Two important lessons here. This first is that truly successful decision making relies on a balance between deliberate and instinctive thinking; The second lesson is that în good decision making, frugality matters. (Aici avem două lucruri importante de învățat. Primul este că deciziile bune pe care le luăm sunt produsul echilibrului dintre gândirea deliberată și cea instinctivă. Al doilea este că în luarea unei decizii bune contează cumpătarea.) Malcolm Gladwell.

Într-o carieră de peste 40 de ani ca adjunct și apoi ca șef al departamentului de anestezie, am intervievat zeci de candidați la rezidențiat și medici specialiști în căutarea unui post. E foarte greu să-ți formezi o părere despre un om dintr-o privire și o scurtă discuție, din câteva întrebări simple de cunoștințe medicale. Totuși, cei care aveau o atitudine ciudată, voiau să știe în primul rând cum și când vor fi avansați, mi-au făcut de la început o impresie proastă și intuiția nu m-a înșelat.

Familia, școala, facultatea și mai ales inteligența afectivă m-au învățat că impresia pripită este de obicei greșită. Dar unii psihologi susțin că adesea oamenii reușesc să decidă într-o clipită, la prima vedere. Se spune că celebrul profesor Iuliu Hațieganu din Cluj (1885-1959) putea diagnostica boala pacientului din momentul când intra în salon, chiar înainte de a-l consulta, doar după înfățișare, mimică și culoarea pielii. Și eu am fost într-o situație asemănătoare: când eram în căutarea unei locuințe, am vizitat mai multe împreună cu soția mea, dar când am intrat în locuința actuală, amândoi ne-am spus „Pe asta o vrem!” încă înainte de a-i ști prețul.

Recent am citit cartea Blink. The Power of Thinking without Thinking. (Cât ai clipi. Puterea de a gândi fără a gândi). Autorul, Malcolm Gladwell, s-a născut în 1963, în Anglia, dar trăiește în Canada, este psihoterapeut, scriitor și ziarist la The New Yorker. Cărțile și articolele lui conțin multe subiecte legate de sociologie și psihologie.(1) Cartea Blink prezintă întâmplări reale care ilustrează importanța deciziei imediate, luate într-o clipită.

Iată un caz care dovedește că, uneori, o primă privire poate stabili autenticitatea operei de artă mai bine decât toate tehnicile sofisticate. În 1983 negustorul de artă Gianfranco Becchina a oferit muzeului de artă J. Paul Getty din Los Angeles o statuie de marmură originară din insula greacă Thasos și datată din secolul al VI-lea î.e.n. Era un kouros – un bărbat nud care pare să pășească, cu piciorul stâng înainte și cu mâinile de-a lungul trupului.

Negustorul a prezentat documente care dovedeau că statuia aparținuse unui colecționar elvețian care o cumpărase din Grecia în 1930. Un geolog din California a examinat statuia și a găsit pe suprafața ei un anumit tip de patină care apare numai după secole sau milenii, ceea ce atestă vechimea statuii. Apoi a studiat un eșantion cu microscopul electronic, cu spectrograful de masă și cu alte aparate sofisticate, după care a declarat că statuia este originală. Vânzătorul a primit 9 milioane de dolari și în 1986 statuia a fost expusă la muzeu. The New York Times a marcat evenimentul cu un articol de frontispiciu.

Dar cu timpul au început să apară suspiciuni. Un istoric italian care văzuse mai multe statui originale de tip kouros a declarat că statuia i se pare cam ciudată, fără să poată explica de ce. Evelyn Byrd Harrison, o mare specialistă în sculptură greacă antică, a avut și ea din primul moment senzația că se află în fața unui fals. Thomas Hoving, fostul director al Metropolitan Museum of Art din New York, văzând statuia, i-a trecut prin cap cuvântul fresh (proaspăt). El spunea că toate statuile kouros pe care el le-a excavat erau sparte în bucăți și trebuiau restaurate. Aceasta i se părea nouă și culoarea ei arăta ca și cum fusese scufundată într-o cafea cu lapte de la “Starbucks”!

Neliniștită de aceste observații, conducerea muzeului Getty a convocat o conferință de specialiști în Grecia. Directorul muzeului Acropolis din Atena a remarcat că el nu a văzut niciodată o statuie excavată în stare atât de perfectă. Un alt specialist grec a remarcat că la prima vedere a simțit că între el și statuie există o barieră de sticlă. Altul a spus că la vederea statuii a simțit o repulsie instinctivă.

Oare cine avea dreptate, specialiștii muzeului Getty sau ceilalți experți? Încetul cu încetul s-a dovedit că documentele prezentate de negustorul italian împreună cu statuia erau false: o scrisoare datată 1952 avea un cod poștal care a intrat în uz abia cu 20 de ani mai târziu. O altă scrisoare din 1955 se referea la un cont bancar care încă nu exista, fiind deschis abia în 1963. Anumite detalii ale statuii aminteau de un kouros excavat în 1990 de un arheolog britanic, dar cel de la muzeul Getty era mai înalt. Și teoria patinei a căzut atunci când s-a dovedit că același rezultat se poate obține în câteva luni, când marmura este în contact cu cartofi atacați de o anumită ciupercă. Probabil că statuia a fost făcută de un falsificator din Roma. (Acest caz îmi amintește de seria de articole publicate la Baabel de colega noastră Hava Oren despre falsificatorii obiectelor de artă.) În catalogul muzeului Getty apare figura acelui kouros cu inscripția: “Aproximativ 530 î.e.n. sau un fals modern”, dar mai târziu statuia a fost scoasă din expoziție, din cauza autenticității disputate.

Aceasta este și tema cărții Blink: decizia instantanee. Oare ați simțit vreodată că “ceva nu e în regulă”? Probabil că da. Și atunci v-ați întrebat de unde vine această senzație aparent ilogică. Răspunsul îl puteți afla în cartea Blink. Deși autorul a fost criticat pentru simplificare excesivă, acesta devine un avantaj pentru cititorul care nu ar putea urmări un text de specialitate. Cartea explică pe înțelesul tuturor cum “gândim fără să gândim” și că deciziile instantanee nu sunt chiar atât de simple precum par. Ea ne prezintă “computerul nostru intern”, cel care decide pentru noi în situațiile în care nu putem lua o hotărâre conștientă, arătând cum emoțiile au un rol decisiv în funcțiile noastre cognitive. Mecanismul deciziei instinctive vine în contradicție cu deciziile noastre bine gândite și planificate. Cogniția rapidă este bazată pe emoții, atitudini, informații simple și percepțiile anterioare ale unor fenomene asemănătoare. Acest mod de decizie ne arată cine suntem într-adevăr, nu cine pretindem că suntem.(2)

Autorul dă și multe alte exemple din jocurile de noroc, de la prima întâlnire, din procese de malpraxis etc., arătând că decizia instantanee, bazată pe gândirea subconștiență, poate fi mai folositoare decât cea bazată pe gândirea logică. De aici și subtitlul cărții: “Puterea de a gândi fără a gândi”, sau, cu alte cuvinte, “Încrede-te în instinctele tale”.

Alte exemple de decizii “în două secunde” sunt pompierii care hotărăsc instinctiv să iasă dintr-o casă în flăcări, în ultimul moment înainte ca ea să se dărâme sau polițiștii care iau decizii instinctive în momente critice, când vieți de oameni pot fi în joc. Uneori, deciziile instinctive pot fi mai eficace decât cele luate cu chibzuință. Decizia instinctivă blochează toate informațiile irelevante și se bazează uneori și pe experiențe anterioare. Aceste decizii pot afecta relațiile dintre oameni, comunicarea cu alte persoane și deciziile noastre profesionale sau de afaceri.

Dar… uneori decizia “la prima vedere” poate fi și eronată – autorul aduce un exemplu din propria experiență. Într-o perioadă, când umbla cu părul lung, a avut tot felul de neplăceri: a primit mai multe amenzi pentru nerespectarea limitei de viteză, în aeroporturi era suspectat de posesie de stupefiante, ba chiar, o dată, în Manhattan, s-au năpustit pe el trei polițiști care căutau un violator. Părul lung îl făcea să pară mai suspect decât alții.

Un alt caz de concluzii eronate trase la prima vedere sunt cele bazate pe prejudecăți. De exemplu, un canal de televiziune israelian a făcut un experiment. Un tânăr (actor) încerca deschidă lacătul unei biciclete care nu-i aparținea. În primul scenariu, tânărul era blond și avea o înfățișare europeană. Mai mulți trecători s-au oprit și i-au oferit ajutor. În celălalt scenariu, tânărul era etiopian. Câțiva trecători s-au oprit suspicioși, unul a și chemat poliția, convins că era un hoț de biciclete.

Concluzia autorului este că avem nevoie de un echilibru între deciziile bine chibzuite și cele rapide. Dar în condiții critice trebuie să fim în stare să luăm decizii de moment, bazate pe puținele informații de care dispunem.

Cartea poate fi găsită pe internet: https://pdfroom.com/books/blink-by-malcom-gladwell-the-power-of-thinking-without-thinking/PkdNLyYx2Xr

Tiberiu Ezri

Bibliografie:

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Malcolm_Gladwell

2.https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4541302/#:~:text=BLINK%20is%20a%20simple%20book,as%20they%20appear%20to%20be.

Tiberiu Ezri și Ian Wise, Rehovot, Israel

Sursa ilustrațiilor:

1. Photo credit: Tiberiu Ezri

2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Getty_kouros.jpg Rbw48, CC BY-SA 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0>, via Wikimedia Commons