Această postare a fost vizualizată de 15 ori
De curând, un articol din Baabel[1] a stârnit o controversă ceva mai furtunoasă şi, printre altele, s-a reproşat redacţiei că a publicat textul în cauză. „Articolul nu trebuia publicat.”, verdictul câtorva comentatori care au ridicat obiecţii atât asupra subiectului, cât şi asupra conţinutului, mi-a inspirat gândurile de faţă.
Atunci când, împreună cu Eva Galambos, am lansat revista Baabel (iulie 2012), ne-am imaginat-o ca pe un spaţiu al diversităţii de idei menite să înlesnească cunoaşterea şi acceptarea Celuilalt, aşa cum am formulat în articolul de pornire:
Dorim ca această publicaţie să fie un loc generos şi prietenos destinat cunoaşterii Celuilalt – apropiat sau îndepărtat, vorbitor de altă limbă, împărtăşind altă credinţă, respectând alte obiceiuri şi tradiţii, ciudat, marginalizat, stigmatizat sau pur şi simplu altfel – şi cunoaşterii fiecăruia dintre noi care suntem Celălalt pentru Alţii.
Căutăm să reunim în paginile revistei Baabel ştiri percutante, realităţi dure, amintiri impresionante, întâmplări inedite, poveşti duioase, imagini îndrăzneţe, savori îmbietoare menite să reflecte cât mai cuprinzător această lume a Oamenilor care, în noianul de informaţie care ne împresoară, ni se arată tot mai mult ca un iureş agresiv în care domneşte hărmălaia, o babilonie în care vom încerca, împreună cu d-voastră, Stimaţi Cititori, să descoperim crâmpeie de armonie şi să combatem tot ceea ce o poate tulbura, poate împiedica manifestarea liberă şi plenară a omului, stârneşte ura rasială, xenofobia, antisemitismul şi discriminarea.
Au trecut anii şi – datorită componenţei majoritare a autorilor (peste o sută de semnatari în 13 ani), dar şi ponderii subiectelor abordate – revista a fost percepută drept una “evreiască”, devenind şi o sursă de referinţe în acest sens.
Precizez că Baabel nu a avut şi nu are nicio agendă, fiind fidelă doar profesiunii de credinţă exprimate iniţial. Este o revistă bazată exclusiv pe voluntariat, nu are patroni şi nici finanţatori, nu vizează niciun fel de câştig material, dorindu-se a fi doar un spaţiu spiritual de opinie şi schimb de idei.
Desigur, nu orice subiect este acceptat de Baabel, fiind filtrate cele care ar contraveni unor principii de bază ale democraţiei sau preceptelor bunului simţ. Suntem total împotriva atacului la persoană, ofenselor, ponegririlor de orice fel.
Prin strădania redacţiei, în primul rând a d-nei Hava Oren, articolele publicate nu sunt pur şi simplu “postate” pe site (aşa cum se întâmplă şi la “case mai mari”), ci trec printr-o corectură atentă, binevenită în cazul tuturor autorilor. Se întâmplă, desigur, să scape unele inexactităţi, verificarea tuturor informaţiilor din toate domeniile fiind practic imposibilă. De cele mai multe ori însă aceste carenţe sunt completate de comentariile care conferă valoare adăugată atât articolului în cauză, cât şi întregii reviste. Uneori se publică şi articole de urmărire a subiectului, scrise de alţi autori.
Baabel nu se fereşte de subiectele sensibile, nedorind să ofere o imagine cosmetizată a existenţei evreilor şi nu numai. În acest caz însă e foarte important ca informaţiile să fie corecte şi obiective şi de aceea în viitor ne vom strădui ca erorile să fie, pe cât posibil, eliminate. Evident că nu avem expertiza de a detecta toate inexactităţile, din toate domeniile. Ne bazăm, în primul rând, pe competenţa autorilor, dar şi a comentatorilor. Un număr mare de comentarii atestă audienţa revistei şi atenţia celor care o citesc.
Redacţia revistei Baabel îşi doreşte cât mai multe comentarii şi ar fi bucuroasă dacă ele s-ar referi la conţinutul articolelor şi nu la autorii lor…
În cei peste 13 ani de existenţă revista a crescut, s-a consolidat şi s-a validat ca un spaţiu de întâlnire a ideilor, dar şi a oamenilor: autorii şi cititorii pe care i-am numit dintru început baabelieni.
Baabelieni, adică oameni care poposesc în Baabel pentru a se informa, a cunoaşte, a se cunoaşte reciproc şi a-şi împărtăşi ideile. Precizez că e vorba de baabelieni şi nu de baabelişti, pentru că Baabel nu a creat şi nu impune vreo doctrină, s-o numim baabelism. Nu limitează şi nu cenzurează ideile, dacă ele corespund principiilor democraţiei şi deontologiei. Este şi motivul pentru care nu refuză articolele incomode, dar se va strădui să acorde o atenţie şi mai mare calităţii informaţiilor publicate.
Andrea Ghiţă
[1] George Vigdor: Evreii, ca potentaţi ai regimului comunist
