez mult !
Mulțumesc!
Cât mai multe articole cu teme muzicale…cu atât mai bine . Mulțumim !
Mulțumesc pentru apreciere!
Un articol foarte interesant şi bine-venit, care continuă seria de scrieri despre evreii maghiari renumiţi, unii despre care nu se prea ştie că erau evrei maghiari şi alţii care au fost uitaţi în ţara lor de origine.
Mulțumesc pentru apreciere!