720 de aleși din 27 state membre vor decide viitorul Uniunii Europene după alegerile din 6-9 iunie la care cetățenii europeni își vor dai votul uneia din cele șapte familii europene din parlament – creștin-democrați, socialiști, centru, verzi, conservatori, stânga, euroscepticii și extremiștii de dreapta.

Cu aproximativ zece zile înaintea acestui scrutin care va decide soarta Europei pentru viitorii cinci ani, forțele politice componente și analiștii politici încearcă să prevadă cum se va configura noua structură a forului european. Incertitudinea este mare, dar ceea s-a preconizat, cel puțin până acum, și a dobândit aproape o unanimitate este creșterea spectaculoasă a numărului europarlamentarilor de extremă dreaptă. Nu se vorbește de o majoritate, dar se dă ca certitudine întărirea forței lor, ceea ce ar crea mari dificultăți punerii în aplicare în continuare a unor proiecte bazate pe principiile democratice ale UE, aceasta în condițiile în care, în urma alegerilor sau a unor alianțe politice, într-o serie de state membre ale UE au ajuns de-acum la conducere guverne de dreapta naționaliste sau de extremă dreaptă, de pildă Italia, Slovacia sau Olanda.

În 19 mai la Madrid a avut loc congresul partidului extremist spaniol Vox care s-a transformat într-o reuniunea a partidelor de extremă dreaptă, participanții încercând să găsească o platformă comună pe care să o folosească în campania electorală pentru alegerile europarlamentare. A fost o participare internațională masivă: Viktor Orbán, premierul Ungariei, Giorgia Meloni, premierul Italiei, Marine Le Pen, președintele Adunării Naționale din Franța, André Ventura, liderul partidului de extremă dreapta Chega din Portugalia, reprezentanți din Chile, precum și noul președinte al Argentinei, Javier Milei.

Santiago Abascal, liderul Vox, a lansat un apel la unitatea extremei drepte în alegerile europene. El a afirmat că ”în fața globalizării trebuie să răspundem printr-o alianță globală a patrioților în apărarea bunului-simț, a prosperității economice, a securității și a libertății, deoarece împărtășim amenințarea și aceasta trebuie să ne ducă la solidaritate. Aceste formațiuni politice au unele principii comune care vor figura în programele lor electorale: problema imigrării, anti islamismul, întărirea granițelor. Dar există și deosebiri de poziții. Războiul din Ucraina este susținut de Giorgia Meloni, (partidul Frații Italiei), dar mai puțin de alte formațiuni politice cu orientări similare, ca de pildă Slovacia sau Ungaria care și-a exercitat de mai multe ori dreptul de veto la propunerea vizând un ajutor acordat de UE Ucrainei.De remarcat că în ceea ce privește războiul din Gaza, partidele de extremă dreaptă susțin Israelul împotriva Hamas, iar ministrul israelian al Diasporei, Amichai Chikli, a fost unul dintre vorbitori. În discursul său de 15 minute, una din temele abordate a fost amenințarea globală a islamismului radical. ”Acest război nu este numai despre Gaza sau Israel sau chiar Orientul Mijlociu. Este o bătălie existențială pentru viitorul civilizației occidentale împotriva islamului radical”, a declarat Chikli în aplauzele furtunoase ale celor aproximativ 10.000 de participanți, într-o fostă arenă de luptă cu taurii.

În ultimele zile, șansele unei creșteri majore a puterii extremei drepte s-au mai redus. Din gruparea ID (Identitate și Democrație – grup politic de dreapta spre extrema dreaptă din Parlamentul European, compus din naționaliști, populiști de dreapta și partide naționale eurosceptice din zece națiuni europene) au fost excluși nouă europarlamentari germani, membri ai Alternativei pentru Germania și câțiva simpatizanți, în total 15 europarlamentari. Chiar dacă la alegeri grupul se va reface – s-a preconizat un salt de la 59 la 82 europarlamentari – se speră în slăbirea lui. Decizia luată de ceilalți reprezentanți ai ID a avut la bază declarațiile lui Maximilian Krah, principalul candidat al Alternativei, într-un interviu acordat publicației italiene La Repubblica. El a afirmat că ”nu va spune niciodată că toți cei care au purtat uniforma SS au fost în mod automat criminali. Vina trebuie constatată de la caz la caz. La sfârșitul războiului au fost aproximativ un milion de membri SS, inclusiv scriitorul Günter Grass (care și-a dezvăluit apartenența abia cu mai mulți ani după ce a primit premiul Nobel pentru Literatură).

Krahl a fost condamnat chiar de colegi ai săi cu aceeași ideologie. ”Alternativa pentru Germania a depășit niște limite considerate linii roșii și ca rezultat, Adunarea Națională (RN) nu o va mai avea ca aliat”, a declarat în numele partidului său Jordan Bardella. Partidul italian Lega și Anders Vistisen (Partidul Popular Danez) s-au alăturat poziției franceze.

La ultimele alegeri pentru Parlamentul European, în 2019, perspectivele au fost sumbre, se credea într-un avans spectaculos al extremei drepte. Dar marea majoritate a alegătorilor doreau menținerea valorilor democratice europene, astfel încât victoria majoră a extremei drepte nu s-a realizat. Între timp a venit pandemia, criza economică și mai ales războiul din Ucraina și acum cel din Gaza și o parte a populației europene s-a lăsat amăgită de lozincile populiste care învinuiau principiile și strategia Uniunii Europene pentru tot ceea ce s-a întâmplat. Fără îndoială că adaptarea UE la noile provocări cu care a trebuit să se confrunte a fost dificilă și greoaie, uneori chiar eronată, dar atunci când a fost cazul, ca de pildă în războiul din Ucraina, a demonstrat solidaritate și unitate prin respectarea principiilor democratice fundamentale ale UE. Poate că europenii vor înțelege acest lucru și nu vor da ascultare cântecului de sirenă al euroscepticilor, al extremei drepte și în fața urnelor vor decide corect.

Eva Galambos