Haosul din Israel continuă, sporind starea de confuzie, de neîncredere a cetăţenilor faţă de guvern și de conducătorii actuali. De altfel, pentru o parte destul de semnificativă a populaţiei israeliene această neîncredere nu pare să fie o noutate. În Israel, haosul se extinde pe zi ce trece: în sud se mai aud uneori alarme provocate de rachete lansate din Gaza și o dată la câteva zile continuă alarmele la Ierusalim, Beer Șeva și în vecinătatea Mării Moarte, datorită rachetelor lansate din Yemen.
Acum se vorbeşte despre o nouă situaţie imposibilă. În 16 iulie, după-amiază, graniţa dintre Israel şi Siria, marcată printr-un gard de sârmă înalt de 2-3 m (asemănător cu cel de la graniţa cu Gaza, distrusă de teroriştii Hamas în 7 octombrie 2023) a fost forţată de locuitorii druzi [1] din Podişul Golan, lângă oraşul Majdal Shams [2]. Puhoaie de druzi israelieni se revarsă spre Sweida [3], la cca 250 km de graniţa israeliană. Este capitala guvernoratului [4] Muntele Druzilor din sudul Siriei, unde, cu o zi înainte, avuseseră loc atacuri mişeleşti asupra locuitorilor druzi.
Regiunea este preponderent druză, iar în oraşul Sweida, cu o populaţie de 74.000 de locuitori, alături de druzi mai trăiesc creştini ortodocşi şi beduini locali care sunt musulmani suniţi. Probabil că ei au declanşat atacurile împotriva druzilor. Ce s-a petrecut începând din 15 iulie în locurile din sud-vestul Siriei, populate de druzi?
Grupări islamiste, a căror identitate a fost greu de stabilit la început, au înaintat cu vehicule militare spre Muntele Druzilor, în special spre Sweida și satele din jur. În seara de 16 iulie a început debandada: mass media a relatat despre violuri, umilinţe, au fost uciși bărbaţi şi femei, bătrâni și copii, un adevărat masacru. Tineri aproape dezbrăcaţi erau târâţi cu forţa de agresori. Erau arse cadavre, sub ochii îngroziţi ai druzilor agresaţi.
Am văzut la televizor un spectacol uluitor pe care la început nu l-am înţeles. Bărbaţi druzi de toate vârstele erau rași cu forţa. Am aflat că pentru un druz, pierdera bărbii şi a mustăţii este expresia supremă a umilinţei, printre ei fiind și persoane cu poziţii religioase importante. Pentru ei, mustața este un simbol central a onoarei şi poziţiei masculine, ea exprimă identitatea personală, socială și religioasă, o punte de legătură între trecutul tradițional și prezentul în schimbare. [5]
Treptat s-a clarificat identitatea atacatorilor: majoritatea erau beduini, mânați de ura lor istorică faţă de druzi.
În prima, dar mai ales în a doua zi a acestor atacuri, numeroşi druzi, cetăţeni israelieni, au trecut graniţa spre Siria prin gardul distrus de lângă Majdal Shams. Vederea acestor bărbaţi de vârste diferite, în straie tradiţionale, dar cu mâinile goale, îndreptându-se în grupuri mari către locul atacurilor împotriva fraţilor lor, îmi amintea de sâmbăta neagră, 7 octombrie 2023. Contextul era, desigur, altul. Aici, gardul a fost spart pentru a veni în ajutorul victimelor. Se vorbește de circa 1500 de oameni, mergând pe jos către o ţintă îndepărtată. La distanţă se vedeau câteva maşini, furgonete, trimise probabil din zona Muntele Druzilor, pentru a-i transporta pe fraţii lor mai aproape de locurile luptelor. Erau și microbuze ticsite cu refugiați. Vederea acestei mase de oameni, grăbindu-se ca într-un exod al disperaţilor, era devastatoare.
Jurnaliştii raportau cu stupoare că la frontieră nu erau nici organe de ordine israeliene şi nici armata, nimeni nu a încercat să oprească acest flux de oameni care năvăleau spre o țintă iluzorie şi, mai ales, periculoasă.
Deși atitudinea față de druzii din Israel este semnificativ mai favorabilă decât față de palestinieni, aceștia sunt încă departe de a fi tratați ca egali. [6] În ciuda anilor de sacrificiu și devotament, druzii încă nu se bucură de drepturi egale cu populația evreiască. [7].
Până seara târziu nu se cunoștea identitatea atacatorilor. Se bănuia doar unii dintre ei, care veniseră cu tancuri, aveau aprobarea tacită a noului preşedinte al Siriei. Nici până astăzi nu e clar dacă la incidentele sângeroase din Sweida au participat trupe ale lui Ahmed al-Sharaa [8]. Oricum, acoliţii noului preşedinte au atacat o altă minoritate, alauitii, [9] din care face parte și familia lui Bashar al Assad. La scurt timp după succesul militar al lui al-Sharaa și răsturnarea regimului lui Assad, alauiții, care erau identificaţi cu vechiul regim, au fost prada unui adevărat măcel.
Siria având numeroase minorităţi etnice, nu se poate şti dacă un astfel de măcel nu se va repeta. Această întrebare şi-o pun cu îngrijorare şi membrii minorităţii kurde.
Între timp Israelul a bombardat Damascul, printre clădirile distruse fiind Statul Major al Armatei şi o aripă a Palatului Prezidenţial. Mă întrebam de ce oare Israelul bombarda în Damasc, în loc să ajute populația de pe Muntele Druzilor? Până seara târziu nu se știa dacă armata israeliană intervenise şi în zona atacurilor dinspre Sweida – cu siguranţă fusese aşteptată.
Iată o înregistrare în care un fost purtător de cuvânt al armatei israeliene, Jonathan Conricus [10] explică situaţia din sud-vestul Siriei cu ajutorul a doi reprezentanţi implicaţi în relaţiile dintre Israel şi druzii din Siria. (Pentru acest video îi mulţumesc lui Ivan Klein.)
Spre seară s-a încheiat un armistițiu și forțele lui al-Sharaa au început să se retragă din Sweida – înseamnă că membrii armatei au fost prezenţi, este însă posibil că au venit abia mai târziu, pentru a stabiliza conflictul.
Între timp, armata israeliană a declarat că va face tot posibilul să-i oprească pe cetăţenii druzi care au trecut granița și să-i facă să se întoarcă acasă. Soldați israelieni au primit ordinul să „controleze” situația. „În urma seriei de atacuri de aseară împotriva forțelor regimului sirian, șeful Statului Major, general maior Eyal Zamir, a ordonat întărirea suplimentară a mijloacelor de atac și devierea forțelor către Comandamentul Nord, pentru a crește ritmul atacurilor și a opri atacurile împotriva druzilor din Siria.” [11]
În aceeaşi seară, o femeie druză din zona atacată a dat un interviu la canalul de televiziune israelian Kan 11, implorând ajutorul israelian și explicând situaţia tragică a populaţiei.
Numai preşedintele Ahmed al-Sharaa, care nu de mult fusese primit la Elysée de preşedintele Macron, căruia preşedintele Trump îi acordase o întrevedere în Arabia Saudită în urma căreia a ridicat restricţiile impuse Siriei, numai preşedintele al-Sharaa nu a avut nimic de declarat în acea seară.
Evenimentele violente din zona Sweida au avut și unele urmări îmbucurătoare. Membrii unor familii druze, care rămăseseră blocați de o parte și de cealaltă a graniței, locuitori ai satului Hader, au profitat de spărtura din gard ca să se reunească cu rudele lor, pentru prima oară după ani de zile. [12]
Acum zece zile, în timpul incidentelor de la graniţa siriană, am avut imaginea limpede a extinderii haosului. După aproape doi ani, acţiunea militară din Gaza, cu toate jertfele de sânge ale militarilor israelieni, nu a reuşit să elibereze toţi ostaticii. Mai sunt 50 de persoane captive în mâinile Hamasului şi încheierea ostilităţilor, atacurile rebelilor yemeniţi continuă, gâlceava din parlament pare a se înteţi și acum o săptămână s-a creat impresia că apare un nou front, în Siria, unde Israelul este singura forţă străină care poate interveni în favoarea cetăţenilor druzi. Deocamdată, liniştea, aparent, s-a restabilit.
Oare cine şi-ar fi imaginat că după înlocuirea Șefului Statului Major, Herzi Halevi, cu Eyal Zamir, și reînceperea şi mai intensă a atacurilor din Gaza, numărul soldaţilor ucişi avea să crească atât de mult? Se vorbeşte, pentru a nu ştiu câta oară în acest scurt interval de timp, despre “greşeli operaţionale”, dar în acelaşi timp teroriştii minează drumuri, prevăzând destul de exact unde urmează să treacă vehiculele militare israeliene şi fac tot ce le stă în putinţă ca să le distrugă. Succesele teroriştilor Hamas se repetă, la fel ca atacurile împotriva soldaților care intră în clădiri. Adesea armata foloseşte maşini militare vechi, fără mijloace de supraveghere a celor care se apropie și teroriștii reușesc să instaleze explozibile în apropierea vehiculelor. Teroriştii Hamas par a beneficia de prea multe ori de avantaje greu de înţeles… O dată, de două ori… de câte ori se va mai repeta acest tip de confruntare? Aproape zilnic sunt jertfe printre tinerii soldaţi, a căror viaţă este curmată înainte de a fi început. Ceea ce se petrece în Israel de aproape doi ani este o adevărată tragedie umană, pe care nu poţi să nu o denunţi ca pe o imensă greşeală a unui grup de conducători care nu găsesc o cale de mijloc, o modalitate de a-și salva cetăţenii. Nu au făcut-o nici acum doi ani, nici de atunci încoace, iar situaţia din Gaza va ridica întreaga lume împotriva statului Israel; nu cred că așa o situaţie a mai existat vreodată de la întemeierea statului, Pe undeva, negociind sau stabilind relaţii în această lumea arabă nu ştii exact cu cine ai de-a face. Poate e o trăsătură orientală, poate că opinia mea e nedocumentată, bazată pe intuiţie şi pe experienţa vieţii mele de jumătate de secol în acest stat, căruia îi este atât de greu să-şi asigure, fără sacrificii imense în vieţi omeneşti, liniştea și eventual speranţa păcii în zonă.
Quo Vadis? Are oare Israelul o direcţie?
Bibliografie și note explicative:
[1] Druzii sunt un grup etno-religios (a cărui religie este conectată exclusiv la etnicitate). Religia lor este monoteistă. Ea provine dintr-o ramură a islamului șiit, numită Ismailism, dar ei nu se consideră musulmani. Religia druzilor este secretă, păstrată între membrii comunităţii şi se bazează pe “Epistolele Înţelepciunii”, texte cu caracter religios care includ principii din Coran, dar și Vechiul şi Noul Testament. Ei cred în reîncarnare și în migraţia sufletelor. Primul profet al druzilor este considerat Ithro, tatăl Ţiporei, soţia lui Moise. La druzi nu se obişnuieşte înstrăinarea prin căsătorie, păstrându-se solidaritatea grupului etnic și religios. Populaţia druză poate fi găsită în special în Orientul Mijlociu. În Israel trăiesc cca 120.000 de druzi, o parte din ei în Podișul Golan, anexat de Israel după Războiul de Yom Kipur. Cca 700.000 trăiesc în Siria și cca 250.000 în Liban.
Vezi și
https://www.libertatea.ro/stiri/cine-sunt-druzii-si-unde-traieste-comunitatea-lor-5084394
https://en.wikipedia.org/wiki/Ismailism#Branches
[2]https://en.wikipedia.org/wiki/Majdal_Shams
[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Sweida_Governorate
[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Sweida
Populația orașului este în principal druză, alături de o minoritate importantă de creștini ortodocși. Arabii sunniți constituie 2% din populație. În 2004, populația guvernoratului Sweida era de 313.221 de locuitori. Conform estimărilor Ambasadei Venezuelei la Damasc, cca 60% din populația guvernoratului s-a născut în Venezuela și deține dublă cetățenie.
[5] https://news.walla.co.il/item/3765751
Dr. Michael Barak (https://dayan.org/author/michael-barak) avertizează: „Jihadiștii îi văd pe druzi ca pe niște infideli care s-au separat de șiiți – acesta ar putea fi un preludiu la genocid sau epurare etnică.”
[7] https://www.idi.org.il/articles/51568
Moartea ofițerilor și soldaților druzi în războiul din Gaza, uciderea beduinilor care apărau civili evrei și răpirea lor de către Hamas, expune nu doar „alianța sângeroasă” dintre druzi și Statul Israel, ci și deficiențele Legii fundamentale: Legea Naţiunii, adoptată în 2018 care nu îi menționează pe cetățenii ne-evrei ai statului.
[8] https://en.wikipedia.org/wiki/Ahmed_al-Sharaa
[9] https://ro.wikipedia.org/wiki/Alauism și
https://en.wikipedia.org/wiki/Alawites
[10] https://en.wikipedia.org/wiki/Jonathan_Conricus
[11] https://www.ynet.co.il/news/article/hjjp8mblgl
[12] https://www.ynet.co.il/news/article/hy8pvosuge
Sursa imaginii:
https://he.wikipedia.org/wiki/%D7%A7%D7%95%D7%91%D7%A5:Syria_2004_CIA_map_Jabal_al-Druze.jpg
This image is a work of a Central Intelligence Agency employee, taken or made as part of that person’s official duties. As a Work of the United States Government, this image or media is in the public domain in the United States.
42 Comments
În această seară au fost scoase la iveală prin intermediul unuia din reporterii druzi ai canalului TV, pe care l-am citat adeseori,kan11, Riyad Ali, crimele înfăptuite de beduinii care au atacat la vremea scrierii acestui articol, zona Muntelui Druzilor cu capitala la Sweida. Reporteri şi fotografi au filmat ororile din Sweida şi satele druze din împrejurimi, rămase până acum în umbră. Crimele, deznădejdea, casele şi mașinile pârjolite proprietățile devastate, oamenii ucișii sau râniți, mi-au adus în ochi nu numai lacrimile, care au devenit parte a fiecărei vizionări zilnice a știrilor din ţară, dar şi uimirea faţă de cele întâmplate cu săptămâni în urmă în ţara în care, exista adierea unei posibile stabilizări. Dar nu este ceea ce s-a întâmplat şi nici nu pare a fi o perspectivă pentru viitor.
https://www.ono.ac.il/business/alumni/riyad-ali/
Şi iată opiniile unei persoane, de origine egipteană, care după 7 octombrie a fost nevoită să părăsească propria ţară şi cu timpul să-şi schimbe şi ajusteze opiniile politice. Cu puţină răbdare se poate afla informaţii mai greu de găsit, rostite de o persoană aparţinând religiei musulmane, în legătură cu aspecte diverse ale Islamului:
https://www.youtube.com/watch?v=X244LC7qnuw
https://www.unav.edu/web/global-affairs/handling-israel-hamas-war-mediation-the-role-of-qatar
Un interview deosebit de lung și de interesant. Să sperăm că persoana e sinceră prin ce spune și nu e mînată de motivația de a obține cetățenia americană.
Ultimele informații privind tragedia druzilor de acum 3 săptămâni, suntת că Israelul a preluat o parte sau poate chiar pe toți râniții care necesitau tratamente medicale şi i-a transportat în spitalele israeliene. Este vorba de bărbați, femei şi copii, nu ști câte persoane erau, dar tristețea lor e încă un motiv ca să fii destul de îngrozit de tot ceea ce se poate vedea în ultimele zile, la știrile care se transmit aici.
Vorbăria şefului de guvern este de goală de orice conţinut.
Şi aceasta este doar o parte infimă din ce numeam haosul israelian, în care nu se mai face practic nimic privindu-i pe ostatici.
Din când în când, în panelul de vorbitori s-a ridicat problemă “ce înseamnă a distruge Hamas-ul? Această întrebare desigur că nu are răspuns, Hamas nu poate fi distrus, iar singura soluţie posibilă de a mai lăsa viaţa în trupurile chinuite ale celor aflaţi în mâna teroriştilor (Hamas, Gihad şi care or mai fi) este de a opri războiul pe care Israelul l-a început-o pe PICIOR STÂNG, şi îl continuă în disperare fără succes, distrugând tot ce e în jur, determinând uciderea soldaţilor şi rănirea lor de aproape 2 ani, producând pagube uriaşe statului şi desigur nu de neglijat distrugând tot ceea ce a existat vreodată în fâşia Gaza. Astfel guvernul format din marionete încăpăţânate, sprijină o politică strâmbă de distrugere sufletească şi chiar fizică, oameni aflaţi în apropierea victimelor ţinute de terorişti. Numai în ultima lună au fost 6-7 sinucigaşi printre soldaţi, în total de la începutul războiului 42.
Urmăresc luni seara un foarte frumos serial numit Epoca de Aur, despre începutul industriei feroviare şi înfiinţarea de căi ferate în SUA, un serial, deşi american, are calităţile pe care probabil le cunoaşteţi ale serialelor istorice englezeşti. În cursul ultimului episod a apărut – hodoronc tronc – deşi sunt şi acolo conflicte, interese băneşti etc, un oarecare individ, care pătrunde în casa unuia dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri, scoate un pistol şi trage de două ori, ucigând cel puţin un personaj. Pare poate banal, în mod instinctiv mi-am acoperit ochii şi mi-am spus că ceea ce am văzut la TV în aceşti doi ani zguduie din temelii viaţa acestui popor, care a încercat să renască. Din păcate nu s-a reuşit o încadrare acceptabilă, în zona în care diversele fracţiuni islamice, care se urăsc unele pe altele, pentru care e greu să percepi ce scop au pe această lume, dincolo de distrugerea Israelului, deşi acum nici acesta nu mai pare a fi un scop real. Ceea ce s-a reuşit a fost continuitatea tragediei omeneşti de la data blestemată, nenumăratele sacrificii de vieţi omeneşti, discuţii parlamentare găunoase, care în ultima vreme par să culmineze cu refuzul şefului armatei de a accepta hotărârile guvernului conducătorului său. Da, ştiu… nu doar Israelul e de vină, dar este şi Israelul…
Mai mult, zilele acestea, cel care a fost şeful Statului Major, pe timpul în care Gaza a fost evacuată de locuitorii evrei (Dan Haluţ) – exact în această lună caldă, de acum jumătate de veac – 2005, în timpul premierului Ariel Sharon – a spus printre altele că “RELIGIA, este cea care poate să distrugă statele şi progresul, nu aş dori că politica statului în care trăiesc să fie pusă la cale, hotărâtă şi executată de rabini şi slujitorii lor”.
Dna Eva Grosz – Mulțumesc pentru încercarea de răspuns. Mi-ați livrat părerea dvs., aparent fără a citi ce cer – declarații ale unor persoane autorizate. Ar fi fost de ajuns două trimiteri. Renunț.
La televizor, în aceste momente se clarifică cam ceea ce am întrebat eu la sfârşitul articolului, şi anume că Israelul nu are nici o direcţie, Hamas nu are nici o intenţie să predea armele, din contră din ce în ce mai mulţi se înrolează, îi vezi ca o masă de monştrii negri cu benzile verzi şi puştile îndreptate înainte, călătorind printre cei hămesiţi, care aşteaptă să le vină din ceruri faina şi apa. Nici ţările mediatoare nu mai fac aproape nimic, iar figura criminală a celui ajuns “ministru al poliţiei”,
evreul Ben Gvir, se plimbă ca Vodă în Lobodă pe Muntele Templului expunându-şi aberaţiile.
Oamenii cei trişti îşi păstrează bunul simţ şi în acest Haos inuman, ţara îşi ucide pruncii ca un Cronos din antichitate. Dezastru…
Democraţia în aceste momente aş
pune-o sub semnul întrebării. 😑
Bine spus.
Prea multă mizerie identitară și religioasă.
Sau e o chestiune teritorial-economică…sub forma de, etc.
Greu de urmărit fenomenul/ fenomenele dincolo de excelenta prezentare.
Mulțumiri pentru articol.
Excelent punct de vedere, foarte real şi mai ales vizibil din poziţia în care ne aflăm aici în ţara Haosului. Mulţumesc:-)
Neașteptată surpriză informația despre “venezueleni”.
La fel de neasteptat este comentariul tau :-)) !!!
Mi-e greu să comentez un articol în care sînt citat ca sursă a unui video care descrie în esență evenimentele. Prefer să mă asociez aprecierilor pozitive și să le completez că prezentarea succintă a evenimentelor e un succes.
Ivan tocmai ca discutasem despre clip si despre articol, oricum iti multumesc !!
E un subiect actual și puțin cunoscut de publicul cititor de limbă română. Numai astfel își poate face, cât de cât, o imagine privind complexitatea situației de la frontierele și în vecinătatea Israelului..
Multumesc tuturor pentru comentarii, incerc sa traduc un scurt reportaj despre subiectul prezentat, care a fost transmis ieri seara la canalul 11 de catre unul dintre reporterii cei mai reusiti, specialist in lumea araba, Roy Case. Reportajul se afla la adresa de mai jos:
https://www.kan.org.il/content/kan/news-series/p-11572/s1/936760/
Am tradus cum mi-a fost în putinţă acest reportaj :
Deşi a trecut într-o măsură oarecare “sub deschiderea radarului” (adică ar fi putut să fie observat, şi ar fi fost necesar să fie observat), o nouă minoritate etnică iese în evidenţă, pe harta Orientului Apropriat (spoiler veche, nouă).
– Au venit la noi sioniştii…
Este vorba de beduinii din Siria, cei care au fost implicaţi în masacrele druzilor din zona Muntele Druzilor, ceea ce a fost aproape de a implica Israelul şi Siria într-un conflict direct.
– Alla Ahbar, Alla Ahbar (Dumnezeu e mare)
Desigur că atunci când auziţi despre beduini, v-aţi putea închipui că este vorba de cei care locuiesc în Israel, cei care servesc uneori în armată, cei care trăiesc în zona Negev, sau la care musafirii sunt trataţi ca nişte regi 😊. Dar nu e chiar aşa. De altfel, beduinii, ca grup etnic, ca idee, există de mii de ani.
Se vede un grup de oameni îmbrăcaţi în alb, înarmaţi care declară că “ druzii din Siria sunt înarmaţi şi îşi exprimă dorinţa ca druzii din Siria trebuie să fie supusi controlului statului; nu avem voie să stăm la cafele“.
Deci de ce beduinii i-au atacat pe druzi şi cum se explică că guvernul de la Damasc se poartă cu ei cu “mănuşi de mătase ”? Oare reprezintă beduinii un pericol real pt Israel?
Să încercăm să explicăm câteva lucruri privind “ cele trei piloane pe care se reazămă intenţiile acestei populaţii: Bani, Putere şi Onoare.
Beduinii se trag din Peninsula Arabică, unde în sec VII, cand, o dată cu apariţia profetului Mohamed şi a Islamului, s-au împrăştiat în toată lumea. Sunt adepţi ai Islamului sunit. Păstrează de mii de ani, un mod de viaţa tradiţionalist şi tribal, continuă să-şi ducă viaţa în acest fel.
Muntele Druzilor s-a numit înainte “Muntele Arabilor”, între timp druzii pot fi găsiţi în întregul Orient Apropiat, trăiesc de obicei în zone de deşert, zone extra-teritoriale în raport cu statele din jur cu un sistem relaxat de guvernare. Există un fel de înţelegere între guvernul ţărilor şi populaţia druzilor localizată acolo, astfel că nimeni nu deranjează pe celălalt:
Spunea al Sharaa (probabil după preluarea puterii în Siria):
“ Le mulţumim triburilor pentru faptele lor vitejeşti, dar trebuie să înţeleagă că în acest moment, este nevoie de unitate şi de înţelegere ”
Cine ascultă discursul fostului jihadist, înţelege că acesta nu vrea să-i enerveze pe beduini, pentru că trebuie să înţelegem că le este apropiat lor, dpdv ideologic.
De aceea ar trebui să fie clar, că pentru druzi, al- Sahraa şi beduinii sunt unul şi aceiaşi, iar scopul atacurilor beduine asupra lor, a druzilor, a fost de departe expresia intenţiei noului Preşedinte de a-şi exercita influenţa şi asupra teritoriilor ocupate de ei, de druzi, ceea ce nu a reuşit s-o facă prin negocieri.
Spune Rami avad a-Rahman, preşedintele Centrului de Informații Sirian:
“ al Sharaa a hotărât să folosească pretextul druzilor, astfel ne-am putea lărgi relaţia
cu Israelul, în acelaşi timp am putea elimina populaţia druză. O dovadă în acest sens, ar fi că el (a-Sharaa) a pus în mişcare triburile beduine împotriva druzilor. Aţi văzut vreo mişcare, de împotrivire trupelor beduine din partea Minsterului de Interne, sau al Apărării? ”
N.B. Personal nu prea înţeleg această afirmaţie… făcută de către un reprezentant al lui al Sharaa.
În Siria, beduinii pot fi găsiţi în numeroase teritorii ale ţării, dar majoritatea sunt concentraţi în zonele de deşert aflate în partea sudică şi estică, în apropierea graniţei cu Irakul. Dincolo de graniţă în Irak, trăieşte o populaţie druză cu care conflictele au început nu acum, pe muntele Druzilor, ci cu mult timp în urmă. Conducătorul beduinilor din Irak, Ali al Salman e pus pe fapte mari, demonstraţii şi ameninţări împotriva druzilor. Triburile beduine de lângă graniţa cu Siria, înţelegând că guvernul shiist din Iran nu îi ia nici măcar în consideraţie, au fost printre întemeietorii celei mai teroriste grupări care a existat în zonă, gruparea ISIS (Daish). Căpeteniile acestora, asociate cu ISIS, s-au întâlnit în oraşul Fallujah, şi i-au jurat credinţă lui Abu Bahar el Bagdadi, actualul conducător al Republicii Islamice, adică ISIS.
În consecinţă, atunci când beduinii îşi arată nemulţumirea, conducătorii ţărilor arabe trebuie să fie îngrijoraţi. Conflictul cu druzii de pe Muntele Druzilor nu este ceva nou, de câte ori apare câte un prilej se declanşează fricţiuni, ameninţări şi atacuri reciproce. De la cea mai mică neînţelegere se iscă o gâlceavă care ia proporţii.
De altfel beduinii au avut destule neînţelegeri şi cu minoritatea kurdă din sud-estul Siriei. Dacă iniţial miliţiile kurde s-au înţeles cu beduinii în confruntarea lor cu ISIS, în cele din urmă relaţia s-a denaturat şi conflictele mai apar din când în când.
Referindu-se la Israel, o dată cu căderea regimului Assad şi acapararea puterii de către al Sharaa, acesta a fost un prilej care le-a întărit beduinilor pretenţiile teritoriale. Nu trebuie uitat că al Sharaa a fost conducătorul secţiei siriene a organizaţiei ISIS până în 2017, iar după schimbarea statutului său, unii dintre foştii “tovarăşi” şi-au păstrat unele îndoieli în ceea ce-l priveşte. De exemplu se întreabă un fost conducător al organizaţiei islamiste Tahir_al_Sham (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tahrir_al-Sham), dacă noul preşedinte este cumva un agent străin, sau poate chiar şeful agenţilor? Ba chiar îl învinuieşte că ar fi un impostor, care şi-a arogat atribuţii ce nu i s-ar fi cuvenit. În aceste condiţii noul preşedinte încearcă să dovedească “lumii” că poate să gestioneze situaţia complicată pe care şi-a atribuit-o “detronând ” familia Assad. Un exemplu ar fi că i-ar putea apăra pe druzi, ceea ce s-a dovedit recent că nu a fost posibil.
” Precum declara purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat al SUA, conflictul trebuie oprit, toate părţile implicate, trebuie să facă un pas înapoi până la încheierea unui armistiţiu”
Situaţia creată în Siria prezintă cel puţin două aspecte semnificative dpdv al Israelului:
– Pe de-o parte, atât regimul al Sharaa cât şi beduinii sunt ostili Iranului şi mişcării teroriste Hezbollah, un avantaj pentru Israel, care nu este dornic ca graniţa siriană să fie sub stăpânirea shiiţilor, dar în acelaşi timp ultimele evenimente violenţe împotriva druzilor pun sub un semn de întrebare loialitatea noului preşedinte.
Declară Benjamin Netanyahu:
“Situaţia din sud-vestul Siriei este foarte gravă, Israelul va face tot ce îi stă în putinţă pentru a-i salva pe fraţii noştrii druzi şi a distruge benzile în serviciul regimului.”
Oare într-adevăr triburile beduine reprezintă un pericol real pentru Israel?
Probabil că pe termen scurt răspunsul este negativ. Deoarece al Sharaa are nevoie să beneficieze de sprijinul internaţional, desigur că nu ar vrea să-şi complice situaţia cu sioniştii (N.B. de ce oare se foloseşte jurnalistul de această expresie?)
Pe termen lung situaţia e diferită, complicitatea lui al Sharaa cu beduinii este periculoasă, după ce s-au văzut incidentele violente de pe Muntele Druzilor. În plus, există şi o altă opţiune, cea conform căreia, beduinii vor acţiona în mod independent de voia preşedintelui, dacă vor semnala o atitudine neconvenabilă în ceea ce-i priveşte, de exemplu normalizarea relaţiei dintre Siria şi Israel.
Cert este că situaţia, în perioada următoare, nu va fi lipsită de provocări .
Veronica – Obiectiv vorbind, articolul foarte bine scris a acoperit foarte bine subiectul. Aproape nu era nevoie nici măcar de youtube-ul menționat care poate fi vizionat cu subtitrare în orice limbă dorită. (Eu ți-am făcut cunoscut acest Jonathan Conricus, el fiind pentru mine o sursă serioasă, de încredere). Nici un comentariu la articol n-a indicat vre-o dorință ca tabloul să fie completat. Deaceea nu cred că era nevoie de efortul suplimentar pentru traducerea reportajului. Desigur, e numai un punct de vedere valabil pentru mine.
🙂 🙂
Roi Case e specialist bun în lumea arabă ,cu toate că eu îl prefer pe Ehud Yaari .
Am citit traducerea, am ascultat și videoclipul.
Nu te-ai străduit de prisos. Ea aduce o explicație din care concluzia este neîncrederea în guvernul Giulianii și problema viitorului pericol pentru Israel.
Întrebarea mea vine direct din tema articolului.: Oare de ce” iubitul nostru guvern “se ocupă cu tot ce se întâmplă în jurul nostru și rămâne în Gaza , când orice minut mai mult în războiul din Gaza va aduce nenorocire ambelor populații , nevorbind de ostatici, iar ura lumii care ne înconjoară va deveni insuportabilă,De ce atunci, când generalul armatei însuși afirmă că s-au creat condițiile pentru a termina războiul ? Și nu e de părere să ocupe teritoriile Gazei? Am înțeles Iranul, am înțeles Hizballa.Oare un om luminat ca BIBI nu înțelege? Mare parte a poporului înțelege.Mulțumim Veronica.
Draga Eva, aprecierea ta ma bucura, desigur ca traducerea era relevanta pentru cineva care are rabdare sa citeasca si mai ales nu era usor de a asocia textul cu imaginile. In rest, cele ce se intampla afecteaza in primul rand pe israelieni, cele vazute si auzite in utlimele zlle problematica devine si mai apasatoare:
-s-au publicat doua filmulete a doi ostatici, care u stiu cum pot fi percepute de familii, pentru ca ele produc lacrimi oricarui strain neimplicat.
– s-a anuntat ca ultima agenda a guvernului s-a preocupat de subiecte deosebit de importante, printre ele “Securizarea familiei Netanyahu și demiterea doamnei procuror general”
Au fost si alte cateva subiecte, nici unul despre ostaticii din Gaza.
Mai mult decat atat, pare-se ca un noui conflict este in aer, intre noul sef al Armatei si cel al statului. Cel din urma tinde sa refuze propunerile de continuare a atacurilor in Gaza. Precum spuneai…
Nu e ușor de tradus videoclipul de mai sus, situația din Siria nu e încă clară și cred că nici nu va fi mulți ani.
Dar întâi fă ordine la tine în casă și cu un război pe care nu vrei să-l termini, din motivele care devin tot mai clare. Este de necrezut .
Și ca acest articol poți scrie oricând despre o zi cu haosul israelian. Fiecare zi este o tragedie.
Cu mare părere de rău, cred că cei cărora te-ai adresat la persoana A DOUA, sunt de multă vreme, atât de infatuaţi şi cu urechile astupate, la tot ceea ce li se spune sau strigă; nu numai de către tine, ci de către acei oameni, faţă de care cuvintele sunt fără putere pentru a exprima admiraţia: părinţii, fraţii, rudele şi prietenii, dar şi mulţi alţii care continuă să se alăture aproape zilnic, marşurilor şi demonstraţiilor.
Astăzi este ziua de 9 a lunii Av, una dintre cele mai triste zi din istoria evreilor. Ce poate fi mai sugestiv şi mai pătrunzător decât faptul trist, nici unul din cei afectaţi direct de inconştienţa guvernului israelian, nu ştiu cât, sau până când, va continua această zi de doliu şi de tristă amintire.
Printre persoanele ostatice, care nu mai sunt în viaţă, există o singură femeie, o frumoasă tânără Ynbar Heyman (27 de ani), al cărei chip zâmbitor era prezent doar pe tăbliţele pe care le vedeam străbătând drumurile acestei ţări. Ynbar, a fost probabil ucisă din prima zi, dar numele ei nu a fost rostit aproape nicăieri, cei care au reprezentat-o au preferat liniştea, până nu de mult când s-a aflat despre soarta ei amară.
Ynbar Heyman z”l
Ieri seară, a vorbit la TV, un domn albit de vârstă sau poate numai de durere, tatăl lui Eviatar David, cel a cărui imagine zguduitoare în tubul tunelului blestemat a scos pe orice privitor din echilibrul în care fiecare încearcă să trăiască, Câtă înţelepciune, câtă rezilienţă pot avea unii oameni şi în situaţii extreme.
Așa cum spui . Și totuși ceva trebuie să se schimbe.Adresa la persoana a DOUA este pentru cei in a caror putere sta o hotarare,, dar nu au curajul să ia hotărâri și atunci când știu că un război cu teroriști nu poate fi câştigat în totalitate.
Dna Eva Grosz – “Nu e ușor de tradus videoclipul de mai sus” – ??!! – Ba e foarte ușor . Apăsați pe cerculețul din dreapta jos, subtitles, autogenerated translation, alegeți limba romînă și o să aveți subtitrarea. -“un război pe care nu vrei să-l termini” – Am mai citit/auzit afirmația aceasta. Vă rog, exemplificați cu două declarații una pro și una contra acestei afirmații.
Draga Ivan, uneori intelgerea unui comentariu sta dincolo de cuvinte, sta si in intentia celui care l-a scris.
Eva nu se referea la video-clipul pus de tine in limba engleza, se referea la reportajul pe care eu l-am tradus, care nu este video-clip.
Cum puteai sa intelegi acest lucru ?
Daca presupuneai ca Eva Grozs stie limba engleza, ceea ce nu cred ca era o noutate.
Pe scurt D-ul Klein : Uneori trebuie să recunoști că nu ești câștigătorul absolut . Ai pierdut, pentru că lupta împotriva terorismului hamasnic este fără sârșit. Nu poți omorî şi ultimul terorist.
Să continui un război în care nu ai folosit succesele tactice ale armatei cu sacrificii imense de vieți, nu ai găsit calea să schimbi conducerea în Gaza, nu ai luat hotărâri la timp …înseamnă că pierzi și acele victorii temporare pe care cu prețul vieții familiilor noastre au fost câștigate.
Soluția de a ocupa Gaza e o nenorocire pentru generații.
Nu am mai mult de spus.
Ca o privitoare din depărtare, adeseori cu sufletul la gură, sunt de acord cu cele scrise de Eva Grosz.
Israelul isi distruge cetatenii, isi bate joc de rezilienta lor si nu ar fi de mirare ca existenta sa viitoare in conditiile la care viseaza persoane din teritorii, sa se restabileasca in zona Gaza, sa instaleze acolo Riviera, existenta unui asemenea Israel va fi pusa sub un mare semn de intrebare !!!
D-le Klein, Dvs nu veți fi mulțumit niciodată cu niciun răspuns care nu coincide exact cu felul în care gândiți.
Desigur sunteții mulțumit cu noile proiecte ale “ilustrului nostru guvern” ! Numai că mie îmi face rău.
Eu trăiesc aici și văd mizeria în care ne aflăm.
O temă nu ușor de tratat. Zona în care trăim e tulbure și nu se vede lumina la capătul tunelului .
Felicitări pentru curajul de a te cufunda în această realitate.
Mie îmi amintește de cântecul lui Dudu Topaz -“Scrisoare din Levanon” 1982 , în care cea mai autentică frază este : “Unul se urăște pe altul [musulmanii] , dar totți ne urăsc pe noi [evreii]” …o găsiți în You Tube מכתב מלבנון -דודו טופז
Eva, asa este, nori grei se aduna asupra teritoriului Israelului, multumesc si pt incurajari 🙂
Mulțumim pentru informații. E greu de deslușit ce se întâmplă în regiune și de înțeles motivele. Informațiile despre comunitatea druză nu ar strica să ajungă la un public mai larg. Ținem pumnii să se incheie odată “animozitățile” din regiune, să fie eliberați odată ostatecii, să se termine odată reizbucnirea urii fățișe și generale îndreptate către evrei. Ce se întâmplă acum în Gaza nu ne reprezintă și dăunează imaginii noastre. Lumea nu înțelege intervenția Izraelului în Siria. Articolul și podcastul aduce puțină lumină.
M am straduit, cu ajutorul foarte apreciabil al Havei. Multumesc!
Prietenia între israelieni și druzi este istorică. Va multumesc pentru acest articol!
Dle Avni, e doar o viziune optimista, in realitate este o ipocrizie, cand prin legea natiunii cetateniilor druzi li s a pus o eticheta nedorita.
Un articol excelent care ridică două probleme:
1. Războiul din Gaza prelungit peste necesar de guvern sub influența extremiștilor din guvern.
2. Celor cărora se miră de ce musulmanii ne urăsc, le amintesc crimele împotriva musulmanilor de către alți musulmani. Hamas au ucis frați palestinieni din PLO, au ucis și beduini israelieni la 7 octombrie. Suniții îi urăsc pe șiiți și vice versa și s-ar omorî unii pe alții dacă ar putea. Sirienii care conduc țara acum vor să-i extermine pe alauiti, druzi și curzi. Iranienii îi omorau cei din curentul Bahai iar ISIS printre alți au masacrat minoritatea iazida, toți musulmani, majoritatea arabi!!!
Atunci la ce ne putem aștepta noi evreii și chiar creștinii care din majorități, de exemplu în Bethlehem, au devenit o minoritate de 10% și la fel și creștinii din Liban.
3. Poate am asurzit, dar nu am auzit nicio condamnare a masacrului druzilor de la funcționarii ONU și suflețelele pure din Europa Occidentală.
Domnule Ezri – Nu înțeleg afirmația “Războiul din Gaza prelungit peste necesar de guvern”.Dar să vorbim de ziua de mîine. Cred că IDF ar trebui să atace decis, sub directiva Hanibal, încercînd să elibereze ostaticii și să lichideze conducerea actuală a Hamas, înainte ca tsunami-ul internațional anti-Israel să forțeze schimbarea atitudinii SUA.
Dragă Tibi, câtă dreptate ai cu cele afirmate. Ne aflăm, nu de acum, într-o lume, care pare din ce în ce mai mult “irezolvabilă”. Există o incompatibilitate între o mentalitate cu care am fost educaţi şi o realitate violenţă, în care islamizarea întregii lumi devin un drum fără ieşire.
E greu de perceput ce se întâmplă, nu numai în Israel, dar în toată regiunea înconjurătoare, violenţa, ura, neputinţa de a avea un scop diferit de a-i ucide pe “ceilalţi”, care sunt numeroşi şi aparţin chiar propriei religii. Un singur lucru cred că aceşti oameni nu şi-au apropriat, faptul că pentru a trăi trebuie să munceşti. Viaţa este lipsită de valoare în faţa principiilor religioase şi a aversiunii – eufemism.
Mulţumesc pentru comentariu 🙂
S-a adăugat o nouă tragedie la toate celelalte din zonă. Merci pentru prezentarea clară a situației.
Mari, multumesc pentru cele scrise⚘
Multumesc Andreei si lui Hava Oren pentru efortul lor in finalizarea publicării acestui articol 🙂
My pleasure entirely!