Haosul din Israel continuă, sporind starea de confuzie, de neîncredere a cetăţenilor faţă de guvern și de conducătorii actuali. De altfel, pentru o parte destul de semnificativă a populaţiei israeliene această neîncredere nu pare să fie o noutate. În Israel, haosul se extinde pe zi ce trece: în sud se mai aud uneori alarme provocate de rachete lansate din Gaza și o dată la câteva zile continuă alarmele la Ierusalim, Beer Șeva și în vecinătatea Mării Moarte, datorită rachetelor lansate din Yemen.

Acum se vorbeşte despre o nouă situaţie imposibilă. În 16 iulie, după-amiază, graniţa dintre Israel şi Siria, marcată printr-un gard de sârmă înalt de 2-3 m (asemănător cu cel de la graniţa cu Gaza, distrusă de teroriştii Hamas în 7 octombrie 2023) a fost forţată de locuitorii druzi [1] din Podişul Golan, lângă oraşul Majdal Shams [2]. Puhoaie de druzi israelieni se revarsă spre Sweida [3], la cca 250 km de graniţa israeliană. Este capitala guvernoratului [4] Muntele Druzilor din sudul Siriei, unde, cu o zi înainte, avuseseră loc atacuri mişeleşti asupra locuitorilor druzi.

Regiunea este preponderent druză, iar în oraşul Sweida, cu o populaţie de 74.000 de locuitori, alături de druzi mai trăiesc creştini ortodocşi şi beduini locali care sunt musulmani suniţi. Probabil că ei au declanşat atacurile împotriva druzilor. Ce s-a petrecut începând din 15 iulie în locurile din sud-vestul Siriei, populate de druzi?

Grupări islamiste, a căror identitate a fost greu de stabilit la început, au înaintat cu vehicule militare spre Muntele Druzilor, în special spre Sweida și satele din jur. În seara de 16 iulie a început debandada: mass media a relatat despre violuri, umilinţe, au fost uciși bărbaţi şi femei, bătrâni și copii, un adevărat masacru. Tineri aproape dezbrăcaţi erau târâţi cu forţa de agresori. Erau arse cadavre, sub ochii îngroziţi ai druzilor agresaţi.

Am văzut la televizor un spectacol uluitor pe care la început nu l-am înţeles. Bărbaţi druzi de toate vârstele erau rași cu forţa. Am aflat că pentru un druz, pierdera bărbii şi a mustăţii este expresia supremă a umilinţei, printre ei fiind și persoane cu poziţii religioase importante. Pentru ei, mustața este un simbol central a onoarei şi poziţiei masculine, ea exprimă identitatea personală, socială și religioasă, o punte de legătură între trecutul tradițional și prezentul în schimbare. [5]

Treptat s-a clarificat identitatea atacatorilor: majoritatea erau beduini, mânați de ura lor istorică faţă de druzi.

În prima, dar mai ales în a doua zi a acestor atacuri, numeroşi druzi, cetăţeni israelieni, au trecut graniţa spre Siria prin gardul distrus de lângă Majdal Shams. Vederea acestor bărbaţi de vârste diferite, în straie tradiţionale, dar cu mâinile goale, îndreptându-se în grupuri mari către locul atacurilor împotriva fraţilor lor, îmi amintea de sâmbăta neagră, 7 octombrie 2023. Contextul era, desigur, altul. Aici, gardul a fost spart pentru a veni în ajutorul victimelor. Se vorbește de circa 1500 de oameni, mergând pe jos către o ţintă îndepărtată. La distanţă se vedeau câteva maşini, furgonete, trimise probabil din zona Muntele Druzilor, pentru a-i transporta pe fraţii lor mai aproape de locurile luptelor. Erau și microbuze ticsite cu refugiați. Vederea acestei mase de oameni, grăbindu-se ca într-un exod al disperaţilor, era devastatoare.

Jurnaliştii raportau cu stupoare că la frontieră nu erau nici organe de ordine israeliene şi nici armata, nimeni nu a încercat să oprească acest flux de oameni care năvăleau spre o țintă iluzorie şi, mai ales, periculoasă.

Deși atitudinea față de druzii din Israel este semnificativ mai favorabilă decât față de palestinieni, aceștia sunt încă departe de a fi tratați ca egali. [6] În ciuda anilor de sacrificiu și devotament, druzii încă nu se bucură de drepturi egale cu populația evreiască. [7].

Până seara târziu nu se cunoștea identitatea atacatorilor. Se bănuia doar unii dintre ei, care veniseră cu tancuri, aveau aprobarea tacită a noului preşedinte al Siriei. Nici până astăzi nu e clar dacă la incidentele sângeroase din Sweida au participat trupe ale lui Ahmed al-Sharaa [8]. Oricum, acoliţii noului preşedinte au atacat o altă minoritate, alauitii, [9] din care face parte și familia lui Bashar al Assad. La scurt timp după succesul militar al lui al-Sharaa și răsturnarea regimului lui Assad, alauiții, care erau identificaţi cu vechiul regim, au fost prada unui adevărat măcel.

Siria având numeroase minorităţi etnice, nu se poate şti dacă un astfel de măcel nu se va repeta. Această întrebare şi-o pun cu îngrijorare şi membrii minorităţii kurde.

Între timp Israelul a bombardat Damascul, printre clădirile distruse fiind Statul Major al Armatei şi o aripă a Palatului Prezidenţial. Mă întrebam de ce oare Israelul bombarda în Damasc, în loc să ajute populația de pe Muntele Druzilor? Până seara târziu nu se știa dacă armata israeliană intervenise şi în zona atacurilor dinspre Sweida – cu siguranţă fusese aşteptată.

Iată o înregistrare în care un fost purtător de cuvânt al armatei israeliene, Jonathan Conricus [10] explică situaţia din sud-vestul Siriei cu ajutorul a doi reprezentanţi implicaţi în relaţiile dintre Israel şi druzii din Siria. (Pentru acest video îi mulţumesc lui Ivan Klein.)

Spre seară s-a încheiat un armistițiu și forțele lui al-Sharaa au început să se retragă din Sweida – înseamnă că membrii armatei au fost prezenţi, este însă posibil că au venit abia mai târziu, pentru a stabiliza conflictul.

Între timp, armata israeliană a declarat că va face tot posibilul să-i oprească pe cetăţenii druzi care au trecut granița și să-i facă să se întoarcă acasă. Soldați israelieni au primit ordinul să „controleze” situația. „În urma seriei de atacuri de aseară împotriva forțelor regimului sirian, șeful Statului Major, general maior Eyal Zamir, a ordonat întărirea suplimentară a mijloacelor de atac și devierea forțelor către Comandamentul Nord, pentru a crește ritmul atacurilor și a opri atacurile împotriva druzilor din Siria.” [11]

În aceeaşi seară, o femeie druză din zona atacată a dat un interviu la canalul de televiziune israelian Kan 11, implorând ajutorul israelian și explicând situaţia tragică a populaţiei.

Numai preşedintele Ahmed al-Sharaa, care nu de mult fusese primit la Elysée de preşedintele Macron, căruia preşedintele Trump îi acordase o întrevedere în Arabia Saudită în urma căreia a ridicat restricţiile impuse Siriei, numai preşedintele al-Sharaa nu a avut nimic de declarat în acea seară.

Evenimentele violente din zona Sweida au avut și unele urmări îmbucurătoare. Membrii unor familii druze, care rămăseseră blocați de o parte și de cealaltă a graniței, locuitori ai satului Hader, au profitat de spărtura din gard ca să se reunească cu rudele lor, pentru prima oară după ani de zile. [12]

Acum zece zile, în timpul incidentelor de la graniţa siriană, am avut imaginea limpede a extinderii haosului. După aproape doi ani, acţiunea militară din Gaza, cu toate jertfele de sânge ale militarilor israelieni, nu a reuşit să elibereze toţi ostaticii.  Mai sunt 50 de persoane captive în mâinile Hamasului şi încheierea ostilităţilor, atacurile rebelilor yemeniţi continuă, gâlceava din parlament pare a se înteţi și acum o săptămână s-a creat impresia că apare un nou front, în Siria, unde Israelul este singura forţă străină care poate interveni în favoarea cetăţenilor druzi. Deocamdată, liniştea, aparent, s-a restabilit.

Oare cine şi-ar fi imaginat că după înlocuirea Șefului Statului Major, Herzi Halevi, cu Eyal Zamir, și reînceperea şi mai intensă a atacurilor din Gaza, numărul soldaţilor ucişi avea să crească atât de mult? Se vorbeşte, pentru a nu ştiu câta oară în acest scurt interval de timp, despre “greşeli operaţionale”, dar în acelaşi timp teroriştii minează drumuri, prevăzând destul de exact unde urmează să treacă vehiculele militare israeliene şi fac tot ce le stă în putinţă ca să le distrugă. Succesele teroriştilor Hamas se repetă, la fel ca atacurile împotriva soldaților care intră în clădiri. Adesea armata foloseşte maşini militare vechi, fără mijloace de supraveghere a celor care se apropie și teroriștii reușesc să instaleze explozibile în apropierea vehiculelor.  Teroriştii Hamas par a beneficia de prea multe ori de avantaje greu de înţeles… O dată, de două ori… de câte ori se va mai repeta acest tip de confruntare? Aproape zilnic sunt jertfe printre tinerii soldaţi, a căror viaţă este curmată înainte de a fi început. Ceea ce se petrece în Israel de aproape doi ani este o adevărată tragedie umană, pe care nu poţi să nu o denunţi ca pe o imensă greşeală a unui grup de conducători care nu găsesc o cale de mijloc, o modalitate de a-și salva cetăţenii. Nu au făcut-o nici acum doi ani, nici de atunci încoace, iar situaţia din Gaza va ridica întreaga lume împotriva statului Israel; nu cred că așa o situaţie a mai existat vreodată de la întemeierea statului, Pe undeva, negociind sau stabilind relaţii în această lumea arabă nu ştii exact cu cine ai de-a face. Poate e o trăsătură orientală, poate că opinia mea e nedocumentată, bazată pe intuiţie şi pe experienţa vieţii mele de jumătate de secol în acest stat, căruia îi este atât de greu să-şi asigure, fără sacrificii imense în vieţi omeneşti, liniştea și eventual speranţa păcii în zonă.

Quo Vadis? Are oare Israelul o direcţie?

Bibliografie și note explicative:

[1] Druzii sunt un grup etno-religios (a cărui religie este conectată exclusiv la etnicitate). Religia lor este monoteistă. Ea provine dintr-o ramură a islamului șiit, numită Ismailism, dar ei nu se consideră musulmani. Religia druzilor este secretă, păstrată între membrii comunităţii şi se bazează pe “Epistolele Înţelepciunii”, texte cu caracter religios care includ principii din Coran, dar și Vechiul şi Noul Testament. Ei cred în reîncarnare și în migraţia sufletelor. Primul profet al druzilor este considerat Ithro, tatăl Ţiporei, soţia lui Moise. La druzi nu se obişnuieşte înstrăinarea prin căsătorie, păstrându-se solidaritatea grupului etnic și religios. Populaţia druză poate fi găsită în special în Orientul Mijlociu. În Israel trăiesc cca 120.000 de druzi, o parte din ei în Podișul Golan, anexat de Israel după Războiul de Yom Kipur. Cca 700.000 trăiesc în Siria și cca 250.000 în Liban.

Vezi și

https://www.libertatea.ro/stiri/cine-sunt-druzii-si-unde-traieste-comunitatea-lor-5084394

https://en.wikipedia.org/wiki/Ismailism#Branches

[2]https://en.wikipedia.org/wiki/Majdal_Shams

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Sweida_Governorate

[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Sweida

Populația orașului este în principal druză, alături de o minoritate importantă de creștini ortodocși. Arabii sunniți constituie 2% din populație. În 2004, populația guvernoratului Sweida era de 313.221 de locuitori. Conform estimărilor Ambasadei Venezuelei la Damasc, cca 60% din populația guvernoratului s-a născut în Venezuela și deține dublă cetățenie.

[5] https://news.walla.co.il/item/3765751

Dr. Michael Barak (https://dayan.org/author/michael-barak) avertizează: „Jihadiștii îi văd pe druzi ca pe niște infideli care s-au separat de șiiți – acesta ar putea fi un preludiu la genocid sau epurare etnică.”

[6] https://www.ajc.org/news/who-are-the-druze-and-why-is-israel-defending-them-in-syria#:%20~:% https://www.ajc.org/news/who-are-the-druze-and-why-is-israel-defending-them-in-syria#:%20~:%20text=The%20Druze%20are%20a%20distinctive,%20%C3%AEn%20regional%20politics%20and%20society 20text=The%20Druze%20are%20a%20distinctive,%20%C3%AEn%20regional%20politics%20and%20society

[7] https://www.idi.org.il/articles/51568

Moartea ofițerilor și soldaților druzi în războiul din Gaza, uciderea beduinilor care apărau civili evrei și răpirea lor de către Hamas, expune nu doar „alianța sângeroasă” dintre druzi și Statul Israel, ci și deficiențele Legii fundamentale: Legea Naţiunii, adoptată în 2018 care nu îi menționează pe cetățenii ne-evrei ai statului.

[8] https://en.wikipedia.org/wiki/Ahmed_al-Sharaa

[9] https://ro.wikipedia.org/wiki/Alauism și

https://en.wikipedia.org/wiki/Alawites

[10] https://en.wikipedia.org/wiki/Jonathan_Conricus

[11] https://www.ynet.co.il/news/article/hjjp8mblgl

[12] https://www.ynet.co.il/news/article/hy8pvosuge  

---

Sursa imaginii:

https://he.wikipedia.org/wiki/%D7%A7%D7%95%D7%91%D7%A5:Syria_2004_CIA_map_Jabal_al-Druze.jpg

This image is a work of a Central Intelligence Agency employee, taken or made as part of that person’s official duties. As a Work of the United States Government, this image or media is in the public domain in the United States.