Am văzut în articolul trecut https://baabel.ro/2024/11/ultima-ora-ierusalim-7-noiembrie-1898/  că împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, însoțit de soția sa, împărăteasa Augusta Victoria, a făcut o vizită oficială la Ierusalim în toamna anului 1898, iar Herzl a profitat de ocazie pentru a-i cere sprijinul în proiectul de a crea un stat evreiesc modern în Palestina otomană.  Au trecut de atunci 126 de ani, o perioadă foarte lungă, dacă ne gândim că Ierusalimul nou, cel din afara zidurilor cetății, abia dacă are ceva mai mult de un secol și jumătate.  În aceste condiții m-am întrebat în ce măsură mai există locuri care amintesc de evenimentele din 1898.  Și în mod surprinzător mai există chiar foarte multe.

Intrarea cuplului imperial în orașul vechi.

Breșa din zid făcută cu ocazia intrării triumfale a cuplului imperial în Orașul Vechi există și astăzi.  Unii disprețuiesc trufia împărătesei care a dispus să se dărâme zidul pentru ca ea să poată intra cu trăsura.  Dar nu e chiar așa.  Poarta Jaffa, ca toate porțile medievale, nu a fost făcută pentru comoditatea trecătorilor, ci pentru apărare.  Trecerea este îngustă și cotită, ca un tunel în formă de L, astfel ca dușmanul care încearcă să o ia cu asalt să se lovească de un perete.  Chiar dacă împărăteasa ar fi coborât din trăsură, breșa în zid tot trebuia făcută, pentru că un alai de sute de persoane nu ar fi încăput pe poartă.  Ea folosește până astăzi ca intrare pentru mașini.

(Nu că mașinile ar fi de mare folos în cetate.  Majoritatea străzilor sunt înguste și în trepte.  Pe vremuri, mărfurile erau transportate numai cu animale de povară.  În zilele noastre străzile arată cam așa: https://curbfreewithcorylee.com/wp-content/uploads/2016/08/unnamed-18-1.jpg, iar mărfurile sunt duse cu niște cărucioare împinse de oameni.)

Tabăra de corturi a împăratului (Str. Haneviim 42).

În locul taberei de corturi, în 1910 luteranii germani au ridicat casa conducătorului comunității, Casa Probst, care în zilele noastre arată așa: https://jerusalemfoundation.org/wp-content/uploads/2020/03/1136a-400×250.jpg.

Din păcate, ei nu au apucat să o folosească multă vreme.  După Primul Război Mondial și instaurarea mandatului britanic, ea a devenit reședința primului guvernator al Ierusalimului, Sir Ronald Storrs.  În 1948, când spitalul Hadassah de pe Muntele Scopus nu putea folosit, pentru că rămăsese ca o enclavă în teritoriu iordanian, clădirea a adăpostit câteva secții ale spitalului.  Iar din 1952 funcționează acolo o școală tehnică.

Proiecte ctitorite, inaugurate sau finanțate de împărat.

Chiar și după un secol și un sfert, proiectele mărețe ridicate cu sprijinul împăratului Wilhelm al II-lea continuă să domine orizontul Ierusalimului (cel puțin în acea parte a orașului care încă nu a fost invadată de zgârie-nori).  Iată cum arată astăzi Biserica Mântuitorului din Orașul Vechi: https://www.seetheholyland.net/wp-content/uploads/Church-of-the-Redeemer.jpg. La orizont se vede turnul complexului Augusta Victoria de pe Muntele Măslinilor.

Spitalul Șaarei Țedek (Str. Jaffa 161) a fost finalizat cu patru ani după vizita împăratului, fiind primul spital din Ierusalimul de vest și timp de mulți ani și-a păstrat influența germană: sora șefă, legendara Schwester Selma, a vorbit toată viața numai germană.  (Despre povestea ei și a spitalului am mai scris: https://baabel.ro/2020/08/schwester-selma/)  Când clădirea nu a mai corespuns cerințelor unui oraș în plină dezvoltare, în 1979, spitalul s-a mutat, dar clădirea veche, frumos renovată, a rămas în uz, devenind sediul radiodifuziunii.

Hotelul Kaminitz

Este de necrezut, dar „hotelul care nu l-a primit pe Herzl” sau cel puțin clădirea mai există! (Str. Haneviim 65), chiar dacă arată jalnic.  Înăuntru sunt câteva apartamente și un atelier de croitorie.

Nu a fost ușor de găsit – grădina în care se afla hotelul s-a transformat în loc de parcare și de jur împrejur au apărut clădiri noi care îl ascund.  Dar identificarea este sigură: clădirea are o tăbliță albastră a primăriei din care aflăm că a fost construită în 1878 de Paul Bergheim și familia Kaminitz a avut aici primul hotel evreiesc din Ierusalim, un hotel foarte elegant, „de cinci stele”.  Mai târziu clădirea a adăpostit o școală, birouri și un club de tineret.

Ierusalimul fiind un important centru de pelerinaj, locuri de cazare pentru străini existau de secole, erau cămine pentru pelerini întreținute de mănăstiri sau biserici de diferite confesiuni.  Dar prima casă de oaspeți evreiască, unde se respecta șabatul și se servea mâncare kașer, a fost înființată de Menachem Mendl Kaminitz în 1842.

Menachem Mendl a decis să adopte numele orășelului natal, Kameneț Litovsk (Belarus) ca nume de familie.  Curând după nuntă, în 1833, a emigrat cu soția în Palestina și s-a stabilit la Safed.  Începutul a fost foarte greu.  Și-au pierdut primul fiu într-o molimă, au fost prădați de tot avutul în timpul unei răscoale și în sfârșit cutremurul din 1837 i-a lăsat pe drumuri.  În 1838 Menachem Mendl a plecat în Polonia și Rusia ca să adune pomeni pentru evreii din Palestina.  Între timp soția sa s-a mutat la Ierusalim.  La întoarcerea lui, au deschis împreună (probabil cu ajutorul „pomenilor”) prima casă de oaspeți evreiască, lângă Poarta Jaffa.  Mai târziu s-au mutat în altă locație, tot în Orașul Vechi – acolo aveau un hotel, un restaurant și o brutărie – la vremea lui era singurul loc din Ierusalim unde se găsea pâine, nu numai lipii arăbești (pita).  Printre oaspeții importanți ai hotelului a fost și Sir Moses Montefiore. 

În zilele noastre, amintirea lui Menachem Mendl Kaminitz este păstrată de o stradă care îi poartă numele.  Hotelul buclucaș, cel care nu l-a găzduit pe Herzl, a fost condus de fiul acestuia, Eliezer Lippmann Kaminitz.  Familia mai avea hoteluri și în alte câteva orașe; toate au funcționat până la Primul Război Mondial.

Casa Stern

Faptul că mai există Casa Stern este de-a dreptul un miracol, pentru că din întregul cartier Mamilla nu s-a păstrat aproape nimic.

Cartierul Mamilla s-a dezvoltat spre sfârșitul secolului al XIX-lea pornind de la târgul care se ținea în afara Porții Jaffa.  Cu timpul s-au stabilit acolo meșteșugari, negustori, s-au construit case de locuit și s-a format un cartier plin se viață cu o populație cosmopolită: arabi, evrei, creștini de diverse origini, de la germani până la armeni…  Cititorii mei fideli vor găsi numeroase cunoștințe printre vechii locuitori ai cartierului:

– Arhitectul Spyro Houris https://baabel.ro/2022/07/trei-arhitecti-din-ierusalimul-interbelic-3-spyro-houris/ a construit primul său proiect în cartierul Mamilla: o casă pentru prietenul său, medicul grec Dr. Photios Efklides, cel care conducea spitalul orășenesc înființat de stăpânirea otomană. https://baabel.ro/2023/11/ierusalim-o-legenda-urbana/

 – Acolo se afla și primul atelier al fotografului armean Elia Kahvedjian. https://baabel.ro/2019/10/fotograful-din-orasul-vechi/  Abia mai târziu el s-a mutat în Orașul Vechi.

– Tot în Mamilla se afla Hotelul Fast.  Proprietarul era protestant german, din secta templerilor.  Acolo a poposit Max Bourcart în anul 1900 și a scris că ar fi nevoie de o linie de tramvai de-a lungul străzii Jaffa – linia a fost deschisă în 2010! https://baabel.ro/2019/04/max-bourcart-o-figura-aproape-uitata-din-istoria-sionismului/

Din păcate, toate acestea nu mai există.  Cartierul a avut mult de suferit în timpul Războiului de Independență și apoi a fost complet abandonat, pentru că devenise un „tărâm al nimănui” – era linia de armistițiu între zona iordaniană și cea israeliană a orașului.  Chiar după unificarea Ierusalimului în 1967, zona a rămas încă multă vreme părăsită, mi-o amintesc ca pe un morman de ruine unde nu călca picior de om.

Abia pe la sfârșitul anilor 1980 a început activitatea: aproape totul a fost demolat și înlocuit cu apartamente de lux și cu un mall foarte elegant.  În ultimul moment s-a hotărât totuși ca unele clădiri de interes istoric, printre care și Casa Stern, să fie păstrate.  Casa a fost desfăcută piatră cu piatră, pietrele au fost numerotate și apoi totul a fost reconstruit în interiorul mall-ului.  La început adăpostea o librărie, o cafenea și un mic muzeu care amintea de vizita lui Herzl.  Dar se pare că librăria nu era destul de rentabilă și în zilele noastre sunt numai două cafenele și o tăbliță albastră cu povestea acestei case.  Sic transit gloria mundi.

Hava Oren

Bibliografie:

Despre tabăra de corturi a împăratului:

https://blogs.timesofisrael.com/street-of-the-prophets

https://jerusalemfoundation.org/old-project/ort-oleiski-school

Despre hotelul Kaminitz:

https://www.jpost.com/local-israel/in-jerusalem/the-first-holy-land-hotelier

Despre Casa Stern:

https://en.wikipedia.org/wiki/Stern_House

https://en.wikipedia.org/wiki/Mamilla

Sursele imaginilor:

1. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/6e/Kaiser_Wilhelm_II_of_Germany_-_1902.jpg/415px-Kaiser_Wilhelm_II_of_Germany_-_1902.jpg Studio of Thomas Heinrich Voigt, Public domain, via Wikimedia Commons

2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Jaffa_Gate_Jerusalem_03.JPG No machine-readable author provided. Cucaracha assumed (based on copyright claims)., CC BY-SA 3.0 <http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/>, via Wikimedia Commons

3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:HagiaMariaSionAbbey052209.JPG Wilson44691, Public domain, via Wikimedia Commons

4. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Kaminitz_Hotel_Street_of_Prophets_01.jpg DMY, CC BY 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/3.0>, via Wikimedia Commons

5. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Austria_Post_Office_Jerusalem_1880.jpg Unknown, photograph taken in 1880., Public domain, via Wikimedia Commons

6. Foto credit Aharon Oren.