În articolul precedent, https://baabel.ro/2025/04/adevarul-e-absolut/ am analizat momentul istoric în care regele asirian Senaherib capturase cetatea Lahiş și se pregătea să atace Ierusalimul, unde domnea regele Ezechia. Fiecare dintre ei prezintă același moment istoric în mod diferit: Senaherib lasă impresia unei victorii răsunătoare, pe când punctul de vedere al lui Ezechia, prezentat în Biblie, este că Ierusalimul a rezistat printr-o intervenție divină, dar nu numai. În 2Cronici 32:2-5 se spune că Ezechia, care se aștepta la un asediu al Ierusalimului, a inițiat două proiecte strategice importante: întărirea zidurilor de apărare și asigurarea alimentării cu apă a orașului.

Spre deosebire de versiunea lui Senaherib, care s-a dovedit „fără acoperire”, cele descrise în textul biblic au putut fi dovedite. Tunelul lui Siloam sau Tunelul lui Ezechia era un proiect de infrastructură ambițios, îndrăzneț și vital, care asigura alimentarea cu apă a capitalei în caz de asediu. Era un tunel subteran care lega izvorul Ghihon din afara cetății cu bazinul Siloam din cetate. Și chiar dacă Tunelul lui Ezechia fusese pierdut de secole, el a fost redescoperit.

A. Redescoperirea și explorarea Tunelului lui Ezechia

În 1625, pentru prima dată în timpurile moderne, orientalistul italian Franciscus Quaresmius a vorbit despre un posibil canal subteran între izvor și bazin.

În 1838, orientalistul american Edward Robinson a redescoperit tunelul și a explorat vreo 500 m, mai departe tunelul era blocat, însă a izbutit să-și facă o idee de ansamblu: era un apeduct subteran, alimentat cu apă dintr-o sursă aflată spre nord.

În 1865 tunelul a fost explorat de ofițerul britanic, inginer și arheolog, Sir Charles Warren. El a emis ipoteza că acesta ar fi tunelul lui Ezechia, menționat în Biblie, dar nici Quaresmius, nici Robinson și nici Warren nu au putut dovedi că ar fi același tunel.

Într-o zi de vară a anului 1880, un elev de la școala de meserii a lui Conrad Schick se scălda în apa bazinului Siloam. El a intrat în tunel, dar la un moment dat a alunecat şi a căzut. Ridicându-se, a zărit ceva ce părea să fie o inscripție gravată în perete. Tânărul i-a arătat profesorului său descoperirea. Conrad Schick era pasionat de arheologie. El a distins destul de vag niște rânduri gravate în stâncă, însă caracterele erau prea neclare pentru a fi decriptate cu uşurinţă.

Celebrul epigrafist A.H. Sayce a stat trei zile în apă, încercând să descifreze inscripția la lumina unei lumânări, însă fără succes, pentru că straturile depuse de-a lungul anilor nu se lăsau îndepărtate. Abia după ce le-a tratat cu o soluție de acid clorhidric, înscrisul a putut fi curățit și descifrat: erau şase rânduri scrise în alfabetul ebraic vechi care comemorau încheierea cu succes a proiectului:

Săpăturile s-au încheiat.  Când au mai rămas trei coți, săpătorii și-au pus deoparte târnăcoapele și s-a auzit vocea unui bărbat care striga către tovarășul său din direcția opusă, printr-o crăpătură.  În ultima zi bărbații au săpat unul către celălalt, târnăcop spre târnăcop. Și apa s-a revărsat de la izvor spre bazin, cale de 1200 de coți.  Și deasupra capetelor săpătorilor, stânca se ridica la 100 de coți.

Descoperirea și descifrarea inscripției a adeverit ipoteza emisă cu zece ani mai înainte de Sir Charles Warren, că tunelul era cel menționat în 2Cronici 32: 30: Tot acest Ezechia a astupat gura de sus a apelor Ghihonului și le-a făcut să curgă în jos prin partea de apus a cetăţii lui David... Izvorul Ghihon este în afara zidurilor, deci la îndemâna asediatorului asirian, și pentru ca Ierusalimul să nu rămână fără apă, regele Ezechia a construit tunelul subteran, ferit de privirile dușmane, prin care apa izvorului să fie adusă în cetate.

Știrea a fost publicată în 1884, în The Survey of Western Palestine – Jerusalem [1]; la pagina 354 apare schiţa de ansamblu a Tunelului Ezechia – Siloam.

Autoritățile otomane considerau că locul e inaccesibil și nu au luat măsuri de pază. Dar inscripția a fost decupată și furată. După vreo zece ani, ea a fost descoperită în casa unui grec din Ierusalim. Autoritățile otomane au confiscat-o și au transferat-o la Muzeul Arheologic din Istanbul, unde se află până astăzi[2]; în locul ei a rămas doar o copie, figura 1.

Lucrările de curățire și investigare a tunelului au fost reluate în 1923, în timpul mandatului britanic, fiind continuate sub egida Autorități Israeliene pentru Antichități. Testele din 2003[3], cu carbon C-14 și cu uraniu-thoriu au confirmat că el datează din anii 700 î.Hr., când a domnit regele Ezechia.

Provocări de topografie şi inginerie hidrotehnică

Tunelul Ghihon – Siloam are un traseu sinuos de circa 533 m, înălțimea medie de 1,8 m și lățimea de 0,6 – 1,2 m. Între cele două capete, diferența de înălțime este de 30 cm (o pantă de 0,06%), suficientă ca apa să curgă lin.

Tunelul a fost realizat de doi săpători, fiecare începând din capătul opus. De fapt, erau două echipe, pentru că materialul săpat trebuia scos – și nu era simplu de manevrat într-un spațiu atât de îngust. Mijloacele tehnice erau primitive: unelte manuale (târnăcoape, ciocane și dălți de fier) și lămpi cu ulei pentru iluminat.  Dar problema majoră era dirijarea săpătorilor, astfel ca ei să se întâlnească.

Teoria acceptată astăzi este că se lucra „după ureche“: săpătorii erau direcționați de sus, prin semnale sonore generate de lovirea rocii deasupra locului în care trebuia continuată săpătura. Această metodă „brută” ar putea explica traseul cotit al tunelului, prin greșeli de orientare. Dacă s-ar fi săpat în linie dreaptă, tunelul ar fi măsurat numai 217 m în loc de 533, lucrarea putând fi realizată mai repede. Privind traseul tunelului, figura 2, se observă că la un moment dat săpătorii s-au distanţat cu circa 30 m unul de altul.

Alți cercetători au emis ipoteza că traseul cotit al tunelului, precum și porțiunile foarte înguste (60 cm), au fost concepute intenționat, în scop defensiv, pentru a-l ascunde de „radarul” inamic și a îngreuna eventualilor cercetași inamici să ajungă în tunel, să-i înțeleagă scopul și chiar să-l traverseze și să intre în oraș. Personal, m-aș alinia conceptului strategic defensiv. Ce părere are cititorul?

Desigur, persistă o serie de întrebări: Cum s-a calculat panta? Să fi existat oare metode de topografiere, cartografiere sau nivelare care s-au pierdut în istorie? Răspunsurile rămân incerte, însă realizarea în sine presupune un înalt nivel de planificare și organizare.

Estimări ale timpul de execuție

Cât timp a durat construcția acestei realizări a ingineriei hidrotehnice antice? Din păcate nu a supraviețuit nicio înregistrare a cronologiei construcției tunelului, dar putem face o estimare corelând dovezile arheologice cu textul biblic.

Textul sacru sugerează că tunelul a fost finalizat înainte de asediul Ierusalimului de către Senaherib în 701 î.Hr. Astfel, se menționează că Ezechia a făcut iazul şi tunelul prin care a adus apă în cetate (4Regi 20:20). Deci tunelul pare să fi fost deja terminat când au sosit asirienii.

Arheologii au estimat că cei doi săpători au înaintat unul spre celălalt cu circa 60 cm pe zi prin roca calcaroasă. În acest ritm, lucrările ar fi durat aproximativ 2-3 ani, ceea ce ar fi în concordanță cu cronologia celorlalte pregătiri ale lui Ezechia înainte de asediu. Finalizarea proiectului a demonstrat hotărârea Iudeei de a rezista asediatorului asirian care amenința cu exilul. Tunelul lui Ezechia și placa comemorativă au rezistat peste veacuri; fiind o dovadă emoţionantă că istoria biblică este reală.

B. Două bazine Siloam?

În același loc, dar cu vreo 730 de ani mai târziu[4], regăsim bazinul Siloam în episodul vindecării orbului din naștere de către Iisus Mântuitorul. Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. (Ioan 9:11)

Deja pe prima hartă topografică a Ierusalimului, cea din 1865, apar două bazine la o distanță de circa 50 metri unul de celălalt: Bazinul Vechi și Bazinul Siloam, cel din urmă fiind legat de tunelul de aducțiune a apei din perioada regelui Ezechia, figura 3. Două bazine Siloam? Atunci care din ele să fi fost scăldătoarea din verset?

Bazinul Vechi era mai mult o amintire decât ceva real. În 2004, în timpul unor lucrări de infrastructură din zonă, o lovitură norocoasă de târnăcop a dezvăluit întâmplător treptele scăldătoarei. Cercetări arheologice din 2004 – 2005 au găsit piese ceramice, monede etc., datând din secolul I î.Hr., confirmând că aceasta este scăldătoarea unde Isus ar fi săvârşit minunea, nu Bazinul Siloam. Ultima monedă găsită datează din anul 69 d.Hr., de unde s-a tras concluzia că bazinul a fost distrus în anul 70 d.Hr., odată cu distrugerea Templului. Fiind situat într-una din cele mai joase cote de nivel din Ierusalim, în scurt timp locul a fost acoperit de aluviuni, până când a „dispărut”. Iar Bazinul Siloam fiind singurul vizibil, a fost multă vreme considerat ca Scăldătoarea Siloam din perioada Mântuitorului Iisus.

Scăldătoarea nou descoperită, figura 4, este aproape dreptunghiulară, mult mai mare și mai monumentală, cu trei rânduri de câte cinci trepte care coboară către interior. Evreii din acele vremuri, printre ei și Iisus, (vezi Luca 2: 41-52) veneau de sărbători din toate colțurile regatului în pelerinajul anual la Ierusalim, pentru a aduce ofrandă în Curtea Templului. Înainte de intrarea în incinta Templului era obligatorie purificarea rituală și ea se făcea tocmai aici, în scăldătoare. Fiind alimentată de Izvorul Ghihon, apa era permanent proaspătă în flux continuu.

C. O moștenire durabilă

Parcul Național „Orașul lui David” oferă vizitatorilor șansa de a trece prin Tunelul lui Ezechia, care transportă și astăzi apa izvorului Ghihon. Cufundat – la propriu – până la glezne, traseul te duce pe urmele muncitorilor care au săpat tunelul; astfel descoperi o părticică din istoria vie a unuia dintre cele mai vechi și fascinante orașe ale lumii. Ieșind din întunericul tunelului la Bazinul Siloam, apreciezi cu adevărat patriotismul celor care au muncit în subteran pentru a-și salva orașul.

Și în același parc național, la doar câțiva metri depărtare, pelerini și excursioniști se preumblă prin locurile în care cu vreo 700 de ani mai târziu a pășit Mântuitorul Iisus Hristos și l-a vindecat pe orbul din naștere.

Biblia şi arheologia se reîntâlnesc în orașul sfânt, Ierusalim, o dovadă durabilă și emoționantă a autenticității istoriei biblice.

Strul Moisa

Bibliografie:

1. https://nypost.com/2023/01/02/biblical-site-where-jesus-healed-blind-man-excavated-for-public-view-affirms-scripture/

2. https://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/scaldatoarea-siloam-124572.html

3. https://doxologia.ro/tunelul-regelui-iezechia

4. https://www.historytools.org/stories/hezekiahs-tunnel-an-engineering-marvel-of-ancient-jerusalem

5. https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_Jerusalem

6. https://en.wikipedia.org/wiki/Pool_of_Siloam

7. https://www.biblicalarchaeology.org/daily/biblical-sites-places/biblical-archaeology-sites/siloam-pool/

8. https://adevarul.ro/stil-de-viata/magazin/locul-unde-iisus-a-vindecat-un-orb-descoperit-de-2298675.html

9. https://cityofdavid.org.il/en/the-siloam-inscription-eng/

10. https://baabel.ro/2019/05/aprovizionarea-cu-apa-a-orasului-ierusalim/

Sursa ilustrațiilor:

Frontispiciu: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Siloam72.jpg Tamar Hayardeni תמר הירדני, CC BY 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/3.0>, via Wikimedia Commons

Figura 1: Aharon Oren

Figura 2: Strul Moisa, bazată pe https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Siloam_Tunnel_sketch_1884.png Charles Warren and Claude Conder, Public domain, via Wikimedia Commons, modified

Figura 3: https://en.wikipedia.org/wiki/Pool_of_Siloam#/media/File:Pool_of_Siloam_and_Lower_(Old)_Pool_in_the_Ordnance_Survey_of_Jerusalem.png File:1865 Ordnance Survey of Jerusalem Old City full map.jpg, Public domain, via Wikimedia Commons

Figura 4: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:City_of_davidDSCN4616.JPG Yoav Dothan, Public domain, via Wikimedia Commons

---

[1] https://archive.org/details/surveyofwesternp00warruoft/page/348/mode/1up?view=theater

[2] În 1996 s-au sărbătorit 3000 de ani de când Ierusalimul a devenit Cetatea lui David și capitala țării. Cu acest prilej, Muzeul Israel a solicitat Muzeului Arheologic din Istanbul să i se împrumute inscripția; răspunsul este încă așteptat…

[3] Amos Frumkin, Aryeh Shimron and Jeff Rosenbaum, Radiometric Dating of the Siloam Tunnel, Jerusalem, Nature 425 (2003), 169-171

[4] În această perioadă regele Irod cel Mare a restaurat și a mărit Templul din Ierusalim. În anul 70 d.Hr., Templul lui Irod a fost distrus după cucerirea Ierusalimului de către legiunile romane conduse de viitorul împărat Titus.