Iată un subiect despre care nu știam practic nimic. Îmi amintesc numai că atunci când fiica mea a învățat araba la școală, ea mi-a povestit că înainte de islam, arabii trăiau în jahilia (idolatrie, barbarism, ignoranță a religiei adevărate). Ei și?!

Dacă privim harta Semilunii Fertile, ea conține majoritatea marilor culturi ale Orientului Antic, din valea Nilului până în Mesopotamia, iar spre sud se află un imens deșert care ocupă Arabia Saudită, precum și părți din Irak, Iordania și Siria. Dar și deșertul era locuit, era doar mai puțin cunoscut de lumea din afară, datorită condițiilor vitrege. Există informații despre acești locuitori, atât urme arheologice, cât și documente – arabii sunt pomeniți de babilonieni și de istoricii greci și romani. Romanii aveau legături comerciale cu arabii, de la care importau mai ales tămâie și chiar au ocupat Iordania de astăzi.

Încă din vremurile vechi, Arabia era locuită de numeroase triburi. Cu timpul, unii s-au așezat în oaze, ocupându-se cu agricultura – acolo s-au format și primele organizații statale, dar o mare parte din locuitori au rămas nomazi (beduini). Unii creșteau oi și capre și se mutau din loc în loc, în căutare de pășuni. Alții creșteau cămile și străbăteau deșertul cu caravanele lor, transportând mărfuri și făcând comerț.

Arabia din vechime avea mai mult sau mai puțin o cultură și o limbă comună (cu dialecte locale), dar nu a fost niciodată o entitate politică unită. În oaze și în teritoriile mai puțin aride au existat diverse state și stătulețe. Cel mai bogat era colțul de sud-vest (actualul Yemen). Acolo cresc arborii care produc tămâia. Un baraj enorm, lung de cca 600 m, oprea apele ploilor într-un mare lac de acumulare, permițând irigația ogoarelor. O inscripție găsită în ruinele barajului datează de pe la anul 800 î.e.n., dar ea comemorează doar renovarea barajului, probabil că acesta e mult mai vechi. În plus, comerțul maritim ajungea până în Africa și în India. Nu degeaba romanii numeau această regiune Arabia Felix. Octavianus Augustus a trimis o expediție care să o cucerească, dar ea a eșuat.

Iar în nord, pe teritoriul actualei Iordanii se afla Regatul Nabatean cu capitala la Petra. Și nabateenii erau experți în agricultură și irigații în deșert. (Am scris despre acest subiect în articolul https://baabel.ro/2019/05/agricultura-in-desertul-negev/) În plus, Petra făcea câștiguri bune din comerțul cu tămâie. În anul 106 e.n. Traian a ocupat nu numai Dacia, ci și regatul nabatean care a devenit provincia Arabia Petrea.

În anii premergători islamului (prima revelație divină a lui Muhammad a fost în anul 610), Orientul era sub influența a două imperii care se războiau între ele: cel Bizantin și cel Persan. Se pare că deșerturile nu au stârnit invidia nimănui și Arabia a rămas în mare parte independentă, dar asta nu înseamnă că nu a fost influențată de lumea din jur.

La fel cum nu exista un stat unitar, nici religia nu era unică, ci exista un adevărat mozaic de credințe. În apropierea graniței cu Iranul se practica zoroastrismul din Imperiul Persan. Creștinismul s-a răspândit în apropierea graniței cu Imperiul Bizantin, dar și în sud, în actualul Yemen, sub influența regatului creștin Aksum (dincolo de Marea Roșie, în Etiopia de azi). Nu erau însă creștini ortodocși, ca în Bizanț, ci aparțineau unor secte „eretice”, ca de exemplu nestorienii.

În Arabia trăiau și evrei. Poate că primii au venit după exilul babilonian, dar în mod cert mulți au fugit după ce romanii au distrus Templul din Ierusalim. Existau comunități evreiești prin oaze și, fenomen destul de neobișnuit, au fost numeroase cazuri de localnici convertiți la iudaism. Unele triburi arabe practicau iudaismul, iar în sud, statul Himyar avea ca religie oficială iudaismul. Un lucru e clar: civilizația care a produs Coranul cunoștea creștinismul și iudaismul, pentru că în Coran apar motive biblice (facerea lumii, potopul etc.), precum și Ibrahim (Avraam), Musa (Moise), Isa (Isus) și Maryam (Maria).

Exista, desigur și o religie locală, dar despre ea nu se poate afirma nimic cu certitudine, pentru că principala sursă de informație sunt cărțile unor istorici arabi, scrise cu 2-3 secole după trecerea la islam și probabil că unele afirmații se bazează doar pe legende. În orice caz, religia a evoluat în timp și nu era unitară, existau tradiții și zei proprii ai unor așezări, triburi și chiar familii.

Se pare că la început arabii practicau o religie animistă, se închinau la diferite obiecte din natură (izvoare, copaci și, mai ales, pietre cărora le atribuiau puteri supranaturale. Credeau și în strigoi și în spirite (djinn – ca cel din basmul despre Aladin și lampa fermecată). Nomazii își practicau religia oriunde se aflau (la fel ca evreii, atunci dând au pribegit prin pustie după ieșirea din Egipt). Cei stabiliți în oaze aveau o religie mai sofisticată, aveau locașuri de cult și venerau zei proprii: zeul Hubal, cele trei zeițe (al-Lat, al-Uzza și Manat) și mulți alții.

După cum spun musulmanii înșiși, Kaaba a existat cu mult înaintea lui Muhammad; construcția ei este atribuită lui Ibrahim (Avraam) și fiului său Ismail. Era un templu în care se păstrau idoli ai diverselor triburi, chiar icoane ale Mariei și ale lui Isus și o statuie a lui Buddha. Se vorbește de 360 de idoli. Odată pe an, oamenii din diverse triburi își lăsau deoparte toate certurile (la fel ca grecii în zilele jocurilor olimpice) și veneau la Mecca – se întâlneau, făceau comerț, dar, mai ales, înconjurau Kaaba de șapte ori. Aceste obiceiuri au fost mai târziu preluate de islam.

Mecca era un foarte important centru de cult, dar erau și alte temple, în oaze de-a lungul drumurilor comerciale, iar pelerinajul nu se limita la Mecca. Cel mai important era în sud, închinat zeulului Dhul-Khalasa și numit „Kaaba din Yemen”. Se spune că atunci când Muhammad a ajuns la conducere, una din primele lui acțiuni a fost să trimită o armată să distrugă celelalte temple, „concurența”.

Cu timpul, poate și sub influența iudaismului și a creștinismului, în Arabia a apărut o formă proprie de monoteism. A fost adoptat Dumnezeul biblic, la început ca un zeu oarecare, apoi ca un zeu suprem, cele trei mari zeițe fiind considerate fiicele lui. (De altfel, numele de Allah sau Al-ilah este format din al = articolul hotărât și ilah = zeu, deci Allah ar însemna Zeul.) Allah este pomenit și înainte de apariția islamului în diverse inscripții, în operele unor poeți; însuși tatăl lui Muhammad se numea Abdallah (robul lui Allah). Acest cult se numea hanifism, iar adepții erau hanifi (dreptcredincioși). Probabil că Muhammad însuși a fost la origine adeptul acestui cult și credea în Allah ca Dumnezeu unic, altfel e greu de explicat cum ar fi avut loc revelația divină. (Nu cred că a existat vreun caz în istorie ca cineva să declare că a primit un „mesaj” de la o divinitate în care nu credea!)

And the rest is history.

Termenul jahilia (ignoranță) mai este folosit și în zilele noastre, dar cu conotații noi. Dacă ignoranții din trecutul îndepărtat puteau fi numai compătimiți (săracii de ei, încă nu era cine să le arate calea spre dreapta credință!), cei moderni sunt aceia care ignoră cu bună știință prescripțiile religioase, cei secularizați și occidentalizați, iar liderii religioși tună și fulgeră împotriva lor. Fiind la rândul meu „secularizată și occidentalizată”, sper ca aceștia să devină cât mai mulți, pentru ca extremismul religios să-și piardă din putere.

Hava Oren

Bibliografie

https://en.wikipedia.org/wiki/Pre-Islamic_Arabia

https://en.wikipedia.org/wiki/Marib_Dam

https://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_pre-Islamic_Arabia

https://en.wikipedia.org/wiki/Kaaba

https://en.wikipedia.org/wiki/Monotheism_in_pre-Islamic_Arabia

https://en.wikipedia.org/wiki/Allah

Sursele imaginilor

1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Antico_yemen,_al-jawf,_statuette_di_donne_sedute,_III-I_sec._ac._03.JPG I, Sailko, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons

2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Fertile_Crescent.png Sémhurderivative work: Rafy, CC BY-SA 2.5 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/2.5, via Wikimedia Commons

3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Pre_Islamic_Arabia.PNG Javierfv1212, Public domain, via Wikimedia Commons

4. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Jemen1988-022_hg.jpg H. Grobe, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons

5. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:AllatHatra.jpg Unknown author, Public domain, via Wikimedia Commons

6. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Atargatis_Petra_RGZM_3368.jpg Owen Cook, 2010-10-08, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons