Număr vizualizări 452 ori
După câteva zile la Omaha, urma să ajung, în sfârşit, în frumoasa capitală a Statelor Unite, pe care o vizitasem deja în anul 2014. De acesta dată nu am făcut turism, singurul meu obiectiv era participarea la a 57-a Conferinţă a Asociaţiei pentru Studii Iudaice (AJS – Association for Jewish Studies). Conferința a durat trei zile, eu urmând să particip doar la primele două și apoi să plec la New York.
În dimineaţa zilei de 13 decembrie am plecat din Omaha, şi după două zboruri cu o escală de numai 45 de minute la Chicago, am aterizat Washington D.C. după-amiază. Conferinţa începea în ziua urmatoare. Am luat un taxi spre hotelul Marriott Marquis, unde se va desfăşura conferinţa și unde urma să locuiesc. Pe drum m-am uitat tot timpul pe geam, ca să pot distinge ceva din spiritul orașului aflat sub vraja Crăciunului: lumini, culori, și zgârie nori, la al căror vârf nu puteam ajunge cu privirea prin geamul taxiului; o varietate urbană greu de distins în întunericul serii.
Hotelul era uriaş și gălăgios, la intrare aşteptau nenumărate persoane, căutători de taxiuri, valeți ai hotelului dornici de un mic câştig sau, pur și simplu, gură-cască. De îndată ce am ieşit din taxi, bagajele mi-au fost puse pe un cărucior şi am fost condusă spre recepție. Intrarea în hotel părea uriaşă, neobişnuită ca dimensiune pentru un lobby de hotel.
După ce mi-a fost repartizată camera, m-am grăbit către biroul conferinţei, unde se ofereau materialele necesare în zilele următoare. Din păcate, în timp ce așteptam la recepție, mi-a căzut haina și astfel a dispărut. Nu mi-am dat seama de dispariția ei, ci abia două zile mai târziu, i-am observat lipsa, la plecare. A fost probabil furată. Deci se poate întâmpla și la un hotel super-luxos din Washington! Primele momente petrecute în lobby m-au zăpăcit cu decoraţiile care îți luau ochii și cu mulţimea de oameni eleganţi, mergând probabil la o serbare de Crăciun. Canadiana împrumutată de la o prietenă nu a mai fost găsită, deși camerele de supraveghere arătau că intrasem cu ea, pe braţ. în hotel.
A doua zi a început conferinţa. Participanţii, dintre care cei mai mulți își prezentau propriile lucrări, erau cam o sută la număr, majoritatea evrei americani, dar și din alte țări și continente, intelectuali, doctoranzi sau cadre universitare, toți erau membri ai AJS. Ei s-au întrunit la Washington pentru a discuta, în numeroase sesiuni paralele, diverse subiecte de istorie, filozofie, artă, sociologie, chiar și muzică, majoritatea cu tangență la lumea iudaică. Am fost profund impresionată de această multitudine de oameni care alergau între patru etaje și 20-25 de camere căutând cu fervoare sesiunea la care urmau să participe.
Activitatea zilei se desfășura între 8:30 și 16:45, cu o pauză de prânz şi două de cafea și, lucru destul de neobișnuit, totul cu o punctualitate perfectă. Fiecare sesiune dura o oră şi jumătate, începând cu expuneri, apoi întrebări și, uneori, discuții.
Programul conferinţei poate fi văzut aici: https://convention2.allacademic.com/one/ajs/ajs25/, dar căutarea este destul de anevoioasă și cu atât mai greu este de a primi o imagine de ansamblu. Eu am cerut un document în format PDF și la prima citire am fost copleșită. În cele trei zile de conferinţă s-au desfăşurat peste 300 de sesiuni științifice. Era ameţitor!!
Tematica a fost neînchipuit de variată, fiecare temă cu 3-4 expuneri sau cu o masă rotundă. S-au discutat subiecte legate de studii iudaice şi gestionarea lor în diferite universităţi (mai ales americane) sau institute de cercetare. O temă importantă a fost Holocaustul şi cauzele lui in contextele naţionale, dar mai ales implicaţiile lui pe diverse planuri. Cu greu mi-am putut alege sesiunile la care să particip, deoarece noutatea era extrapolată către limite la care probabil nu m-am gândit niciodată. Majoritatea oamenilor, de la o vârstă cel puţin, încep să-şi dirijeze interesele către domenii limitate, pentru a atinge scopuri clare, pentru a-şi fixa un domeniu de preocupare, eventual desfăşurarea în viitor a unei meserii potrivite. Chiar și acum, când scriu aceste rânduri, trecerea în revistă a variantelor tematice mi-a creat senzaţia de înec. Cu siguranţă că aceste stări sufleteşti depind de personalitatea fiecăruia, cu cât doreşti să ştii mai mult şi eşti conştient că nu se mai poate, apare o senzaţie de frustrare; sau poate frustrare e un termen prea dur, dar aceasta a fost starea de spirit care m-a însoţit. Mi-am simţit propriile limite. Poate că nu ar trebui să mă gândesc la aceste lucruri, dar confruntarea de la Washington m-a readus la ele. Şi am mai încercat un simţământ pe care nu l-am mai avut în trecut. Deşi vorbirea în engleză cu aproape orice vorbitor nativ, exceptând poate indieni, sau neozeelandezi nativi, îmi este foarte accesibilă, aici, fluenţa, coerenţa şi uneori rapiditatea vorbirii îmi reducea semnificativ posibilitatea de a urmări cele vorbite, chiar atunci când subiectul mă interesa.
Am încercat să cunosc cât de cât unii dintre oamenii și care mi-au ieșit în cale pentru că atât de diverşi, veniți din atât de multe locuri, dar și pentru că putea fi unul din lucrurile accesibile și interesante. Cam aceasta era atmosferă în pauza de cafea:
În cele două zile de Hanuca 14-15 Decembrie, la ora 17, mulţi dintre participanţi se înghesuiau într-o cameră specială din lobby, pentru aprinderea lumânărelelor:
Aşteptând la intrarea în sala decernării premiilor, am intrat în vorbă cu o tânără din Mexic. Ea a participat la seminarul dedicat limbii idiş care a avut loc anul trecut la Bucureşti și în februarie 2026 va fi la Cluj-Napoca, într-un context asemănător. Din păcate, nu am avut când să aflu mai multe detalii. La acelaşi rând de la intrare, am aflat de la o doamnă mai în vârstă, fost cadru academic la Universitatea Brandeis (Greater Boston Area), despre unele episoade din istoria AJS, la ale cărei prime întâlniri luase parte la sfârşitul anilor 1960. Pe atunci, programul conferinţei ocupa o singură pagină, dar acum, la a 57-a ediţie, erau 40. Zilele conferinţei au coincis cu atacul de la Sidney[2]. Printre participanți se afla şi o doamnă americană, religioasă, care lucrase în ultima vreme la Sidney. Era foarte îngrijorată, căci o parte din studenţii ei fuseseră surprinşi de atac. Am schimbat câteva cuvinte cu un domn religios cu o barbă roşcată, pe nume Tyson, profesor asociat de religie și educație religioasă la University of Southeastern Norway. Studenții lui, care se pregătesc să devină profesori de religie, sunt mai ales din mediul rural și pentru mulți, Tyson era primul evreu pe care l-au cunoscut. [3].
La masa festivă am cunoscut o doamnă Rozenberg, originară din Varşovia, astăzi trăieşte în lumea academică de la Berlin și alături de ea stăteau o mamă şi o fiică, amândouă ornate cu acelaşi turban care acoperă capetele femeilor religioase, ambele cadre academice în Canada. Mama urma să prezinte unele vechi obiceiuri evreieşti prin intermediul cărora o mireasă moartă ar fi fost reînviată în cadrul unei ceremonii religioase care avusese loc la Ştefăneşti, probabil în secolele XVIII – XIX. Tematica conferinţelor includea destul de multe subiecte cu aspect religios iudaic.
Nu am sesizat că România să fi avut reprezentanţi la acest eveniment, în afară de Emanuel Marius Grec, care de altfel lucrează la Universitatea Heidelberg. A prezentat lucrarea Memory as History: The Odesa Massacre, Post-Memory, and the Obfuscation of the Holocaust în Post-1989 Romania. Din păcate, tocmai conferinţa lui am ratat-o. Din Israel erau, desigur, numeroși reprezentanţi.
Dintre multiplele convoluţii umane, cea mai semnificativă a fost cea pe care mi-au sugerat-o organizatorii: să fiu mentorul unei tinere participante la conferinţă. Am fost foarte mirată, nu prea știam ce am de făcut și în ce scop, nici nu mi s-a explicat. Încercau, probabil, să stabilească legături umane, independente de loc, poziţie, interes academic… Tânăra era Şira Mattuck, doctorandă în psihologie clinică la Universitatea din Houston. După nume bănuiam că e israeliană. În timpul discuției noastre, Șira mi-a spus povestea ei. Era născută la Vancouver. Familia ei era originară din Irak, dar la începutul secolului XX, bunicii, care erau comercianți, s-au stabilit în Japonia, la Kobe [4], unde sperau că ajungă la o situaţie economică mai bună. Mai târziu, familia s-a mutat pe cealaltă pare a Pacificului, la Vancouver, unde s-a născut Şira. După studiile făcute la Universitatea Columbia, și Serviciul național (Șerut Leumi) din Israel, Şira se specializează în munca cu cu delicvenţi juvenili. „Mentoratul” a fost o simplă posibilitate de a se cunoaște. Subiectul prezentat de Șira Perceived Antisemitism and Mental Health Outcomes în Jewish Women and Their Children, făcea parte din sesiunea Shifting Perceptions and Jewish Well-Being.
Toate marile edituri americane, mai puţin cele europene, şi-au expus cărţile într-o prezentare impresionantă. Precum era de aşteptat, majoritatea subiectelor aveau tangenţă cu lumea studiilor de iudaistică. Mai jos, o mică exemplificare:
Umblând printre mese, am ajuns la raftul editurii De Gruyter, unde încercasem iniţial să-mi public cartea cu subiectul doctoratului. Dar după recenzia făcută de istoricul Dennis Deletant, specialist în limba română și istoria comunismului din România, editura mi-a respins publicarea. Deşi observaţiile lui Deletant se refereau doar la o mică parte a cărţii şi aş fi putut să le corectez cu ușurință, nu mi s-a oferit a doua şansă. În cele din urmă, cartea a fost publicată la editura americană Lexington. Reprezentanta editurii De Gruyter era J.B, cu care am avut cea mai mare parte a corespondenței din acea vreme. Am salutat-o cu un zâmbet, cu toate că tocmai ea îmi dăduse vestea neplăcută a respingerii.
După masa festivă, pe o scenă improvizată tot în sala cărţilor, au luat loc Jordan Schnitzer, unul din sponsorii asociaţiei AJS, alături de patru tinere cercetătoare cărora urma să li se acorde un premiu. Este o ceremonie anuală de a acorda un premiu pentru prima carte apărută, valoroasă privind cultura și modul de trăire iudaic. Jordan a purtat o discuţie de 20-30 de minute cu fiecare din cele patru câştigătoare. Iată câştigătoarele acestui an:
Iris Idelson-Shein [5], profesor asociat la Universitatea Beer Șeva, pentru cartea Between the Bridge and the Barricade, care explorează modul în care traducerile în ebraică, ladino și idiș au influențat cultura, literatură și istoria evreiască din secolul al XVI-lea până în timpurile moderne.
Hannah Pollin Galay [6], profesor la facultatea de literatură a Universităţii Tel Aviv, pentru cartea Occupied Words – What the Holocaust did to Yiddish care analizează modul în care Holocaustul a transformat vorbirea limbii idiş. Criticii cărţii au admirat felul în care evreii din Europa de Est, foşti prizonieri în Holocaust au fost martori la metamorfoza propriei limbi în timp real.
Rebecca Epstein-Levy este lector la Catedra de Studii Iudaice și Studii de Gen și Sexualitate a Universităţii Vanderbilt (Nashville, Tennessee)[7]. Ea a primit premiul pentru cartea When We Collide – Sex, Social Risk and Jewish Ethics. Expertă în etică sexuală, ea folosește interpretări neconvenționale ale textelor rabinice clasice pentru a studia etica sexului și sexualității, a dizabilității și a neurodiversităţii (gama de diferențe în funcția cerebrală individuală și trăsăturile comportamentale, considerate ca parte a variației normale în populația umană, utilizată în special în contextul tulburărilor din spectrul autist).
Ayelet Brinn este cercetător în istoria evreiască și americană[8]. Activitatea ei se concentrează pe gen, studii idiș și cultură populară, la Universitatea Hartford. În cartea premiată, A Revolution în Type: Gender and the Making of the American Yiddish Press, ea susține că femeile au jucat un rol esențial în apariția presei idiș ca un factor influent în cultura evreiască americană.
În ziua următoare mi-am cumpărat o altă haină și m-am despărţit de Washington D.C., cu o scurtă plimbare în apropierea hotelului.
După trei ore plăcute, am ajuns cu trenul la New York, la Penn Station, nu departe de hotelul unde urma să stau.
Veronica Rozenberg
Haifa, ianuarie 2026
Bibliografie:
1. https://www.associationforjewishstudies.org/
2. https://www.gov.il/en/pages/australia_sydney_bondi_terror_attack_jewish_community_2025-12-14
3. https://hebrewcollege.edu/blog/pluralism-in-norway-with-a-hebrew-college-alum/
4. https://en.wikipedia.org/wiki/Kobe
5. https://in.bgu.ac.il/en/Pages/Iris-Idelson.aspx
6. https://english.tau.ac.il/profile/hpgalay
8. https://www.hartford.edu/directory/arts-science/brinn-ayelet.aspx
Sursa imaginilor:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Washington_Marriott_Marquis.jpg APK, CC BY 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/4.0>, via Wikimedia Commons
2, 3, 4 Photo credit Veronica Rozenberg
20 Comments
Am recitit inca odata pe indelete, partea a 2- a a Periplului American, Washigton, .
Zilele petrecute de autoare sunt atit de bogate in evenimente, dar si in reactii personale, participari sufletesti, dileme asupra limitării survenita cu virsta, incit ma voi margini doar la citeva ginduri trezite de Congresul AJS- 2026.
Evreii sunt un popor , o etnie f veche, cu o religie multimilenara.
Cum de nu au dispărut din istorie, ca atitea imperii puternice si marete?
La inceput, pina la distrugerea celui de- al 2- lea Templu, ne- a sustinut Legea adusa de Moshe in Thorah, organizarea practica a vietii de zi cu zi, comunicarea.
Dar dupa aceea? Cum au supraviețuit iudaismul, evreii? In anul 70 e.n, in timpul primului război al iudeilor impotriva romanilor, iRabinul Yohanan ben Zakay, a reuşit sa iasa din Yerusalimul asediat. Si a cerut cotropitorilor romani, doar o Scoală, Scoala de la Yavne, cu toti eruditii si savantii evrei din epoca Atīt.
Si astfel, iudaismul antic, al sacrificiilor de animale si incantatii, s- a transformat in iudaismul rabinic, al Studiului, invățăturii, rugăciunilor , educatiei.
Aceasta conceptie, a Știinŧei de Carte a evoluat, s- a duversificat, s- a adaptat.
Asa s- a continuat dupa marile calamitati ale poporului evreu din secolele 1- 2 , e.n, cele 2000 de ani de persecutii in exil, si mai ales după Holocaust.
Conferinta AJS – 2026, subliniaza ca ideea rabinului Ben Zakkay a dat roade. Studiul, analiza evolutiei poporului evreu, incadrarea lui in epoca moderna, toleranta, asimilarea noilor curente, a putut depaşi şi Holocaustul.
Consider Congresele AJC ca fiind foarte importante pentru unitatea si evolutia evreilor, in lume, pentru Statul Israel, pentru viitor.
Si in incheiere, multumesc Veronicai, pentru ca datorita ei, am auzit de AJS. Si ai fost un membru de loc pasiv, fiind singura care ai scris despre acest important simpozion cultural, in limba română.
Marica, absolut impresionantă lecţia ta de istorie, adăugita aici impresiilor pe care le-am pus pe e-paper, datorită revistei baabel. Îţi mulţumesc, dar probabil că nu numai eu, şi alţii îţi vor fi recunoscători, pentru trecerea în revistă a evenimentelor depănate cu precizie în rândurile tale, pline de consideraţie faţă de perenitatea evreilor ca popor, care au reuşit, datorită a nenumărate împrejurări, dar şi multiple calităţi şi înţelegere, să-şi menţină unitatea culturală, dar şi religioasă pe timp atât de îndelungat.
Prezentul pune din nou la încercare existenţa şi viitorul statului evreu. Fie că vremurile să asigure acestui Stat, înţelepciunea şi vitejia pentru a face faţă temperiilor care încă ameninţă.
Mulţumesc!!
Nu, Veronica., nu este o lectie de istorie. Exista o atit de mare diversitate in rindul evreilor, karaiti, samariteni, evreii de la munte ( Azerbaidjan), evreii din Crimeea, subotnicii.
Dar, se pare ca de ficare data cind evreii sunt amenintati cu disparitia, sau sunt crunti loviti, apare o personalitate cate- i ajuta sa continue.
Dupa rascoala lui Bar Kochba, si expulzarea din Yerusalim, Yehuda HaNasi i- a sustinut pe supravietuitori in Galileea.
In timpul Cruciadelor,, Maimionide , in Egipt, linga Tara Sfinta in care nu a putut intra, si- a scris monumentala opera, si Credo de a fi evreu
Dupa macelurile lui Bogdan Hmelnitzki, as spune genocid impotriva evreilor, Bal Şem Tov a adus o improspătare a credintei, atragind oamenii simpli, din popor, nu cu multa stiinta de carte.
Dupa Holocaust, Liubawiche Rebbe si André Neher, au dat putere si speranta sa nu se renunte la iudaism, sa se mearga mai departe.
Si pentru ca acum, aşa cum scrii, iar trecem vremuri de restriste, vad in AJS sprijinul de care avem nevoie,in secolul XXI.
Si pentru ca ai mentionat o sumedenie de teme dezbatute la Congresul de la Washington, m- ar interesa in mod deosebit, ” Idishul dupa Holocaust” I
Inainte cu ani, deoarece majoritatea celor 6 mulioane de victime erau vorbitori de idish, se spunea ca idishul este deja o limba moarta. Si nu este. Se adapteaza. Cu ani in urma, muzica Klezmer si cintece populare idish, erau interpretate in Germania de neevrei. Nu raspundeau la intrebari, care e sursa muzicii. O renumita scriitoare idish contemporana nu este evreica.
Imi vei indica niste materiale de la AJS, sa citesc.
Mai am si alte intrebari pentru tine:
Ce s- a spus la Congres, despre teeatru si muzică idish,? Ca inceputurille marei ndustrie cinematografica din USA, se datoreaza evreilordin Estul Europei?
Multumesc mult, Veronica
Ce pot face, daca articolul tau este atīt de interesant?
Draga Marica, in raport cu tot ce ai scris, ba chiat mai mult si dupa acest mesaj, imi dau seama cate lucruri legate de istoria evreilor sunt cristalizate in memoria ta, cum spuneam si inainte este remarcabil si impresionant
Din pacate, nu am participat la conferintele exemplificate, alegerea lor a fost determinata pentru a surprinde varietatea preocuparilor unei mase de oameni participanti, care au trimis subiectele cu luni inainte de data Conferintei. In consecinta, nici la intalnirile despre Muzica sau Teatru Idis, nu am participat. Subiectele care m au interesat au fost in special cele referitoare la fenomenele cu caracter social, adica activitatile din universitatile americane, in gestionarea atmosferei antisemite globale, atitudinea fata de incercarile de a disturba prezenta evreiasca in campusuri. Nu ar fi aici locul de detaliere, dar am observat ca in discutiile de tip masa rotunda, persoanele au facut abstractie, in atitudine si eventual, politica lor pentru abordare viitoare, de situatia din Israel. Am observat cu mirare, am si contactat in acest sens, pe cineva din Panel , o persoana de la universitatea Yale. Dar timpul scurt n a permis largirea discutiei.
Mi am spus in gand daca comunitatea evreilor americani, nu are o forta superioara dpdv intelectual asupra evreimii mondiale, in raport cu reprezentanta israeliena.
Ar fi o provocare daca ati putea, tu si Thomas sa partipati la viitoarea conferinta, ca auditori.
Oricum apreciez in mod deosebit implicarea si iti multumesc 🙂🌷
Felicittări pentru cele două părți a Periplului american.
Sunt sigură că participarea ta la aceste conferințe a meritat efortul pe care l-ai învestit în călătoria de loc ușoară !
Îți admir energia și dorința de a cunoaște oameni și subiecte care te interesează.
Eva, multumesc foarte mult pentru comentariu si pentru cuvintele pe care mi le adresezi. Sper sa nu fii suparata si va doresc zile linistite 🙂
Mulțumesc, asemenea și vouă !
Încercarea de a cuprinde cu privirea un zgârie-nori,din taxi,se soldează cu un eșec,însă Veronica nu se lasă descurajată și intră în hotelul Marriott Marquis,din Washington ,DC,ca participantă la Conferința Asociației de studii iudaice.
Hotelul este uriaș și amețitor,iar tematica conferinței este și ea copleșitoare . Sunt convins că diploma în matematică a ajutat-o pe Veronica sa-și ordoneze impresiile,introducând coerență intr-un spațiu derutant.
Cu emoție,mi-am adus aminte că un uriaș hotel ,poate nu chiar de cinci stele,a fost cadrul ales de Franz Kafka pentru eroul romanului Amerika.
Ce coincidență!
Traducerile în ebraică,ladino și idiș,interpretarea neconvențională a textelor rabinice clasice cu clarificarea unor probleme de etică sexuala,rolul femeilor în apariția presei idiș în SUA ,dar mai cu seamă impactul Holocaustului asupra idișului sunt numai câteva din temele abordate la conferință.
Mulțumesc!
Thomas, ma surprinzi intotdeauna cu comparatiile si asociatiile tale, care arata nu numai sensibilitatea dar si intinderea ta in lumea literara si culturala. Daca diploma de matematica a avut vreo functie, nu m-am gandit, dar cu siguranta ca a dat o anumita structuralitate gandirii mele, chiar daca unele persoane se cam indoiesc de acest lucru. Urmeaza o papusa care rade cu gura pana la urechi. Multumesc !!
Veronica,ce articol frumos, interesant ,captivant.Dorinta ta de a cunoaște oameni noi,domenii noi, priveliști noi este evidentă pentru toți prietenii tăi.Generozitatea cu care menționezi realizările participanților la conferința,curiozitatea de a afla cât mai mult ,de a-ți îmbogăți propriile cunoștințe este impresionantă și în același timp atât deVeronica like.Am citit cu interes ,plăcere și bucurie că sunt una dintre prietenele tale.
Dragă Mariana, îţi mulţumesc pentru reuşită de a scrie acest comentariu, care denotă nu numai relaţia noastră de prietenie, dar şi faptul că ai făcut efortul de a intra în plasa detaliilor acestui articol care mi-a dat nu numai mie, dar şi redactorilor nu puţină bătaie de cap: -)
O relatare amănunţită a unui eveniment de mari dimensiuni, greu de cuprins în întregime. Cred că mai nou, de când cu proliferarea internetului şi a reţelelor virtuale, se tinde către organizarea unor mega-evenimente care să adune o mulţime de oameni, fiecare având posibilitatea să întâlnească fizic şi alţi oameni şi să-şi expună realizările. Un furnicar în care – bănuiesc – că primează oportunitatea stabilirii de contacte umane care pot apoi înlesni dezvoltarea domeniilor de cercetare. Nu mă îndoiesc că a fost o călătorie obositoare, ale cărei impresii se vor decanta în timp. Mă întreb dacă paltonul nou l-a putut înlocui pe cel vechi şi care ar putea fi tâlcul pierderii veşmântului vechi tocmai în Lumea Nouă?
Am să încep cu sfârşitul, şi anume “care este tâlcul pierderii veşmântului vechi în Lumea Noua?”
Toate-s vechi și nouă toate”, celebrul vers din Glossa lui Eminescu.
Esenţa umană rămâne atemporală, ceea ce a dus la furtul – aparent incredibil – al acelei haine, cazută fara sa observ in lobby-ul hotelului.
După cum scriam în articol, AJS există de zeci de ani şi organizează anual o asemenea conferinţă, care în timp a ajuns să cuprindă un număr crescând de participanţi.
Posibil că în urma evenimentelor antisemite care se înmulţesc, unul dintre subiectele cele mai discutate, în formatul de Panel – Masa rotundă, a fost modul în care “Jewish studies” îşi vor continua desfăşurarea în universităţi. S-a discutat despre necesitatea ca impactul acestora să depăşească pe cel al propagandei antisemite.
S-a analizat pe larg, în câteva sesiuni, găsirea unor metode, de implicare a oamenilor tineri, studenţi de diferite etnii, religii şi naţionalităţI în domeniu.
În altă ordine de idei, călătoria a fost obositoare, exclusiv în timpul zborurilor transatlantice, atunci când nu reuşeşti să aţipeşti în avion.
În timpul zilelor pe “sol” nu a fost nimic obositor. Forfota din jur solicită adaptarea rapidă la condiţiile existente. Am reuşit, deşi cu 20 de ani în urmă probabil nici nu aş fi sesizat că există o asemenea “problemă”.
Pentru cei care îşi închipuie că participarea la un congres sau conferinţă implică a fi participant activ ţin să menţionez că această impresie este greşită. La majoritatea evenimentelor de acest tip participă şi persoane “pasive”. Nu numai că nu am fost singură, dar pe scările pe care le parcurgeam – noroc că erau rulante – l-am zărit şi pe Zohar Segev, participant pasiv, profesor la Departamentul de Jewish Studies al Universităţii din Haifa.
Foarte bine scris si atmosfera si dinamica foarte realistic capturate atat verbal cat si in imagini. Ma bucur ca ai avut aceasta experienta care in mod clar a fost epuizanta, dar cred ca a meritat si esti multumita ca te-ai dus.
Eu am citit episodul cu ochii unuia care a fost de 6 ori la Honolulu, Hawaii, insotind-o pe sotia mea la conferinta anuala on “Humanities and Arts”, unde iti prezentai propria lucrare, aprobata de universitatea de unde ai venit, si numai pe baza de invitatie. Am stat si eu la majoritatea prezentarilor, care m-au ajutat sa progresez de la un “inginer”, la o persoana mult mai cultivata.
Am citit cu placere comentariul tau Gyuri, desi pentru o clipa am avut o impunsatura in inima. Cred ca niciodata nu ai fost doar “un inginer”, talentele tale au debordat si in alte directii. Un weekend placut si nu uita, curand apar ghioceii, violetele, viorelele si brandusele. Le cumparam pe vremea aceasta in anii de studi la Bucuresti, cred ca si tu ai de ce sa le cauti 🙂
Prietena mea din Düsseldorf , Rodica Grünberg, cititoare a revistei baabel.ro, mi-a trimis prin whatsapp acest comentariu, pe care a preferat sa-l adaug eu insami:
“Am așteptat baabel ca să citesc mai departe periplul
Scrii foarte interesant,
Plăcut, informativ, cu sensibilitatea ta surprinzi anumite aspecte, cu un ritmul cuiva obișnuit să scrie, știind cam ce așteaptă cititorul.
Când scrii că e e greu să te descurci în afluența de posibilități şi eu capăt o senzație aproape fizică de ” nausée” (în franceză mi se pare mai frumos spus)
Şi este o senzație de neputință pe care cred că cei din generația copiilor tăi nu o au.
Mai urmează şi New York?”
Desigur i-am mulţumit Rodicăi şi Da, urmează ultima parte a Periplului meu american, New York !!
M-a impresonat descrierea amanuntita a congresului cu atatea nume de cercetatori evrei.
A fost o misiune extrem de dificila descrierea unui eveniment atat de bogat in activitati, in persoane cu interese deosebit de variate, venind din multe parti ale lumii, chiar daca majoritatea erau de la cele mai variate universitati americane.
Deoarece din motive diverse nu am putut exemplifica cateva – foarte putine – dintre subiectele discutate, am sa dau mai jos cele cateva exemple:
“Centering Sephardic Experience :Theorizing Jewish Diversity”,
“Crossing Borders: Jewish Mobility and Belonging in Modern Europe”,
“Continental Philosophy and Jewish Thought”,
“Jews and Race in Urban Space: Transnational Perspectives”,
“Gender and Sexuality: Texts and Contexts”,
“Affects, Zionism, Palestine, Israeli Cultural Imprints on American Jewish Life”,
“Ethics of Representations”,
“What can Jewish Music Do for You? Pedagogic Strategies”,
“Medieval Judeo-Arabic Thought in its Interreligious Milieux”
Foarte interesant. Captivant, alert , dens, palpitant.
Am aflat atitea informatii din domenii absolut necunoscute mie
Am citit pe nerasuflate, nu m- am putut opri din lectura, desi este aproape 2a.m.
Dupa ce voi reciti pe indelete, voi mai scrie si pune intrebari.