Întâmplarea face că citesc acum cartea lui Giorgio Bassani, Grădinile Finzi-Contini, tradusă din limba italiană și apărută în 2023 la editura Pandora. Originalul a apărut în 1962. Recent și televiziunea română a proiectat la Telecinemateca filmul Grădinile Finzi-Contini, din 1970, regizat de Vittorio De Sica. În anul 2022 la New York a fost prezentat și un spectacol de operă cu același titlu. Deci nu se poate spune că subiectul nu mai e actual. Probabil că mulți dintre cititori cunosc cartea sau au văzut filmul. Dar mai ales evenimentele din Israel din 7 octombrie care au dezlănțuit un val de antisemitism într-o mare parte a lumii m-a făcut să aleg acest subiect. Atmosfera internațională actuală amintește de cea care a precedat Holocaustul, și atunci a fost o recrudescență a antisemitismului.
Scriitorii adevărați sunt un fel de profeți. Și Giorgio Bassani, cel care a scris cartea în urmă cu mulți ani, e unul dintre aceștia. Giorgio Bassani (1916-2000), evreu, s-a născut la Bologna. Copilăria și tinerețea și le-a petrecut la Ferrara. În 1939 a absolvit facultatea de litere din Bologna, în ciuda legilor antisemite promulgate în Italia cu un an mai devreme. A activat în rezistența antifascistă. În 1943 a fost arestat și a fost eliberat după îndepărtarea de la putere a lui Mussolini. Opera sa principală este ciclul Romanul Ferrarei, din care face parte și Grădinile Finzi-Contini.
Nu am de gând să povestesc amănunțit subiectul acestei cărți. Este povestea unei vechi familii de evrei înstăriți. În Italia, legile rasiale au fost introduse mai târziu decât în Germania. În anii premergători Holocaustului, familia s-a retras în vila și în grădinile lor, sperând că astfel vor evita efectele acestor legi.
Și noi credeam că am putea evita deportarea, dacă ne-am putea face mai puțin văzuți…
Cartea pe care o citesc este o exemplificare a acestei probleme. Citez de pe coperta a patra a cărții:
Grădinile Finzi-Contini este cea mai cunoscută poveste de dragoste din literatura italiană a secolului XX, dar și romanul dispariției unei lumi. Frumoasa și inteligenta și periculoasa Micol este unul dintre marile personaje ale literaturii universale, simbol al misterului primei iubiri. Comunitatea iudaică din Ferrara, sinagogile ei, dar și domeniul înconjurat de ziduri al bogatei familii Finzi-Contini sunt readuse la viață de memoria lui Bassani ce reconstituie ultimii ani dinaintea Holocaustului prin ochii unui tânăr îndrăgostit. Vizita lui Giorgio Bassani după ani de zile la cimitirul iudaic privind cavoul familiei Finzi-Contini îi readuc în minte persoanele pe care le-a cunoscut, dar din păcate doar un singur Finzi-Contini dintre ei, bolnav fiind, se odihnește aici, pentru că a murit în 1942. Micol, tatăl și mama ei paralitică au fost deportați în Germania în toamna anului 1943 și cine știe dacă au un mormânt. În zadar au încercat cei tineri, mai ales Micol, să trăiască în anii premergători războiului în casa și grădinile lor ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Nici la Câmpulug Moldovenesc nu mai sunt evrei, a rămas numai cimitirul evreiesc și o plăcuță la gara de unde am fost deportați. Este ca și cum aici nu s-ar fi întâmplat nimic.
De curând am văzut și filmul la Telecinemateca. Mie nu mi s-a părut chiar atât de bun precum l-au lăudat criticii. După părerea mea miroase puțin a naftalină, dar totuși merită văzut. Mie mi-a plăcut foarte mult muzica. Totuși, cea mai importantă este cartea. Chiar dacă se citește greu, este o carte foarte bună și o recomand cu căldură tuturor celor care nu au citit-o.
Mirjam Bercovici
București, 23-VI-2024
6 Comments
O aducere aminte este intotdeauna un moment nostalgic, de acesta data despre o carte minunata a adolescentei, frumoasa evocare a cartii transformata in film si opera, de care nu am stiut. Ca intotdeauna admiratie nesfarsita pentru dna Dr. Mirjiam Bercovici !
Am citit articolul doamnei Mirjam Bercovici nu prin link-ul trimis de doamna Andrea Ghiță, ci din link-ul adus, ieri dimineață, într-un grup comun de pe WhatsApp de Veronica Rozenberg. Știu că am văzut filmul, dar demult, demult. Textul mi l-a readus în memorie și am descoperit și ce nu văzusem la vizionare. M-ați convins să citesc neapărat cartea! E o informare de calitate orice text al dumneavoastră, indiferent de subiect, doamnă doctor!
Cartea am citit-o în anii studenţiei, ediţia publicatâ în seria Scriitorii Secolului XX. Era prima oară când am aflat despre soarta evreilor italieni în cel de al Doilea Război Mondial.
Nu cunosc opera, nu am vazut filmul, insa am citit cartea Gradinile Finzi Cortini acum 50 de ani, in Secolul XX.
Un mare artist Giorgio Basani. Fiorii primei iubiri m- au tulburat, ca si descrierea gradinilor si a familiei evreiești a lui Micol.
Un sfīrșit tragic
Fiecare articol semnat Mirjam Bercovici îmi deschide o fereastră: fie că este vorba de o amintire proprie pusă în contextul epocii (cum a fost recentul articol despre emisiunile de radio și anii în care ne hrăneam cu ele), fie că se pune în prim plan profesia de medic și, din nou, aflăm noutăți despre trecut, fie că subiectul „apasă” pe butonul nostalgiei cu povești adevărate despre rude, prieteni, diferite personalități, cititorul este condus cu măiestrie într-o poveste. Desigur, o categorie aparte o constituie articolele legate de Holocaust, de supraviețuire, de propriile drame. Și, legat de aceste subiecte, ajungem și la lecturile cele mai interesante pe care Mirjam Bercovici ni le prezintă, așa cum o face și în articolul de față. Îmi place mult modul concis, dar complet în care este prezentată cartea de față, îmi place mult stilul direct, sincer, personal ce răzbate din cuvintele autoarei. „După părerea mea…”. Vă las să citiți și să-mi dați dreptate.
Importantă aducere aminte. Mulțumiri!