În adolescență am citit destul de multă literatură din secolul al XIX-lea și îmi amintesc de două cazuri în care m-am confruntat cu exemple crase de antisemitism. Primul a fost în romanul Hector Servadac al lui Jules Verne. Acolo apare un evreu pe nume Isaac Hakhabut, dar autorul nu îi face un portret, ci o caricatură: este o figură demnă de dispreț, ridicolă, un zgârcit al cărui singur scop în viață este de a se îmbogăți. Evident că nu mi-a făcut plăcere, dar romanul era palpitant și cum Hakhabut avea un rol secundar în desfășurarea acțiunii, am făcut abstracție de el și am trecut mai departe.
Abia acum mi-am pus întrebarea de ce oare Jules Verne l-a inclus în roman. Să fi avut vreo legătură cu procesul Dreyfus? Nu, romanul a fost scris cu vreo două decenii mai înainte. Și atunci? Se pare că în perioada în care Jules Verne scria romanul, a apărut în presă o știre cum că el s-ar fi numit în realitate Julius Olschewitz și că ar fi fost evreu polonez. Știrea l-a enervat la culme și a dezmințit-o vehement, declarând că e francez get-beget și catolic din tată în fiu. O altă ipoteză ar fi că Jules Verne a făcut-o din răzbunare, după ce s-a simțit escrocat în ce privește drepturile de autor de doi evrei. (Numai unul din cele două cazuri a putut fi dovedit). Dacă asta este o scuză? Oricum, eu eram abia prin clasa a VI-a și asemenea amănunte nu mă interesau.
Dar romanul Oliver Twist al lui Charles Dickens l-am citit în liceu și nu am mai trecut cu atâta ușurință peste aspectele neplăcute. De fapt, cel mai puternic mi s-a întipărit în memorie personajul Fagin – și este o figură cât se poate de antipatică: un pungaș, organizatorul unei bande de hoți de buzunare. El aduna copiii străzii, orfani și alți năpăstuiți, sub pretextul că le oferă hrană și un adăpost (de mizerie), îi învăța să fure și îi trimitea să „lucreze” pe străzile Londrei, iar el se îngrijea să vândă obiectele furate în așa fel încât să nu fie prins.
Fagin e greu de suportat, mai ales dacă ne gândim că multe din personajele lui Dickens sunt „tipice”. Așa îl vedea el pe evreul „tipic”, un hoț și un pungaș? Totul apare și mai ciudat când ne gândim că Dickens însuși a suferit mult în copilărie (unele scene apar în David Copperfield, când tatăl acestuia este închis în temnița datornicilor) și de aceea, în scrierile sale, Dickens își exprimă adesea compătimirea pentru cei săraci și năpăstuiți de soartă.
E adevărat, în epoca victoriană s-au stabilit în Anglia numeroși evrei emigrați din Europa Răsăriteană, mai ales din Rusia și nu toți aveau o meserie ca să-și câștige în mod cinstit existența, unii chiar au ajuns în lumea interlopă. Dickens și-a bazat personajul pe un caz pe care și-l amintea din tinerețe: un anume Ikey Solomon, un evreu care a fost prins cu bunuri furate și a fost condamnat la exil în colonii. Procesul lui a stârnit senzație în 1830.
Dar în Anglia victoriană exista și o pătură de evrei sefarzi, care trăiau acolo de generații, mulți dintre ei bucurându-se de o stare materială excelentă și de poziții influente în societate. E suficient să-i amintim pe prim-ministrul Benjamin Disraeli, pe cunoscutul filantrop Sir Moses Montefiore, sau pe bancherul James Phineas Davis – în 1860, când Dickens s-a mutat la țară și și-a vândut casa din Londra, acesta din urmă i-a cumpărat-o.
Și iată că soția bancherului, Eliza Davis, foarte nemulțumită de accentele antisemite ale romanului Oliver Twist, și-a luat inima-n dinți și în 22 iunie 1863 i-a trimis scriitorului o scrisoare. Ea începe cu o cerere nevinovată pentru o donație în scop filantropic. Dar, spune ea în continuare, „…Charles Dickens cel mărinimos, care a pledat atât de elocvent în favoarea celor asupriți și a ajutat la îmbunătățirea vieții celor săraci, același Charles Dickens încurajează un prejudiciu josnic împotriva evreului disprețuit.” Este o greșeală, un păcat care trebuie răscumpărat! Eliza Davis îi cere, nici mai mult, nici mai puțin decât să rescrie romanul Oliver Twist. Asta el nu a făcut, dar totuși, în edițiile următoare autorul nu îl mai numește pe Fagin doar „evreul”, ci în cele mai multe locuri îl numește „bătrânul” sau îi spune pe nume.
În răspunsul lui către Eliza Davis, Dickens a încercat să se justifice, spunând că familia Davis au fost primii evrei pe care i-a cunoscut personal și nu poate decât să laude politețea și corectitudinea în afaceri a dlui Davis. Personajul Fagin se baza în întregime pe lucruri auzite de la alții. Și, evident, a făcut o donație modestă la proiectul filantropic respectiv.
Cu timpul cei doi au devenit buni prieteni și corespondența lor s-a prelungit până la moartea scriitorului, în 1870. Eliza Davis a păstrat întregul set de scrisori, împreună cu copiile celor trimise de ea, totul fiind publicat sub formă de carte după moartea ei.
Și corespondența a avut efectul scontat: în romanele mai târzii, atitudinea lui Dickens față de evrei s-a schimbat simțitor, de exemplu în romanul Our Mutual Friend (Prietenul nostru comun) apare un evreu pe nume Riah ca personaj pozitiv: cu toate că e cămătar, e un om cinstit și binevoitor, care își ajută semenii ajunși la ananghie. A fost ca un fel de „răscumpărare” a greșelii de a-l fi creat pe Fagin. Iar după apariția cărții, Eliza Davis i-a scris lui Dickens: „Introducerea personajului Riah în capitolul VII din Our Mutual Friend mă obligă să vă mulțumesc din adâncul inimii pentru ceea ce îndrăznesc să văd ca un mare compliment pe care mi l-ați făcut mie și poporului meu.”
Eu văd în această poveste dovada că cea mai bună armă împotriva antisemitismului, de fapt împotriva discriminării de orice fel, este educația – cu condiția, desigur, ca publicul care trebuie educat să aibă un anumit nivel intelectual și să vadă diferența dintre realitate și stereotip. Și tocmai ca un instrument educativ, în 2021, pe baza acestei povești a apărut o carte pentru copii, Dear Mr. Dickens, de Nancy Churnin.
***
P.S. A auzit cineva de o persoană reală cu numele de familie Fagin? Că eu nu. De ani de zile mă întreb de unde vine acest nume și deodată… am văzut lumina! Cunosc multe nume asemănătoare: Hankin, Malkin, Belkin, Rivkin, Dvorkin. Sufixul „-kin” în limba rusă denotă apartenența, iar Hanna, Malka, Bella, Rivka (Rebeca), Dvora (Debora) sunt nume de femei. Deci acestea sunt familii întemeiate de orfani (sau fii nelegitimi) crescuți de mamele lor, la fel cum ar fi, de exemplu, Amariei sau Airinei. Există și un nume de femeie în idiș Feige (corespunde cu Vogel în germană) adică pasăre. În ebraică pasăre e țipor, deci numele ebraic este Țipora (Sefora). Așadar Fagin nu este decât… fiul Seforei. Numele trebuie să fie autentic, imposibil ca Dickens să-l fi inventat.
Hava Oren
Bibliografie:
https://fr.wikipedia.org/wiki/Hector_Servadac
https://en.wikipedia.org/wiki/Fagin
https://jwa.org/thisweek/jun/22/1863/eliza-davis-initiates-correspondence-charles-dickens
https://dickens.ucsc.edu/resources/pickwick-club/pdfs/the-other-woman–eliza-davis.pdf
Sursa imaginilor:
1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Portrait_of_Charles_Dickens_(4671094).jpg National Library of Wales, Public domain, via Wikimedia Commons
.jpg){kind=link}
2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:%27Off_on_a_Comet%27_by_Paul_Philippoteaux_001.jpg Paul Philippoteaux, Public domain, via Wikimedia Commons
3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Clive_Revill_Fagin_Oliver_1963.jpg Harvey Sabinson-press agency, Public domain, via Wikimedia Commons
4. https://jwa.org/media/eliza-davis Public Domain
19 Comments
Mi se pare normal să fim sensibili , poate uneori exagerat când este vorba de a trata peiorativ anumite categorii de oameni și de a le generaliza. . Pe mine mă supără nu numai antisemitismul ci orice rasism, orice stigmă pe care o aruncăm asupra oamenilor creind o catalogare generalizatoare. Se vorbește despre români că sunt hoți și proști, se vorbește despre țigani că sunt murdari și mincinoși, se vorbește despre evrei că sunt exagerat de mercantili și aroganți , despre francezi că sunt lași și închipuiți ….lista este interminabilă. Depinde de noi de fiecare în parte cu cât bun simț și în ce măsură deosebim cazurile izolate de general. Desigur educația și străduința de a păstra un soi de obiectivitate pot ajuta.
Perfect adevărat. Antisemititsmul este numai o fațetă a unui fenomen mai larg de discriminare și de victimizare a celui perceput ca diferit.
Delia, ai punctat foarte bine problematica generalizarii periculoase, practicata din comoditate, dar si din rautate si incultura.
Ca si alte multe situatii care implica comportarea umana, una dintre solutiile ce pot impiedica tendinta de a prelua si prolifera idei preconcepute, este educatia, facuta in mod sistematic.
Din pacate, au existat cazuri de intelectuali/scriitori antisemiti fanatici . Am sa citez numai exemplul sriitorului francez Louis-Fernand Celine, un antisemit si rasist feroce care adera la politica lui Hitler de eliminare a evreilor cu orice fel de mijloace si in anii deceniilor 1930-1940 a publicat trei tratate de sute de pagini scrise in limbajul terorist nazist, exprimandu-si dorinta de a participa la pogromuri de distrugere a populatiei non-aryene.
In 1994 decizia de a traduce cartea lui Celine “Calatotie la sfarsitul noptii” a fost f controversata si a provocat nenumarate dezbateri.
Scriitori antisemiți? Nu știam de Celine, dar avem și noi faliții noștri, Octavian Goga, de pildă. Și aici am o poveste. În liceu ni s-a cerut să învățăm pe de rost o poezie a lui Goga și eu am refuzat. Nu știu de unde am luat curajul, dar știam despre guvernul Goga-Cuza din amintirile bunicului meu. Printre cititorii revistei se află cel puțin una care poate confirma această poveste.
Un curaj nemaipomenit1 Felicitari!
O atitudine de exceptie ai avut de tras ponoasele acesteia, cineva din jurul tai a inteles?
Nu era nimic special de înțeles, am spus clar și răspicat ce știam despre Goga. (După cum știi, am obiceiul să scriu și să vorbesc clar.) Și dacă am tras ponoase, nu au fost grave, nici nu mi le mai amintesc. Probabil că am primit 4. Mare lucru!
Hava Oren a avut o atitudine remarcabilă, demnă şi curajoasă pentru anii aceia. La vremea aceea (a liceului şi chiar a facultăţii) habar nu am avut despre activitatea politică a lui Goga. Am aflat abia după ce m-am ocupat – ca jurnalistă – de antisemitismul din România. Poeziile lui nu-mi prea plăceau, dar îl consideram un poet valoros.
Cum adică nu știai? Nu știai de guvernul Goga-Cuza? Sau credeai că e un alt Goga? Și dacă poeziile lui nu-ți prea plăceau, de ce îl considerai un poet valoros???
🙂 🙂
Personal, îi înțeleg (dar departe de a-i justifica!!) pe antisemiți.
După cum se știe, fiecare individ are nevoie de oameni pe care sa-i prețuiască și indivizi pe care să-i urască. Așa e făcută mentalitatea umană.
Și cine e mai ușor de urât și de luat în derâdere decât străinul, veneticul, mai ales acel străin care e și sărac?
Așa a fost tot timpul, peste tot, și nu se va schimba decât în momentul când fiecare va fi la casa/țara lui….
Ceea ce e, de-a dreptul, o fantezie!!!
GbM
Din păcate, trebuie să vă dau din nou dreptate. Dovada este că foarte des, copilul cel mai mic și mai slăbuț din clasă este victimizat de ceilalți. Oricum, singura soluție mi se pare educația.
Deși am citit Oliver Twist, ca orice copil în România , nu-mi amintesc de personajul Fagin.
Poate faptul că în curs de milenii evreul a fost etichetat ca personaj negativ, a influențat și pe cei mai talentați și educați oameni de artă.
Prima oară când am auzit că Chopin s-a exprimat împotriva evreilor, mi-am zis că așa ceva nu poate fi…cum se împacă o muzică superbă cu rasismul.??…dar fapt este …se împacă.
Acest articol excelent ne învață că nu trebuie niciodată să ne ascundem originea și îi putem reeduca și pe antisemiți cu condiția să ne asculte și să nu fie fanatici.
Apropos, în engleză Fagin se pronunță Feighin. Internetul e plin cu numele Feigin care toți sunt evrei.
Asta e problema: să nu fie fanatici!
Un subict despre care nu am ştiut nimic până la acest articol al Havei Oren, şi nu am sesizat nuanţa, deşi am citit romanul lui Dickens. Mă înclin în faţa Elizei Davis care a av ut curajul de a-i împărtăşi scriitorului opinia ei şi îl admir pe Dickens pentru modul în care a reacţionat.
imi amintesc cand eram aproape o adolescenta si am citit David Copperfield am fost tare neplacuta impresionata de descrierea unui personaj, ca un fel de rival al eroului principal. Numele lui era Uriah. nu personajul in sine m-a scandalized atunci ci descrierea lui. Stiu ca nu am vrut sa continui lecturasi i-am zis mamei ca e ceva in neregula cu Dickens. Cartea oavean in lista de lectura suplimentare si peste vara, intr-un caiet trebuia sa facem un fel de compuneri rezumat al cartilir citite, un mic glossary cu cuminte noi si expresii frumoase. Niciodata nu mai spusesem ca nu mai vreau sa citesc o carte. In ciudat revolutie mele pana la urma am continuat lectura. “Nu poti sa mergi cu tema nefacuta” , a fost indemnul.
Chiar daca romanul a avut un sfarsit fericit mie nu mi-a mai placut.
Mai tarziu peste ani cand am afirmat ca Dickens era antisemite cineva mi-a raspuns ca sunt prea sensibila si ii judec pe toti scriitorii si artistii in functie de sensibilitatile mele.
Sigur, nu contest talentul lui Dickens dar nu pot sa nu ii observ si unele chestii negative. Asa ca articolul a fost pentru mine binevenit.
Sigur că îmi amintesc de Uriah Heep. Era un personaj oribil. Dar Dickens spune că era evreu??? Eu nu-mi amintesc. După Wikipedia, personajul se bazează pe un anume Powell, un escroc și un falsificator care a furat o sumă importantă de la un prieten al lui Dickens. Poate că de vină au fost mai mult sensibilitățile tale decât realitatea.