În esenţă, legenda – care circulă în mai multe versiuni – povesteşte despre împrejurările în care renumitul rabin hasid Moşe Teitelbaum[1] l-a binecuvântat pe copilul Lajos Kossuth, nimeni altul decât viitorul politician ungar de mare anvergură, cunoscut pentru rolul său determinant din timpul Revoluţiei şi Luptei de Eliberare Maghiare din 1848-1849[2], când a fost regent şi guvernator al Ungariei.
Legenda circulă de mai bine de un veac şi jumătate nu numai în cercurile evreieşti, ci şi în cele creştine, nu doar în spaţiul locuit de maghiari, ci şi în străinătate, atât pe continentul european, cât şi în îndepărtata Americă, un fapt explicabil, dacă ne gândim că după înfrângerea revoluţiei paşoptiste maghiare, Lajos Kossuth a plecat în exil, fiind întâmpinat cu multă admiraţie şi simpatie peste tot unde a poposit: în Anglia, în SUA şi în Italia, ţara în care avea să-şi încheie viaţa în 1894.
Kossuth nu a acceptat niciodată compromisul austro-ungar şi nu a revenit în ţara natală, militând până la sfârşitul vieţii pentru o Ungarie de sine stătătoare, în care minorităţile s-ar fi bucurat de autonomie. De altfel, printre obiectivele revoluţiei Maghiare din 1848 s-a numărat şi emanciparea evreilor. Aceştia au îmbrăţişat ideile lui Kossuth, înrolându-se în număr însemnat în armata revoluţionară.[3] Din păcate, legea care garanta egalitatea în drepturi a evreilor cu ceilalţi cetăţeni ai Ungariei, votată de parlamentul revoluţionar ungar în 1849, a fost valabilă doar câteva săptămâni, întrucât armata revoluţionară maghiară avea să fie înfrântă de armatele austriece şi ţariste[4].
Ca orice legendă, şi aceasta porneşte de la un fapt real: ambii protagonişti au locuit simultan în orăşelul Sátoraljaújhely din nord-estul Ungariei. În 1803, când familia Kossuth s-a mutat în această localitate, Lajos avea un an, în timp ce rabinul Moşe Teitelbaum s-a stabilit aici în 1808, când avea deja renumele unui ţadic „făcător de minuni”, la care soseau zi de zi zeci şi zeci de oameni năpăstuiţi din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării în speranţa că binecuvântările şi amuletele îi vor tămădui de boli şi îi vor scăpa de necazurile care se abătuseră asupra lor. Rabinul Teitelbaum nu avea doar renume de vindecător, ci şi de proroc care putea descifra viitorul din versetele Bibliei.
Legenda, cu o vechime de aproape două sute de ani, a văzut lumina tiparului în 11 septembrie 1849, în revista Allgemeine Zeitung der Judenthums din Leipzig, cu titlul Kossuth von einem Rabbi gesegnet (Kossuth binecuvântat de un rabin), fiind preluată apoi și de alte publicaţii din spaţiul de limbă germană. În ziua de 14 decembrie a aceluiaşi an, apărea versiunea engleză, în Jewish Chronicle din Londra, şi – graţie interesului pentru personalitatea lui Kossuth generat de revoluţia de la 1848 şi lupta de eliberare a maghiarilor – pe parcursul a doar două săptămâni, povestea a fost republicată în peste zece ziare din Anglia. În următorii ani legenda a fost preluată de publicații din mai multe țări, chiar şi de un ziar din îndepărtatul Singapore, iar în toamna lui 1851, cu prilejul turneului american al lui Lajos Kossuth, avea să apară în presa americană şi apoi din nou în cea britanică, cu prilejul sosirii revoluţionarului maghiar în portul Southampton.
În mod interesant, versiunea maghiară (prescurtată) a acestei legende avea să vadă lumina tiparului pentru prima oară abia în 1885, în publicaţia Magyar-Zsidó Szemle, în acelaşi an apărând şi prima versiune în limba ebraică (o traducere a celei maghiare).
Iată că după mai bine de trei decenii de când publicul creştin din ţările occidentale (şi chiar din orientul îndepărtat) citise legenda binecuvântării lui Kossuth de către Rabinul din Újhely (Sátoraljaújhely), şi israeliţii maghiari au luat cunoştinţă de ea şi au îmbogăţit-o substanţial. În cele mai populare versiuni ale legendei, rabinul Moşe Teitelbaum nu numai că îl binecuvântează pe Lajos Kossuth, prevestindu-i un viitor măreţ, ci această prorocire este întemeiată chiar pe citirea şi tâlcuirea textului biblic.
Astfel, o versiune a legendei, apărută în 1902, relatează că mama marelui patriot Kossuth, care bănuia că fiul ei are calităţi deosebite, s-a dus în taină la țadik-ul din Újhely şi l-a rugat să-i binecuvânteze feciorul. În dimineaţa zilei cu pricina, țadik-ul i-a anunţat pe cei apropiaţi că va fi vizitat de o persoană de seamă. Cu toţii erau curioşi cine putea fi însemnatul oaspete şi tare s-au mirat când, în faptul serii, a apărut o creştină cu un băieţel. Rabinul le-a dat poruncă să-l introducă doar pe copil. De îndată ce copilul s-a înfăţişat dinaintea lui, țadik-ul s-a ridicat din jilţul său şi l-a întâmpinat rostind „Baruch haba” (Binecuvântat fie cel care a sosit) şi i-a recitat un vers din Psalmul LX “ Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului![5]” şi a adăugat: „Să devii un om mare şi să nu-i duşmăneşti pe evrei!”. Apoi țadik-ul a tâlcuit versetul din psalm „Acest copil va fi un om important, un om renumit, cum arareori se naşte în sânul unei naţiuni, şi sunt încredinţat că va avea o gândire nobilă şi nu îi va duşmăni niciodată pe evrei. Este şi motivul pentru care a venit la mine.” Prorocirea țadik-ului din Újhely s-a împlinit.
O altă tâlcuire, adăugită de data aceasta de către rabinul Lipót Grünwald, care comenta legenda în cartea sa A chaszidizmus története[6] (Istoria hasidismului), se referă la cuvântul ebraic קושט care apare în psalmul recitat de țadik, cuvânt ale cărui consoane sunt identice cu cele din numele lui Kossuth. „Printr-o coincidenţă misterioasă, în versetul ebraic apare şi cuvântul koşet care seamănă cu Kossuth, astfel că binecuvântarea țadik-ului echivala şi cu o prevestire a viitorului său măreţ.”
Într-o versiune mai târzie a aceleiaşi legende, apărută în cartea lui Schön Dezső[7] Istenkeresők a Kárpátok alatt (Habotnicii de sub Carpaţi), publicată în 1935 la editura ziarului Új kelet din Cluj, în binecuvântarea rabinului Teitelbaum apare încă un element semnificativ: „Vei deveni un om măreţ, deosebit, aşa cum a fost scris cu mii de ani în urmă în Cartea Psalmilor Regelui David. În Psalmul LX e vorba despre tine: “ Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului” Şi rabinul continuă în ebraică: „Mipnei kossuth, selah” [8]– asta înseamnă că tu, Kossuth, vei trăi atâţia ani câţi însumează valorile numerice ale literelor cuvântului ebraic selah – adică nouăzeci de ani şi chiar mai mulţi!”.
Modificarea legendei de-a lungul timpului relevă atât ataşamentul evreimii maghiare faţă de revoluţionarul Kossuth, cât şi evoluţia situaţiei israeliţilor maghiari. Kossuth a fost într-adevăr un adept al emancipării evreilor, însă înfrângerea Revoluţiei şi Luptei de Eliberare Maghiare din 1848/49 a zădărnicit realizarea ei. Aveau să treacă două decenii dificile, aşa-numita „Epocă Bach”, în care au avut de suferit foştii revoluţionari, inclusiv evreii care îmbrăţişaseră idealurile paşoptiste şi luptaseră în armata revoluţionară a lui Kossuth, însă îndată după compromisul austro-ungar din 1867, Parlamentul Ungariei a adoptat Legea emancipării evreilor, ca o recompensă pentru loialitatea acestora faţă de ideile şi lupta lui Kossuth. Acest act normativ simplu, alcătuit doar din două articole. Primul articol suna astfel: „Locuitorii israeliţi se bucură de drepturi civile şi politice egale cu locuitorii creştini ai ţării noastre”. Articolul al doilea stipula că: „Se abrogă orice lege, cutumă sau dispoziţie contrară”[9].
Evreii recunoscători patriei i-au dedicat acesteia toate energiile creatoare, contribuind în mod esenţial la progresul economic şi cultural al Ungariei moderne. În 1895 Parlamentul Ungar avea să desăvârşească emanciparea cetăţenilor israeliţi prin adoptarea unei legi fără precedent în Europa. Aceasta stipula egalitatea religiei israelite cu cele patru confesiuni creştine: romano-catolică, luterană, calvinistă şi unitariană. Aşa-numita Lege a recepţiei ridica religia iudaică la rang egal cu celelalte religii recepte din Ungaria.
Legenda ai cărei protagonişti sunt un mare om de stat, simbol al luptei de eliberare naţională şi socială, şi un faimos țadik înzestrat cu darul tămăduirii şi prorocirii, este o reflectare a încrederii evreilor în statul ungar protector, a recunoştinţei şi devotamentului faţă de patria iubită, pentru care nu vor ezita să-şi verse sângele pe câmpul de luptă din Primul Război Mondial.
Închei acest articol menţionând că legenda despre întâlnirea copilului Lajos Kossuth cu renumitul rabin Moşe Teitelbaum din Újhely a inspirat şi un scurt film pe care l-am realizat în anul 2001.
De fapt, am pus în scenă versiunea apărută în cartea lui Dezső Schön. Am beneficiat de colaborarea preţioasă a doi actori cunoscuţi de la Teatrul Maghiar din Cluj: Miklós Jancsó (1946-2017) în rolul lui Şmelke şi Rozália Rekita în rolul mamei lui Lajos Kossuth. Rolul rabinului Moşe Teitelbaum a fost jucat de preşedintele de atunci al comunităţii evreilor din Cluj, matematicianul şi profesorul universitar Gavrilă Goldner (1940-2009), un talentat actor amator. Filmările au fost făcute de colegul meu József Essig (1938-2020) şi un alt coleg, actorul Karen Sebesi, a pus umărul la regie. Filmul a fost difuzat o singură dată şi am şi uitat de el, dar găsind caseta Beta în videoteca studioului, am realizat o emisiune în care legenda e comentată de Zoltán Tibori Szabó, profesor universitar şi publicist.
Şi încă o precizare privitoare la sorgintea legendei: vreme îndelungată s-a crezut că era o creaţie populară, întrucât în niciuna dintre versiunile tipărite nu apărea vreun autor. Abia în 1980, cercetătorul maghiar András Molnár, care se ocupa de istoria Revoluţiei Maghiare din 1848, a identificat autorul anonim în persoana gazetarului liberal Adolf Neustadt (1812-1875)[10] de la Pressburger Zeitung, care a publicat atât la Viena, cât şi la Leipzig.
Andrea Ghiţă
[1] https://hu.wikipedia.org/wiki/Teitelbaum_M%C3%B3zes_(%C3%BAjhelyi_rebbe), https://en.wikipedia.org/wiki/Moshe_Teitelbaum_(Ujhel)
[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Lajos_Kossuth,
[3] Evreii alcătuiau circa 20% din armata revoluţionară, deşi ponderea lor în populaţia ţării era de doar 4%. https://www.hebraisztika.hu/szovgyujt/KG_chrest_115.pdf
[4] https://jewishcurrents.org/the-emancipation-of-hungarys-jews
[5] Psalmul LX în traducerea Cornilescu https://old.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/60/
[6] https://zsido.com/fejezetek/grunwald-lipot-a-chaszidizmus-tortenete-magyarorszagon/
[7] https://hu.wikipedia.org/wiki/Sch%C3%B6n_Dezs%C5%91,
https://www.nli.org.il/en/a-topic/987007267722305171
[8] Psalmul LX, în traducerea lui Cornilescu
[9] https://www.oxfordbibliographies.com/display/document/obo-9780199840731/obo-9780199840731-0109.xml,
[10] https://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Neustadt_Adolf
12 Comments
Felicitări Andrea pentru articol și film a cărei redactoare ești.
Evreimea maghiară a contribuit mult la emanciparea Ungariei atât în știință cât și în cultură. Unii precum Kossuth Lajos au știut să aprecieze.
Un articol care spune multe .
Evreimea maghiara a contribuit mult si la dezvoltarea stiintel, artei, tehnologiei, nu numai in Ungaria, ci in intrega lume.
Mi se pare ca a fost scris si un articol in Baabel despre ei
Da Marica, așa cum spui . În general alungarea evreilor din Spania și Portugalia a dus la emancipare în multe state europene . Adevărata emancipare a început de la Moses Mendelsohn.
Evreii s-au asimilat și au făcut eforturi să fie la nivelul cel mai înalt posibil. Și au reușit.
Eu m-am referit la Ungaria pentrucă tot ei i-au exterminat atunci când războiul era deja pe terminate.
D- na Eva, si conducerea politica a unor state actioneaza uneori paradoxal. Intr- o țara ca Germania , unde a inceput emanciparea evreilor, s- a
format hitlerismul, Ungaria, o țara avansata, care a acordat drepturi cetațenesti evreilor inca din 1848, i- a trimis in lagare de exterminare pe evrei in aceeaşi perioada cu Debarcarea aliaților .
In schimb guvernul Romániei ,,țara considerata profund antisemita, a salvat evreii din Regat , Banat si Transilvania de Sud,dupa sfirsitul anului 41.
A jucat un rol important si eforturile Presedintelui Comunitații, dr Filderman, coleg de liceu cu Ion Antonescu.
In Baabel a aparut un ciclu interesant de alticole despre dr Filderman.
Din păcate şi România a DEPORTAT în Transnistria sute de mii de evrei din Basarabia şi Bucovina, ba chiar şi din nordul Moldovei (doamna Mirjam Bercovici este supravieţuitoare a acestei deportări) au pierit o foarte mare parte dintre ei. Ei NU au revenit în 1941!!! E drept că evreii din Transilvania de Sud au scăpat de deportare, graţie intervenţiilor lui Wilhelm Filderman, Mareului Rabin Alexandru Şafran, Reginei Elena şi Mitropolitului Bălan, şi majoritatea covârşitoare a evreilor din Muntenia nu a fost deportată (dar au fost deportaţi evrei din Bucureşti, precum tatăl Veronicăi Rozenberg). Evreii din România au fost persecutaţi şi obligaţi să se mute în reşedinţele de judeţ, unde au trăit înghesuiţi şi lipsiţi de drepturi. Există bibliografie suficientă pentru a ne face o impresie exactă asupra dimensiunilor prigoanei, spolierii şi uciderii populaţiei evreieşti din Europa de Est, inclusiv din România https://books.google.ro/books/about/Evreii_sub_regimul_Antonescu.html?id=elqgAAAAMAAJ&redir_esc=y, https://www.inshr-ew.ro/holocaustul-in-romania/. Evreii din Budapesta nu au fost deportaţi la Auschwitz şi au suportat condiţiile îngrozitoare din ghetoul de la Budapesta sau din casele însemnate cu steaua galbenă. Peste 100.000 de evrei au supravieţuit în capitala Ungariei, alte zeci de mii au murit în marşurie morţii sau în masacrele comise de Crucile cu săgeţi în decembrie 1944-ianuarie 1945.https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/budapest. Nu cred că o ţară sau alta poate fi consderată “mai bună” sau “mai rea”, în contextul cumplitelor măsuri antievreieşti din perioada Holocaustului.
P.S. Regretata Lya Biniamin este autoarea ciclului aparut in revista Baabel despre dr Filderman
In anii de şcoala invățam la istorie despre anul 1848 in Europa, unde Ludovic Kossuth era conducatorul marcant al Revolutiei din Ungaria, Si despre tactica gresita a lui Avram Iancu de a nu se asocia cu Kossurh impotriva asupritorilor comuni, astfel fiind ratate ambele miscari de eliberare.
Nu cunosteam frumoasa poveste a binecuvintarii date de Rabinul Teitelbaum micului Lajos, nici faptul ca asa de multi evrei erau inrolati in armata lui Kossuth. si au obtinut pentru scurta durata toate dreprurile cetațenesti.
Imi amintesc insa de pictorul evreu maghiar insetat de libertate si democratie, Constantin Daniel Rosenthal, autorul celebrului tablou ” Romănia Revolutionara” Ca exponent al framîntarilor sociale din 1848.
.
În Secolul al XIX-lea evreii din Ungaria s-au bucurat de emanciparea politică şi apoi de cea confesională. Astfel, o mare parte din ei s-a asimilat, păstrându-şi doar confesiunea iudaică (de rit ortodox sau neolog). Au adoptat limba maghiară şi au devenit maghiari israeliţi, care au putut progresa în toate domeniile şi au contribuit enorm la progresul economic şi cultural ţării. Desigur, au existat comunităţi numeroase de evrei care au păstrat limba idiş, mai ales în Maramureş şi Transcarpatia, dar şi eu erau loiali statului maghiar care îi emancipase. Aceasta este şi explicaţia numărului mare de “evrei maghiari” din Transivania, cu limba maternă maghiară, care în prezent trăiesc în (cel puţin) două culturi. Mulţi dintre baabelieni fac parte din această categorie, dar – paradoxal – scriu româneşte pentru că părinţii lor, potrivit aprincipiului loialităţii faţă de statul în care trăiesc, dar şi din raţiuni practice, şi-au înscris copiii la şcoala românească şi acum se exprimă mult mai bine în limba română.
Normal ca toti baabelienii cel putin bilingvi se exprima foarte bine in limba románă .
Dar nu este un fenomen unic. Saul Bellow, nascut un an sau doi dupa imigrarea părintilor la Montreal din Sankt Petersburg, vorbea acasa idish si rusa. A luat premiul Nobel pentru literatura ca autor in limba engleza.
Bellow a declarat ca a trebuit sa – şi descrie lumea , serntimentele, traditiile intr- o limba straina, cea invățată f bine la scoala urmata ila Chicago.
Sotul meu este un mare , mare admirator al lui Jerry Seinfeld. Tatal actorului , evreu crescut in Ungaria si mama din Liban,.
Jerry, prima generatie de evrei in America din familia lui. Sotul meu este uluit de stăpînirea magistrala a limbii engleze , flexibilitatea turnurii frazelor, bogatia vocabularului, naturalețea vorbirii si bineinteles umorul lui Jerry.
Un fenomen.
De aceea inteleg ca ati ales ca numitor comun romána pentru Baabel, admir si apreciez nivelul inalt la care o mînuiți.
Foarte interesant,. păcat că memoria colectivă nu funcționează. Soarta evreilor din Ungaria în 1944 nici la 100 de ani de la revoluția din 1848 este cunoscută. Se pare că patriotismul evreilor nu s-a soldat nicăieri cu recunoștință din partea majorității.
Adaug că există un monument cu statuia lui Kossuth Lajos în Manhattan RiversideW 113th St, New York, NY 10025
Ce păcat că un secol mai tărziu mulți unguri au devenit antisemiți cruzi.
Extraordinară povestea și filmul cu atât mai mult! Chiar dacă nu este decât o legendă, cred că acest lucru nu are nicio importanță.
Și în Țările Române una din cererile Revoluției de la 1848 a fost emanciparea evreilor, dar în continuare, ce diferență! În Țările Române evreii au primit cetățenia numai în cazuri de excepție, pe când în Ungaria ei au primit egalitate (aproape) deplină – o „idilă” care apoi s-a dovedit și ea a fi numai o amăgire…