Număr vizualizări 369 ori
În urmă cu peste o sută de ani, în cartierul Hadar HaCarmel au fost puse bazele educației muzicale instituționalizate din orașul Haifa. Aici a fost fondată prima școală de muzică din oraș, cea care avea să devină conservatorul orașului și să poarte numele Gitei Dunie-Weizmann, muziciană şi pedagog muzical, sora lui Chaim Weizmann, primul președinte al Statului Israel.
Scurt istoric
Școala de muzică a fost fondată în decembrie 1924, la inițiativa pianistei Gita Dunie-Weizmann, alături de un grup de profesori de muzică activi în oraș. A fost prima școală din Haifa care a oferit studii muzicale sistematice și profesioniste.
În primii ani, cursurile se desfășurau în locuințele profesorilor și în spații temporare din cartier. Odată cu extinderea activității și creșterea numărului de elevi, în anul 1934 școala a fost redenumită „Institutul de Muzică”.
În 1947, comitetul cartierului Hadar HaCarmel a donat instituției un teren pe strada Bezalel 12, unde a fost construit primul sediu permanent. La începutul anilor 1960 a fost realizată o extindere a clădirii cu două etaje suplimentare, după proiectul arhitectului David Witman. Conservatorul funcționează până astăzi în același loc, ca o instituție educațională și culturală de tradiție, a cărei contribuție la viața muzicală a orașului se reflectă în generațiile de elevi, profesori și muzicieni care au activat și continuă să activeze pe plan local și național.
Gita Dunie-Weizmann (1887–1975)
Gita s-a născut în târguşorul Motol din Imperiul Rus (azi Belarus), în familia cu doisprezece copii a soţilor Oizer şi Rachel Weizmann. La vârsta de șapte ani a început să studieze pianul în mod autodidact, în casa preotului (singurul din localitate care avea un pian), apoi a urmat studii muzicale formale la Varșovia și la Kiev.
În 1907 a emigrat în Palestina (Ereţ Israel) și s-a stabilit la Haifa, dar după doi ani a plecat din nou, pentru a-și continua studiile muzicale la Berlin. În 1918 s-a căsătorit cu inginerul Tuvia Dunie, iar cei doi s-au mutat în zona Coloniei Germane din Haifa. În 1922 s-au numărat printre fondatorii cartierului Hadar HaCarmel.
Gita a fost una din fondatorii școlii de muzică din Haifa. El a fost numit Conservatorul Dunie-Weizmann încă din timpul vieţii artistei, ca semn de recunoaștere a activității sale deschizătoare de drumuri în domeniul educației muzicale din oraș.
Despre clădire
În 1947 a fost construită clădirea școlii de muzică, după proiectul biroului de arhitectură Orel–Zohar. Era o clădire cu un singur nivel, cu plan trapezoidal, ridicată la aproximativ o jumătate de nivel deasupra străzii Bezalel. Accesul se realiza prin scările publice Beitar, care leagă străzile Bezalel și Geula.
Cu zece ani mai târziu, în 1957, odată cu extinderea activității instituției, a fost depusă o cerere pentru adăugarea a două etaje, proiectate de arhitectul David Witman. Astfel clădirea a luat forma actuală: la parter se află săli de studiu (muzică) și o mică sală de spectacole, primul etaj are holul de intrare, secretariatul și săli de studiu, iar etajul II adăpostește o sală de concerte cu cca 150 de locuri. În cadrul extinderii, intrarea principală a fost mutată la etaj, pe cca 20 de trepte, ceea ce îngreunează accesibilitatea clădirii.
Fațada este modernistă și sobră. Meritul arhitectului Witman constă în integrarea armonioasă a extinderii în clădirea originală, rezultând o unitate arhitecturală coerentă. Materialul de finisaj principal este tencuiala rugoasă, în nuanță deschisă.
Despre proiectanți
Biroul de proiectare Orel–Zohar a activat la Haifa și în împrejurimile ei între anii 1926–1942. Era un parteneriat între Beniamin Orel (supranumit uneori „arhitectul fără diplomă”) și inginerul civil Yehezkel Zohar. Biroul a proiectat zeci de clădiri rezidențiale și publice, în special la Haifa, majoritatea în stil internațional. Printre clădirile rezidențiale proiectate se numără Căminele Adler-Shiffer, Casa Rosenfeld din Bat Galim, Casa Gottlieb de pe strada Ierusalim și altele. Dintre clădirile publice se remarcă centrala electrică de la Naharayim și centrala electrică din Haifa.
David Witman (1904–1962) a fost una dintre figurile importante ale arhitecturii haifiene. A proiectat numeroase clădiri de locuințe în oraș în anii 1930 și 1940, precum și clădiri publice reprezentative, între care Casa Chagall (Casa Artiștilor), Beit haAm (Casa Poporului) din Kiryat Haim, fostele cinematografe Shavit și Amami, hotelul Ben Yehuda etc.
Clădire de patrimoniu, sunete vii
Conservatorul de pe strada Bezalel 12 nu este doar un loc de studiu al muzicii, ci o piatră de hotar în istoria culturală a orașului Haifa. Aici a funcționat prima instituție din Haifa și din nordul țării care a oferit studii muzicale sistematice și profesioniste, la inițiativa și sub conducerea Gitei Dunie-Weizmann, pianistă și pedagog muzical. Clădirea, declarată monument de patrimoniu, păstrează până astăzi memoria dezvoltării cartierului Hadar HaCarmel ca centru urban educațional și cultural, din perioada mandatului britanic și până în prezent.
David Bar On
Surse imagini
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Gita_Weizman_Pinsk_1900.jpg Unknown author, Public domain, via Wikimedia Commons
1,3,4 – creaţii ale autorului Dr. David Bar On





10 Comments
Foarte interesant articol și picturi fantastice!
Mulțumesc foarte mult.
Valoarea adăugată a articolelor semnate de David Bar On constă în ilustraţiile originale. Mă bucur că ele apar în Baabel.
Mulțumesc frumos pentru comentariu.
Am uitat sa adaug un fapt, privind Conservatorul Dunie-Weitzman, acolo am organizat in anul 2015 un mic spectacol de celebrare a obtinerii doctoratului meu.
Conservatorul mi-a inchiriat sala de muzica ce continea atunci 2 piane, si spatiul pentru organizarea unui bufet “dulce”, productie proprie, iar programul cultura a fost sustinut de un trompetist si de un cuplu mama – pian, fiica – solista vocala. Cred ca locul si momentul au fost bine imbinate. Va mutumesc pentru explicatiile privind cladirea si istoricul sau.
Ca si in prezentarile anterioare, Dl Bar On, ma impresioneaza prin cunostintele ce par perfecte ale orasului unde ma aflu de zeci de ani fara sa fi avut probabil nici timpul, dar nici curiozitatea, dar nici sursele de informatie privind specificul deosebit al punctelor urbane pe care le-am cunoscut prin intermediul dumnealui.
Nu am auzit sa se fi organizat in ultimii ani o excursie de recunoastere a Haifei arhitecturale, as fi interesata de un asemenea tur ghidat, eventual, daca ati scris o carte despre Haifa, cu placere as achizitiona-o. Multumesc.
PS. Si desenele sunt foarte placute si expresive, banuiesc ca arhitectura nu este pentru dvs doar o pasiune sau hobby, ci cu mult mai mult !!
Mulțumesc pentru comentariu. Chiar lucrez in aceste zile la redactarea unei carti conținând o parte din articolele publicate in decurs de cinci ani.
Va doresc succes la ceea ce intreprindeti !! O idee remarcabila si poate in felul ei – oare ? unica pana acum !!
Mulțumesc pentru comentariu. Într-adevăr era o epocă când “lumea era în ordine “ iar ordinea era pe măsura oamenilor.
Dincolo de importanța consevatorului pentru educația muzicală la Haifa, mie îmi place clădirea însăși. În desenul dv,, copacii sunt mai înalți decât clădirea – atmosfera e aceeași în cartierul Beit haKerem unde locuiesc. Ambele datează din vremuri în care „lumea mai era în ordine”. Detest zgârie-norii!