Număr vizualizări 794 ori
De curând, un articol din Baabel[1] a stârnit o controversă ceva mai furtunoasă şi, printre altele, s-a reproşat redacţiei că a publicat textul în cauză. „Articolul nu trebuia publicat.”, verdictul câtorva comentatori care au ridicat obiecţii atât asupra subiectului, cât şi asupra conţinutului, mi-a inspirat gândurile de faţă.
Atunci când, împreună cu Eva Galambos, am lansat revista Baabel (iulie 2012), ne-am imaginat-o ca pe un spaţiu al diversităţii de idei menite să înlesnească cunoaşterea şi acceptarea Celuilalt, aşa cum am formulat în articolul de pornire:
Dorim ca această publicaţie să fie un loc generos şi prietenos destinat cunoaşterii Celuilalt – apropiat sau îndepărtat, vorbitor de altă limbă, împărtăşind altă credinţă, respectând alte obiceiuri şi tradiţii, ciudat, marginalizat, stigmatizat sau pur şi simplu altfel – şi cunoaşterii fiecăruia dintre noi care suntem Celălalt pentru Alţii.
Căutăm să reunim în paginile revistei Baabel ştiri percutante, realităţi dure, amintiri impresionante, întâmplări inedite, poveşti duioase, imagini îndrăzneţe, savori îmbietoare menite să reflecte cât mai cuprinzător această lume a Oamenilor care, în noianul de informaţie care ne împresoară, ni se arată tot mai mult ca un iureş agresiv în care domneşte hărmălaia, o babilonie în care vom încerca, împreună cu d-voastră, Stimaţi Cititori, să descoperim crâmpeie de armonie şi să combatem tot ceea ce o poate tulbura, poate împiedica manifestarea liberă şi plenară a omului, stârneşte ura rasială, xenofobia, antisemitismul şi discriminarea.
Au trecut anii şi – datorită componenţei majoritare a autorilor (peste o sută de semnatari în 13 ani), dar şi ponderii subiectelor abordate – revista a fost percepută drept una “evreiască”, devenind şi o sursă de referinţe în acest sens.
Precizez că Baabel nu a avut şi nu are nicio agendă, fiind fidelă doar profesiunii de credinţă exprimate iniţial. Este o revistă bazată exclusiv pe voluntariat, nu are patroni şi nici finanţatori, nu vizează niciun fel de câştig material, dorindu-se a fi doar un spaţiu spiritual de opinie şi schimb de idei.
Desigur, nu orice subiect este acceptat de Baabel, fiind filtrate cele care ar contraveni unor principii de bază ale democraţiei sau preceptelor bunului simţ. Suntem total împotriva atacului la persoană, ofenselor, ponegririlor de orice fel.
Prin strădania redacţiei, în primul rând a d-nei Hava Oren, articolele publicate nu sunt pur şi simplu “postate” pe site (aşa cum se întâmplă şi la “case mai mari”), ci trec printr-o corectură atentă, binevenită în cazul tuturor autorilor. Se întâmplă, desigur, să scape unele inexactităţi, verificarea tuturor informaţiilor din toate domeniile fiind practic imposibilă. De cele mai multe ori însă aceste carenţe sunt completate de comentariile care conferă valoare adăugată atât articolului în cauză, cât şi întregii reviste. Uneori se publică şi articole de urmărire a subiectului, scrise de alţi autori.
Baabel nu se fereşte de subiectele sensibile, nedorind să ofere o imagine cosmetizată a existenţei evreilor şi nu numai. În acest caz însă e foarte important ca informaţiile să fie corecte şi obiective şi de aceea în viitor ne vom strădui ca erorile să fie, pe cât posibil, eliminate. Evident că nu avem expertiza de a detecta toate inexactităţile, din toate domeniile. Ne bazăm, în primul rând, pe competenţa autorilor, dar şi a comentatorilor. Un număr mare de comentarii atestă audienţa revistei şi atenţia celor care o citesc.
Redacţia revistei Baabel îşi doreşte cât mai multe comentarii şi ar fi bucuroasă dacă ele s-ar referi la conţinutul articolelor şi nu la autorii lor…
În cei peste 13 ani de existenţă revista a crescut, s-a consolidat şi s-a validat ca un spaţiu de întâlnire a ideilor, dar şi a oamenilor: autorii şi cititorii pe care i-am numit dintru început baabelieni.
Baabelieni, adică oameni care poposesc în Baabel pentru a se informa, a cunoaşte, a se cunoaşte reciproc şi a-şi împărtăşi ideile. Precizez că e vorba de baabelieni şi nu de “baabelişti”, pentru că Baabel nu a creat şi nu impune vreo doctrină, s-o numim baabelism. Nu limitează şi nu cenzurează ideile, dacă ele corespund principiilor democraţiei şi deontologiei. Este şi motivul pentru care nu refuză articolele incomode, dar se va strădui să acorde o atenţie şi mai mare calităţii informaţiilor publicate.
Andrea Ghiţă
[1] George Vigdor: Evreii, ca potentaţi ai regimului comunist
28 Comments
Nu mă îndoiesc de buna credință și buna intenție a nici unuia dintre autorii baabelieni,deci nici în cazul articolului incriminat.Eu cred că trebuie să continuăm de aceași manieră.
Spre regretul meu ,sunt unii comentatori /comentatoare care își arogă unele drepturi pe care nimeni nu li le-a acordat ,considerându-se atotștiutori infailibili și care prin insistența lor produc iritare.
d. ZADOR + ANDREI – presupun că mie ca autor îmi acordați credit dar drept comentator vă produc iritare. Vă recomand să nu citiți comentariile mele, faceți ca alții, criticați-le fără a le citi.
Nu numai articolele scrise de alții cu același subiect e bine să fie amintite, așa cum menționează Tibi Ezri,ci și propriile articole ale autorului care a avut o serie de articole în același context. Astfel cititorul va înțelege că perspectiva autorului e mult mai largă decât reiese din prezentul articol.
E de dorit ca criticile asupra conținutului articolului să nu se transforme în atacuri la persoana autorului, lucru nu odată întâlnit. Cred că sunterm cu toții la vârsta când putem accepta mai multe păreri.
Citesc cu plăcere revista. Desigur că nu totul este „roz” dar fiecare vede lucrurile altfel și prefer să învăț nu să critic.
Mult succes în continuare !
Sunt măndru să fiu babelian!
Totuși aș remarca un lucru care mi se pare destul de important. Domnul Vigdor și recent domnul Brunstein, dar poate și eu am făcut asta vreodată, nu menționează că subiectul articolelor lor a fost publicat înainte la Baabel de către alt/alți autor/autori. Este vorba de articolul meu “Auto-antisemitismul” publicat de mine în 2020 – https://baabel.ro/2020/04/auto-antisemitismul/
și de “Mamdani, viitorul primar al orașului New York?” publicat de mine anul acesta.
https://baabel.ro/2025/07/mamdani-viitorul-primar-al-orașului-new-york/
Cu memoria ei fantastică, doamna Hava Oren mă atenționează câteodată că subiectul a mai fost publicat la Baabel și atunci includ linkul acelui articolul în al meu.
Bine-nteles că e legitim ca fiecare să scrie subiectul pe care îl vrea, dar eu cred că din respect pentru primul care a publicat acest subiect și respect față de Baabel, este corect să fie citate articolele precedente cu aceeași temă, chiar dacă probabil nu toți colaboratorii revistei vor fi de acord cu părerea mea.
Nu este nicio problemă să găsești articole precedente pe Google, la Baabel.ro + subiectul căutat.
Stimate domnule Tiberiu Ezri, în principiu aveţi dreptate, dar e foarte posibil ca autorii să nu-şi mai amintească sau să nici nu fi citit toate articolele din Baabel (nimeni nu e obligat să citească toate articolele) şi să nu ştie că cineva, cândva, a mai scris despre acelaşi subiect. De aceea e bine-venit orice comentariu care face trimitere la articolele anterioare pe acelaşi subiect. Sincer, eu nu ţin minte nici propriile mele articole mai vechi, darmite pe ale altora. Chapeau d-nei Hava Oren! În altă ordine de idei, dl. Brunstein abia s-a alăturat revistei şi e posibil să nu fi citit numerele mai vechi din Baabel.
Stimată doamnă Andrea Ghiță.
Soluția am dat-o în comentariul meu anterior: se caută pe Google la site-ul revistei Baabel scriind și subiectul articolului. Google ține minte. Dar aveți și dumneavoastră dreptate. Se pot adăuga aceste lucruri și la comentarii.
Se poate căuta pe Google, cu search, dar nu se poate pretinde asta de la autori. Cine doreşte caută (şi poate găseşte) cine nu, nu. Nu cred că vreun autor se ofensează dacă altcineva nu-l citează.
Tibi, in baabel nu exista – sau cel putin eu nu cunosc – o forma simpla de a face SEARCH, Andrea o sa ma corecteze daca gresesc. In virtutea acestui fapt daca e real, nu se poate face ceea ce tu crezi ca ar trebui facut.
1. SEARCH simplu nu exista
2. Multe persoane nici nu stiu cum sa caute articolele dupa nume
3. Personal nu stiu ca ar exista posibiitatea de a cauta articole dupa subiecte, si oricum, cred ca nimeni care scrie un articol nu se va gandi sa caute daca si altii au scris despre acelasi subiect. Fiecare om are o alta viziune, un alt mod de a prezenta lucrurile, o alta opiniei, deci intre articole pe acelasi subiect, scrise de oameni diferiti nu prea este legatura, desi posibil ca noul autor ar fi interesat de existenta unui articol pe aeesasi tema. Asta lar putea opri insa de la a scrie ceea ce si-a dorit .
Opinia mea….
Citesc cu interes comentariile care remarcă “greșeli semnificative” și inexactități ale articolului semnat de George Vigdor, fără a fi menționate. Completările sau corecțiile în materie ar fi binevenite. În monografia mea despre istoria evreilor clujeni menționam:
“Nahum Goldmann, fost președinte al Congresului Evreiesc Mondial, a remarcat într-un interviu din anii 1980 că iudaismul a favorizat întotdeauna progresul în detrimentul status quo-ului. După căderea regimurilor comuniste din Europa de Est, este considerat aproape o crimă mai gravă să menționezi în public trecutul de stânga al cuiva, Doamne ferește, comunist, decât să dezvălui că era opusul, adică un extremist de dreapta convins sau chiar un fascist. În perioada interbelică, datorită răspândirii fascismului în Europa, a crescut numărul persoanelor active în mișcarea comunistă sau pur și simplu simpatizante ale altor mișcări de stânga. Nu este o coincidență faptul că evreii, care erau supuși discriminării rasiale, au participat în mod semnificativ la aceste mișcări.”
Problema o constituie persoanele de stânga, foste în ilegalitate, care au ajuns la putere. În multe cazuri au devenit victime ale propriilor convingeri politice, vezi cazurie Pătrășcanu, Rajk și Slánsky, dintre care Lucrețiu Pătrășcanu a fost român, născut la Bacău, László Rajk era dintr-o familie săsească din Translivania, și doar Rudolf Slánsky, fost secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia se trăgea dintr-o familie evreiască.
Dle Lowy,
“Citesc cu interes comentariile care remarcă “greșeli semnificative” și inexactități ale articolului semnat de George Vigdor, fără a fi menționate.”
Greselile au fost mentionate, si chiar oferite celor care citesc comentariile cu interes, o sursa “luminata”, adica oficiala, chiar mai multe, care contrazice ceea ce se mentionat in articol (cazul Gaston Marin, faptul ca in bibliografie – 2 locuri verificate de mine, nu exista nici o legatura cu articolul etc).
Dle Lowy – “Citesc cu interes comentariile care remarcă “greșeli semnificative” și inexactități ale articolului semnat de George Vigdor, fără a fi menționate.” – Afirmație incorectă. Dovadă – n-ați citit sau n-ați vrut să înțelegeți ce scrie în ultimele două rînduri ale scurtului meu comentariu, primul de fapt, la articol.( November 13 )
Când e vorba de păreri, fiecare este îndreptățit să și-o exprime pe a sa în comentarii. În articole, redacția își asumă să „cenzureze” pe cele care contravin preceptelor de bază expuse de fondatorii revistei, precum și pe cele care nu sunt la un nivel corespunzător.
Dar atunci când nu e vorba de păreri ci de date, nu e loc de discuție, datele publicate trebuie să corespundă realității. Chiar dacă redacția face un efort să le verifice, să nu uităm că majoritatea baabelienilor sunt numai amatori (și nici măcar ziariștii profesioniști nu știu chiar totul!) Așadar, propun:
1. În caz de dubii asupra conținutului unor articole, să căutăm măcar printre baabelieni pe cineva care cunoaște mai bine subiectul și să-i cerem părerea înainte de publicare.
2. Erorile găsite după publicare ar trebui corectate de autor.
Dna Hava Oren – De acord cu cele două propuneri ale dvs. mai ales că prima se aliniază cu propunerea mea din November 14 ( v. comentariu G.V. – Evreii ca potentați….). Ar fi de început cu următorul articol al ciclului făgăduit de G.V.
“Baabelieni nu Baabelisti”. Imi vine sa zambesc. Imi aduc aminte de o semantica, mi se pare din piesa “Cocosul negru” de Victor Eftimiu, daca nu ma insel, sau poate ma insel. Cineva nu e un oarecare farmacist, cu farmacian, si de aceea adversarul lui nu e simplu podgorean, ci podgorist. Sper ca nimeni nu s-a suparat pentru gluma. Toate cele bune, tuturor,
Lucian-Zeev Herscovici
Foarte fain! Lucian Herşcovici mă uimeşte încă o dată nu numai prin erudiţia sa, ci şi prin simţul umorului. Şi totuşi, cu riscul de a vă amuza o dată în plus, eu cred în diferenţa dintre baabelieni şi “baabelişti”.
Pentru că există într-adevăr o diferență, cred eu. (Deși apreciez și eu umorul în semantică…) Fiind adepta lingvisticii, și filolog ca formare, dați-mi voie să adaug aici o mică paranteză: multe cuvinte au sufixul ”fix”, predeterminat, indiferent de nuanța semantică a sufixului, deci avem ”fizician”, dar ”chimist”, și aici se includ și cuvintele ca ”farmacist” și ”podgorean” *pentru care nu există forma din glumă, din câte știu eu), dar există cuvinte cu ambele terminații, și – surpriză! – totdeuana se modifică sensul în funcție de aceste terminații. Și sunt destul de numeroase, deși, cum se întâmplă de obicei, acum nu-mi vin în minte cele mai elocvente exemple, ci doar unele ca: ”gardian” (persoană însărcinată cu paza sau supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc), cu sinonimul: paznic, și ”gardist” (agent de poliție care făcea de pază pe străzile unui oraș, sergent de stradă) – și acest ultim exemplu are conotații negative datorită asocierii cu Garda de Fier. Deci cuvântul este asociat cu anumită doctrină.
Alt exemplu ar fi ”logician”(persoana care cunoaște temeinic logica, specialist în logică) și ”logicist” (adept al logicismului) – și aici accentul fiind pe faptul că persoana este adepta unei doctrine filosofice.
(Ce am scris în paranteză după exemple, este preluat din DEX.)
”Baabelist” în acest context ar putea însemna o persoană adeptă a unei doctrine, filosofii sau concepte. Pe când ”baabelian” înseamnă persoană care aparține unei comunități: cei care scriu în revista Baabel, nu?
Excelent comentariul Dnei Ilona Simon !!
Vă mulțumesc pentru apreciere!
Prin ceea ce scrii mai sus, draga Andrea explici in mod elocvent principiile revistei baabel, pornind de la penibilul text partial gresit scris de G.V.
Printre princiile expuse de tine nu subliniezi din pacate ca autorii sunt obligati sa verifice corectitudinea informatiilor pe care le scriu in revista, cu atat mai mult cu cat tu si Hava, sau chiar Eva nu cunoasteti orice subiecte si nu ati avut posibilitate sa verificati si sa va edificati in legatura cu cele cateva GRESELI SEMNIFICATIVE facute cu o totala lipsa de responsabilitate autorul articolului.
In plus, dupa ce i s-a dovedit ca greseste nu a avut nici echitatea civica.corectitudinea de a-si cere scuzele de rigoare.
Acest aspect se pare ca nu a deranjat comitetul de redactie – din pacate
În articol am afirmat că: “Evident că nu avem expertiza de a detecta toate inexactităţile, din toate domeniile. Ne bazăm, în primul rând, pe competenţa autorilor, dar şi a comentatorilor. Un număr mare de comentarii atestă audienţa revistei şi atenţia celor care o citesc” ceea ce cred că acoperă ideea sugerată de d-na Veronica Rozenberg în comentariul dânsei şi anume că “Autorii sunt obligaţi să verifice corectitudinea informaţiilor”. De altfel, redacţia Baabel nu doreşte şi nici nu poate să oblige pe nimeni să facă un anumit lucru, dar erorile sunt semnalate de comentatori şi ar trebui asumate şi corectate de autori.
Exact ultima propozitie este ceea ce ramane important si nu s a petrect in cazul amintit. Cand scrii impresii personale si aforisme ai avantajul ca nu poti gresi.
Daca te lansezi in domenii care ti se pare ca le cunosti, risti, iar orgoliul poate impiedica asumarea nestiintei.
In comentariul meu, am facut greseala, ca intr-adevar nimeni nu poate obliga pe nimeni la nimic, doar e cazu sa fim corecti si sa ne asumam raspunderile cand gresim.
Daca nu cunoastem un subiect , atunci tacerea e de aur.
(apropos, Dna Delia Jacob in legatura cu presul)
Veronica – Felicitări.
Vă rog să continuați tot așa!!!!!!!
GbM
Apreciez si eu stilul deschis, necosmetizat al revistei. Realitatea bună sau rea trebuie prezentată așa cum este , nu sunt de acord cu ascunderea lucrurilor sub preș sau cu spălatul rufelor in familie. Apreciez si articolul domnului George Vigdorovici, la care faceti referire . E o realitate care nu trebuie ignorată. Evreii nu au adus comunismul dar au crezut sincer in el o perioadă și nu e nici o rușine in asta . Sunt mandru sa fac parte din cei 100 de colaboratori
Gyuri, din pacate, afirmatia ta care generalizeaza ca “evreii au crezut sincer in el o perioada” arata ca nu esti la curent cu lucruri fundamentale din istoria evreilor romani.
Foarte pe scurt, evreii romani s au impartit in doua categorii, cei care au
vazut in doctrina comunista o solutie la problema etnica a evreilor, si cealalta categorie cea a sionistilor, deci contrar ideii comunist si multi au fost dintre ei. Pentru acestia, solutionarea problemei evreiesti se putea realiza numai prin implinirea idealului infiintarii un stat al evreilor si cu timpul “mutarea” lor acolo.
In decursul istoriei au existat si alte curente, mai putin reprezentate in Romania.
Stimată Dnă Ghiță – În rîndurile de mai sus ați reitinerat principiile călăuzitoare urmărite în Baabel, reenumerate ca urmare a comentariilor critice la adresa articolului recent al d. George Vigdor. Dînsul poate să aleagă/abordeze un subiect cu mult talent iar dacă articolul de referință l-aș considera numai prost nu m-aș osteni să-l comentez. Însă acest articol exemplifică cu prisosință zicala americană că diavolul e în detalii. Pe scurt – caracterizez articolul ca fiind antisemit. Baabelienii comentatori se situiază, unii deciși pe aceeași parte a baricadei cu mine – chiar fără a-i atribui acest epitet – , alții vorbesc pe lîngă subiect, alții îl laudă, în fine o multitudine de păreri, unii fiind simplii cititori deci formînd o masă tăcută, sau alții care avînd o părere formată despre autor ( are articol considerat de mine ca anti-Israel, ceva care sare în ochi cînd își exprimă, în termeni ditirambici, dragostea pentru Romania ) nu se mai ostenesc ( înervează ) citind articolele d.G.V. – Eu sînt de părere că acest articol nu trebuia publicat neavînd nimic comun cu principiile enunțate. Îmi exprim modesta mea părere ca să nu fiu în postura pastorului german – Cînd i-au luat pe evrei am tăcut ……….