Număr vizualizări 571 ori
Vorbesc despre linia roșie ca limita maximă pe care nu o poți depăși fără să afectezi politic, economic, militar sau moral legislația sau securitatea unei țări, o persoană, o acțiune politică și multe altele. A trece peste linia roșie se face numai în cazuri extreme. Întâi atragi atenția adversarului ce înseamnă pentru tine linia roșie. De pildă, în relațiile lumii cu Iranul, linia roșie a fost crearea unor capacități tehnice pentru realizarea programului său nuclear, pentru Rusia – atacul mișelesc și agresiv împotriva Ucrainei.
Deosebit de gravă trebuie să fie situația când se procedează la amestecul în treburile interne ale unui stat. De obicei, un lider politic se ferește să depășească linia roșie, conștient fiind de consecințe. Dacă nu-și dă seama că a ajuns la acea limită, este avertizat de consilierii săi, de specialiști sau chiar de cei vizați. Liderul poate să-i asculte sau nu, în funcție de personalitatea lui.
De când Donald Trump este președintele Statelor Unite, m-am întrebat adesea dacă pentru el există noțiunea de linie roșie pe care nu ar trebui să o depășească. Probabil, când este vorba de alții împotriva Statelor Unite. Altfel, pur și simplu, nu-i pasă și se poate afirma că uneori a și abuzat de situație. Din această atitudine au luat naștere toate tulburările pe plan global care au dat peste cap ordinea mondială postbelică, acordurile care au reglementat relațiile dintre state și ne-au ferit de un al treilea război mondial.
Recent, la München, la actuala ediție a Conferinței internaționale pentru securitate, secretarul de stat american, Marco Rubio, a spus cu subiect și predicat că nu mai există vechea ordine mondială, ea a devenit desuetă, e nevoie de una nouă, care să satisfacă ideologia MAGA a lui Donald Trump, conservatoare și iliberală, care pune pe locul întâi interesele Statelor Unite în detrimentul alianțelor politice și tratatelor, al intereselor de securitate, economice și de altă natură. Exemplele cele mai concludente sunt impunerea tarifelor comerciale exagerate ca sancțiuni împotriva statelor care nu sunt de acord cu politica președintelui american, răpirea președintelui Maduro sau asaltul (politic, nu concret) împotriva Groenlandei.
Toate acestea au fost de-acum dezbătute și comentate. Ceea ce m-a determinat să abordez subiectul a fost un gest al președintelui american, revoltător pentru toți oamenii de bun simţ. El a reluat tema grațierii premierului israelian, Benjamin Netanyahu, implicat într-un proces de corupție, și a cerut insistent președintelui israelian, Isaac Herzog, să-l grațieze înainte de formularea sentinței, afirmând că dosarele împotriva premierului ar fi nelegitime și că, datorită comportamentului acestuia în timpul războiului din Gaza, merită această decizie. A doua zi zi după vizita premierului israelian la Washington, Trump a declarat ziariștilor, inclusiv celor israelieni, că “aveți un președinte care refuză să-l grațieze. Eu cred că ar trebui să-i fie rușine”. ”Israelienii ar trebui să exercite presiuni asupra lui Herzog ca să-i acorde grațierea,” a mai spus el. Este scandalos că nu i-o dă.” (Declarația poate fi văzută și ascultată într-o înregistrare video a publicației Global News din 12 februarie).
În replică, într-un comunicat al Administrației Prezidențiale se arată că Israelul este un stat de drept, suveran, și că nicio presiune externă sau internă nu va influența decizia finală. Instituția a precizat că cererea de grațiere se află în prezent sub evaluarea Ministerului Justiției și va fi analizată de Herzog doar după finalizarea procedurilor legale, conform legii și propriei conștiințe.
Nu este pentru prima dată că Trump a solicitat președintelui să ia această decizie, de altfel ilegală, demersul fiind considerat de numeroși analiști ca un amestec în treburile interne ale altei țări. În Israel, cererea a provocat dezbateri, opinia generală a fost că nu trebuie să i se dea curs, deoarece ar afecta prestigiul președintelui, care ar putea fi acuzat că nu respectă legislația țării.
Fără nicio îndoială, Trump a încălcat o linie roșie, iar în acest caz este vorba, în afara imixtiunii în treburile interne ale altui stat, de neluarea în considerare a independenței justiției, a principiului separării puterilor în stat și a prerogativelor președintelui. Este, din păcate, încă un exemplu al viziunii americane asupra modalității de soluționare a unor probleme în viitoarea ordine mondială.
Eva Galambos
14 Comments
🙂 🙂
https://www.facebook.com/reel/951884420665241
Îmi plac teoriile. Una este că Trump nu va ataca pentru că vrea Premiul Nobel pentru Pace și, în plus, nu vrea răsturnarea guvernului iranian, pentru că astăzi nu are înlocuitor. A doua, poate că va fi doar un atac israelian, pentru a reduce numărul de rachete balistice. A treia teorie este că va exista un atac americano-israelian, probabil în august, înainte de alegerile din Israel, care l-ar putea ajuta pe Netanyahu să câștige alegerile.
Într-o altă ordine de idei, președintele Herzog, conform legii, poate grația pe oricine, chiar și fără evaluarea Ministerului Justiției. Dar având în vedere că majoritatea populației, cu orientare de stânga, care probabil va vota pentru partidele de opoziție la alegeri, și o mare parte a dreptei, ca mine, vor ca procesul să se încheie și apoi toți cei care au fost implicați în manipularea dosarelor, falsificarea documentelor, presiunea ilegală asupra naratorilor, să fie trași la răspundere. În procesul „corupției”, judecătorii au decis deja că procurorii nu au reușit până acum, aproape șase ani de audieri și audieri a sute de martori, să dovedească corupția. Pentru prima dată în istorie, procuratura încearcă să demonstreze că articolele pozitive din presă, adresate politicienilor, pot fi considerate luare de mită. Prin urmare, președintele nu îl va grația pe Natanihu.
Încep să mă conving că “linia roşie” lpseşte cu desăvârşire din sistemul de valori trumpian Cred că în următorii trei ani nu are rost să căutăm nici linii roşii şi nici alte repere fireşti pentru noi “ăştialalţi”.. Îmi pun speranţa doar pe faptul că în SUA rămâne valabilă cadenţa prezidenţială şi va veni şi scadenţa.
Linia rosie intr-adevar nu sta in lumea de valori a presedintelui SUA. M-am gandit si eu la atitudinea deezaprobabil de a se amesteca in treburile interne ale Israelului, pare nelalocul sau.
Dar, nu putem uita ca in ciuda atitudinii, care uneori pare chiar “zurlie” a domnului presedinte, realizarile lui in privinta reintoarcerii tuturor ostaticilor cat si a bunelor, intentii privind refacerea fasiei Gaza, cu masuri si actiuni, cu atragerea unor state care nici macar nu au vreun interes major in regiune, ofertele de bani ale celor din Comitetul pentru pace, incercarea de implicare a celor neimplicati, si probabil altele pe care inca nu le cunoastem, ar trebui sa en faca mai permisibili, mai intelegatori si probabil sa apreciem aceste posibile drumuri catre o schimbare.
Este ca si in viata (precum scrie Tibi Ezri), scenariile pe care le prezinta. scenarii posibile pentru viitorul umanitatii, TRUMP exista si pentru Israel. Chiar daca e unicul sau merit, puterea in aceasta lume ii ofera sansele de a reusi in incercarile sale care depasesc LINIA CEA ROSIE.
PS. Personal am crezut adeseori ca numai depasind linia cea rosie, poti ajunge la obiectiv. Desigur fara sa lovesti, sa ranesti sa deranjezi. Dar incercand dincolo de ea, ai uneori sansa, in aceasta lume destul de dezechilibrata astazi, sa ajungi ma un scop major.
Veronica – “Dar, nu putem uita ca in ciuda atitudinii, care uneori pare chiar “zurlie” a domnului presedinte,…. “. Paragraful acesta exprimă cu acuratețe un mare adevăr. La acesta aș adăuga citîndu-l pe Trump însuși : “Dacă eu mă reîntorc la Casa Albă, China nu va îndrăzni deoarece Xi știe că sînt nebun… “. În înțelegerea mea, Trump dorește rezultate mari fără ciocniri serioase. El, de fapt, aplică zicala africană “să fii cu vorba dulce, avînd un ciomag mare în mînă”, aceasta fiind deviza președintelui Monroe cu peste un veac în urmă.
Ideologia lui Trump este America first !
Cum va ieși din dilema în are a intrat cu Iranul, numai el știe.
Între timp, în Israel în afară de conflictele din interiorul țării mai avem de mai mult de o lună ,știri care anunță atacul american , și peste o oră, anunță progresul discuțiilor între Iran și America.
Și tot așa…. Se poate prelungi la infinit această tensiune ? Și mai ales unde se va ajunge ?
Nu este o mare plăcere !
Dna Eva Grosz – “Ideologia lui Trump este America first !” – A declarat-o deschis. Are nevoie de o lume stabilă. Nu vrea un Iran care avînd arme atomice ar putea tulbura stabilitatea regiunii – e și dorința statelor arabe din regiune. Nu vrea un Iran care avînd rachete balistice ar putea oricînd primejdui Canalul Suez…Rezolvarea nu poate să fie departe și nu poate fi negativă.
Și Israelul are nevoie de o viață stabilă!
În negocierea actuală, nici măcar nu e vorba de rachetele balistice ale Iranului și nici de armatele proxi ale Iranului .
Trump are nevoie de Israel pentrucă în el are încredere și îl poate folosi pentru supremația sa proprie și din aceleași motive are nevoie de existența Israelului. Deocamdată.
În politică nu e vorba de empatie.
Numai că eu încă cred în puterea Israelului care a știut să supraviețuiască războiului de independență, singur atacat de toate țările arabe din jur.
Va ști să supraviețuiască și amenințării Iranului de a lichida Israelul.
Iranul NU a renunțat la lichidarea Israelului.
Sau lumea civilizată, nu crede că într-o negociere trebuie pretins Iranului să nu declare zilnic că vrea să lichideze Israelul ??
Cărei țări i se permite acest lucru? Și eu prefer dialogul. Atunci cînd toate părțile profită din el și se creează un echilibru. Nu degeaba se spune că e mai greu să faci pace, decât război.
Cu sau fără limite, Israelul nu are alt Stat și alt președinte care să îi fie suport și de care Israelul până acum nu s-a putut lipsi.
Pentru noi, probabil este o necesitate existențială.
De altfel poporul israelian i-a mulțumit lui Trump ,pentru ajutorul dat Israelului în ultimul război…sau ultima serie de războaie.
Nu există nicio posibilitate de a prezice viitoarele decizii ale lui Trump. După părerea mea explicația rezidă în faptul că nici el nu știe dinainte ce hotărîre va lua.
Un lucru e cert: el nu are limite, nu e interesat de ceea ce e ”voie” de făcut/spus și de aceea în cazul lui, vechea zicală după care e greu să faci previziuni, mai ales când e vorba de viitor, e perfect valabilă!
GbM
Ivan, e un banc cu secuii
De obicei nu mă amestec în politică, dar și eu cred că acum Trump a întrecut măsura. O jignire adusă președintlui țării este pentru mine o jignire personală.
Nu cred ca asta e problema, nu e o jignire, pur si simplu cu toate avantajele pe care Trump le are pt. Israel, el probabil nu are limite, si se “baga si unde nu i fierbe oala”.
Am luat la cunoștiință întrebarea din titlu și mă consider în situație similară cu a doamnei, aflată la a patra tinerețe, ce se prezintă cu greu la locul & timpul indicat după citirea unui anunț de angajare : “Căutăm pentru postul de secretară persoană deosebit de agreabilă & expeditivă, cunoscătoare a trei limbi străine, dactilografie & stenografie etc…”. Răspunsul doamnei a fost: “Am venit să vă spun că, pe mine să nu contați.”.