Happy Nation

De la vârsta de 10 ani urmăresc jocurile olimpice, în anii 1960 la radio, mai târziu la televizor, în alb-negru, în culori, pe ecrane mici, apoi din ce în ce mai mari. Sunt un pasionat al sportului, fiecare olimpiadă era o sărbătoare pentru mine. Aceste jocuri, urmărite de milioane de oameni din toată lumea, au înlocuit pe parcursul lor știrile despre politică, reportajele de război din Vietnam, Afganistan, Irak etc., umplând de bucurie inimile spectatorilor.

Olimpiada de la Paris, recent încheiată, am urmărit-o altfel ca pe cele dinainte – pe de o parte cu interes, pe de altă parte cu îngrijorare din cauza războiului în care se află țara mea. Mă uitam cu invidie la publicul de pe stadioane, care urmărea degajat și fericit spectacolul deosebit oferit de acest eveniment sportiv.

Delegația israeliană și-a făcut pe deplin datoria, s-a întors cu șapte medalii – a fost cea mai bună performanță pe care a realizat-o de când participă la jocurile olimpice. L-am văzut pe Djokovič tremurând de emoție după ce a câștigat prima lui finală olimpică, după un meci de neuitat cu tânărul tenismen spaniol foarte talentat Alcazar (urmașul legendarului Raphael Nadal?). Apropo, a fost emoționant să vezi meciul de adio al marelui jucător de tenis Nadal în partida cu cine altul decât Djokovič, adversarul pe care l-a învins în multe rânduri. Săritorul cu prăjina, suedezul Armand Duplantis, a oferit atletismului și spectatorilor un cadou cu noul său record mondial incredibil. 6,25 metri (cât două etaje!!!). Gimnasta americană Simone Biles, trei medalii de aur și una de argint, a încântat o lume cu exercițiile sale. Pentru prima oară în istoria natației românești, David Popovici a câștigat o medalie de aur. Echipa României s-a întors acasă cu 9 medalii olimpice, dintre care trei de aur! Nu pot să uit jocul de baschet din semifinala turneului olimpic dintre echipele SUA și Serbia și jocul talentatei echipe americane, în finală, cu francezii.

La toate aceste minunate performanțe sportive se adaugă festivitățile deschidere și închidere a olimpiadei, deosebit de originale, ca să nu mai vorbim de imaginile din Paris, cel mai frumos și romantic oraș din lume.

Din păcate, pe canalele de sport din Israel, aproape toate transmisiunile olimpiadei au fost umbrite de apariția pe ecran a culorii portocalii, cu lista localităților atacate de rachetele organizației teroriste Hezbollah. Și erau multe. Mă gândeam la melodia formației Ace of Base, Happy Nation și îmi doream ca și țara mea să facă parte din aceste națiuni fericite. Amenințările Iranului și ale organizației Hezbollah să lanseze sute de rachete asupra teritoriului Israelului ca răzbunare pentru lichidarea a doi super-teroriști, Ismail Haniyeh și Fuad Shukr au crescut tensiunea și îngrijorarea locuitorilor. De peste zece luni, 113 ostatici israelieni se află în mâna Hamasului.

Actualmente se desfășoară o nouă rundă de tratative pentru eliberarea acestora prin mijlocirea Statelor Unite, Egiptului și Qatarului. Potrivit cercurilor diplomatice americane, aceste negocieri sunt ultima șansă de a salva viața captivilor care încă nu au fost uciși de organizația teroristă Hamas. Mai mult, reușita acestor negocieri ar pune capăt războiului din Gaza, aplanând totodată și pericolul atacurilor de răzbunare ale Iranului și a organizaţiei Hezbollah. Succesul acestor tratative ar putea deschide calea și pentru o rezolvare diplomatică cu Libanul. La ora actuală se vorbește de un optimism rezervat în cea ce privește rezultatul acestor negocieri, Hamasul încă nu și-a dat aprobarea, iar Netanyahu caută tot felul de pretexte pentru pune bețe în roate, pentru a salva coaliția cu partidele de extremă dreapta care amenință că se vor retrage din guvern dacă se vor face concesii Hamasului. Eșecul încercărilor de a semna un armistițiu cu Hamas ar putea avea urmări deosebit de grave, nu mai puțin decât un conflict global cu Iranul, Hezbollah sau Siria, nemaivorbind de destinul ostatecilor.

Toată viața am fost optimist, dar la ora actuală nu aș putea să afirm același lucru. Pot doar să visez că odată și odată, diplomația din Orientul Apropiat va înlocui nenumăratele conflicte militare, Israelul va fi acceptat de toate țările musulmane și poate că  strănepoții mei vor putea și ei să cânte, degajați și fericiți, piesa preferată de bunicul lor: Happy nation, living in a happy nation a formației Ace of Base

Andrei Schwartz

18/08 /2024

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

4 Comments

  • Jancsi Czitron commented on August 23, 2024 Reply

    Pacea si un nou guvern acceptat de majoritatea populatiei este mult asteptata,inclusiv eliberarea ostacilor.
    In legatura cu sportul,din cauza situatiei,santem obligati sa jucam in strainatati si turul si returul.Tot mai multe state si organizatii mondiale imbratiseaza Hamasul.Sa fim optimisti? Poate visatori.

  • Eva Grosz commented on August 22, 2024 Reply

    Andrei Schwartz ,ești un om care mie îmi inspiră mult optimism.
    Nu-mi strica părerea , Vom trece și de asta…

  • Andrea Ghiţă commented on August 22, 2024 Reply

    Din păcate starea de fraternitate şi de bucurie, minunata stare de “Happy Nation” a societăţii sportive durează doar azâz cât durează olimpiada. În rest, suntem martorii violenţei pe arenele sportive, pepinierele unor formaţiuni politice violente.

    • Tiberiu Ezri commented on August 22, 2024 Reply

      Am Israel Hai!
      Bravo Israel!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *